când am auzit bocancii tăi in prag
lovindu-se unul de altul
parcă vedeam cum zăpada cădea
pe preşul de la uşă
in avalanşe
turbioane de zăpadă
nămeţi hălci întregi bucăţi de gheţari
de pe bocancii tăi grei
apoi cheia învârtită în broască
o dată de doua ori
de trei
m-am aruncat in vioară
asta am făcut
trebuia să mă ascund
venisem să fac nu să desfac
să aduc nu să iau
ce ţi se furase demult
ai păşit pragul
ţi-ai atârnat pufoaica in cuierul pom
nasul tău dogorea din obraji ieşeau flăcări
albul ochilor tăi aburit
ai ciupit coarda sol
m-am zăpăcit eram să nasc în pântecul de paltin
gemeam ca antonio pe patul morţii
la cremona când răsăreau ghiocei pe malul râului po
arcuşul a trecut peste creierul meu
unul după altul lobii s-au deschis
ca două buchete de crini albi imperiali
strânse la pieptul aceleeaşi mirese
mirosea ca în altar
a tămâie şi ceară
dincolo de zid se jucau copiii
se băteau cu bulgări ţipau ascuţit
făceau îngeri în zăpadă
obrajii lor imbujoraţi ochii sticloşi
crud tandru ai ciupit coarda
eu în vioara ta
năşteam un ou el năştea altceva
apoi m-am transformat în pasăre
şi am zburat acasă înapoi
fără să mă auzi fără să mă vezi
te-am părăsit din vioară
când coaja s-a crapat
şi din ou a ieşit
al nostru fiu
johann
2006-12-09



hm…echilibristică în cheia sol…ouăle crapă ades de la vibraţii, dar cu siguranţă nu e vorba despre ouă aici, ci despre o întreagă compoziţie dedicată lui…să vezi când te ascunzi într-o violă ce iese! N-ai idee…:)
HAINE UNICAT RETRO ȘI VINTAGE LA CELE MAI MICI PREȚURI
ARUNCĂ O PRIVIRE AICI : http://vintagedresser.wordpress.com
sa incercam si mai adanc. sa ne ascundem intr-un fluier sau intr-o frunza… cine esti?
…
pt. cineva care se ascunde în foi de almanahe ar fi mai greu să se ascundă într-o frunză; de obicei mă ascund în bruma de pe ea, iar fluierul e ţinut la o dinstanţă considerabilă de mine (regulament interior de almanahe) căci îmi scoate nălucile din sac, încolăcite, gata pentru unduire şi hipnoză…
imi place…
un citat? un articol? un poem? ce se afla intre paginile de “almanahe”?
…
Cred că NAh-ul sorţii, draga mea!
Dar mai cred că ascunzişurile almanahelui se deschid doar celor care-i îndoaie paginile la colţuri. Nu-mi plac semnele de carte! îs alunecoase.