multumim din inima
ieri pe la 8 pm ora romaniei m-am uitat la ei si mi-am zis:
doamne ce fertila am devenit cu varsta
cum cresc eu toate semintele pe care astia le arunca in mine
ele se aseaza comod se ingrasa se scobesc in dinti isi fac siesta
apoi se plictisesc atat de tare de atata bine incat
se apuca de taiat tot felul de chestii
cu o forfecuta
la intamplare
azi pe la pranz am in plan sa ma apuc sa nu-i nasc natural
am pus forcepsul la fiert in cazan
intre timp caut niste articole pe google
despre cum sa nu le strivesti capul si/sau calcaiul
voi avea grija sa nu-i infectez
sa nu daruiesc omenirii monstri infecti
palpati-ma si voi
simtiti?
deja mi se umfla sanii sfarcurile mi se intaresc
ma pregatesc sa ma dau suptului lor pe toate partile
*
mereu ma voi intreba
cum de am devenit din tiran mic dragut simpatic de apa dulce
un fel de ceausescu prelins pe zid in genunchi
ca o punga de plastic goala in vanare de vant
intre mila iubire scarba indiferenta si ura va cer indurare
cu ochii dati peste cap limba scoasa atarnand la un colt de gura
bolborosesc printre bale
violati-ma cu grija
incetisor
cine mai spune azi hai sa facem sex?
31 ianuarie, 2006, Bucuresti
o fata nascatoare dorina un baiat agricultor ion un ogor pazit de bodyguarzii lui Dumnezeu
te gandesti cum astept cum imi tin mainile / cum le tin legate la spate / cum ma las rastignita asa cu mainile impreunate la spate / ca la primara cand se dadea buna dimineata tovarasa invatatoare / cum eram mama inainte eu ma gandesc / a tuturor barbatilor mama si ei imi erau copii / cum genunchii lor nimereu pe tendoanele mele / sub talpile mele / cum se sprijineau de zidul meu zambitor de fantana mea / si eu ii acopeream cu buza de sus si le lingeam ranile / eram mama nascuta din delfin si el nascut din altul mai mare / eram o casa si in ea venea uneori in vizita o sirena inzapezita sa-mi adica aminte iarna bate la usa / vremea tradarii
vine vremea râsului
iti amintesti? / noi doua pe vremea râsului / cu limbile taiate / cu o taietura sub nas / toti copiii nostri isi vor aminti de buzele noastre de sus iti spuneam / de limba noastra aspra / vor ramane cicatrici si zile te gandeai tu
si vor manca luna cu gura plina de lapte
si aerul va sangera
si va fi ziua intai
copiii vor insemna acest trup
si trupul va fi al nostru
al nostru va fi pamantul si il vom inmulti
o fata nascatoare dorina un baiat agricultor ion / un ogor pazit de bodyguarzii lui Dumnezeu / va suge la tatele lor cat sa creasca o zeita / a doua zi o zeita va naste un miez / din miez cine va desena prima luna la gatul primului heruvim copil / el din goarna va rasuna ani secole milenii / pana la ultima clipa
colaj: ioana/dorin
2005-12-06
spălat uscat şi deloc pufos
a intrat moartea în mine
m-a pândit şi m-a ocupat
în timpul asta tanti se uită la lacrimi de iubire
în timpul ăsta tata îşi recapată culoarea în obraji
în tot timpul asta mie îmi e teamă ca ei să nu moară
iar eu să nu ştiu să-i spăl să-i îmbrac să le comand sicriu
a intrat moartea în mine doamnelor şi domnilor
mi-e groază de bolile lungi mi-e teamă de bolile scurte
mi-e teamă de mine atât de speriată de atâtea scenarii
şi de lumea de dincolo
ce credeţi că se află dincolo oameni buni
credeţi că se află ceva dincolo ?
vă rog eu frumos să-mi spuneţi ce se află
dincolo
20 martie, 2007

foto Andrei Teodorescu
trebuie să ştiţi asta despre mine
am început să mă rog
seara
în şoaptă
uneori cu voce tare
şi aştept
Aníron i e círatha na Valannor
“7 fevruarie 1882
Momoţi,
(…)De-ai fi aici te-aş pupa! Dar aşa să pup în vânt? Căci tu eşti începutul şi sfârşitul vieţii mele, cu tine se-ncepe şi se-nchee gândul meu, al
lui
Emin”
celor ce părăsesc cu teamă realitatea
le dau un link căutaţi mantra “popoţica”
rostiţi-o în singurătate peste un lac de conac
când ceaţa se ridică
sau peste o mare fără de sfârşit
în jurul vostru se va deschide o grădină
dincolo de ea o pădure în ea elfii vor face dragoste
atingându-şi urechile încet
semnul că este vremea să pătrundeţi şi voi
tot încet
prin scorbură veţi auzi cum piatra se loveşte în tâmpla lui
nimerit acolo din greşeala de a fi fost văzut
atât de aproape de valannor
când munţii îşi loveau piscurile şi în cer
se pornise războiul viermilor albi
copacii vor vorbi în limbi ca şi cum s-ar ruga
se vor împărtăşi din tâmpla aceluia
vor fremăta ca degetele înmănuşate
pe genunchii femeii ea va muri într-un final
pe corabie
la dorinţă
fără nicio remuşcare
Aníron i e broniatha, ad ae periatham athar i methid en-amar hen
va stiga el din far şi pădurea grădina marea întreagă
nesfârşită
se vor despica fără de toiag
ceaţa va coborî iar pe pământ
pădurea va lumina copacii vor amuţi pe vecie
nici la adiere nu vor mai foşni
“popoţico” veţi auzi iar
ecoul vostru nimic altceva
peste toate tâmpla lui roşie va fremăta uşor
pânzele vor înţepeni spânzurate de catarg
vin la tine miţule băet iubit şi drăgălaş
va răspunde ea
…
…şi ce mult te-am iubit
e dimineaţă în lanul cu maci
*
lipsesc din acest peisaj
iluminat cu neon
în contrast
lipsesc din aceasta haină
agăţată în penumbra din acest trup
găoacea e spartă si eu fugită
din incintă
în timpul unui război
de proporţii mărunte
nimic spectaculos nimic sângeros
nimic
m-am târât am ieşit
ce mult te-am iubit
călcâiul lasă dâră neîntreruptă pe mijloc
un fel de peneş curcanul sunt
pe un fel de cărare care împarte în două
un camp jumătate maci în jumătate de lan
jumatate gunoaiele unui oraş consumator în draci
îmi fac curaj să mă întorc acasă
îi ordon rănii din pulpă să mă lase să plec
acasă
*
încă lipsesc din această haină
*
lipsesc din braţele tale
şi ce mult te-am iubit
îmi stăruie în plex
îmi scarmănă măruntaiele
îmi închide traseele neuronale
sub pălăria aceasta agăţată azi
de umărul drept al absenţei mele
din această haină
ca un înger-liliac căzut de pe cracă
după o zbatere
după un vis
după un coşmar
o cioară se leagănă cu capul în jos
pe sperietoarea unui câmp părăsit
târăsc un picior prin mijlocul lui
cât să-l mai ar
acest meridian s-a întâlnit cu el-însuşi
în casa mea s-a întalnit
eu încă sunt plecată
şi ce mult te-am iubit
*
călcâiul meu ară o cruce
*
absenţa mea în câteva clişee
le trasez una doua trei
aşez cuvintele în lipsa lor unul după altul
dragul meu drag
pe un abac de zgomote
o lipsă
o alta
o tăcere
ce mult te-am iubit
nu socotesc le pun la întâmplare
o paralelă am arat peste meridianul prim
o cruce
pe această jumătate de câmp înflorit
după un război minor
*
peste oraşul consumator în draci s-a lăsat seara
…
10 februarie, 2007, Bucuresti
amnar
jam session cu dorin cozan
mă adulmeci
amuşinezi umorile sfinte
mă pipăi cu vârful limbii sărat dulce amar şlefuit
mă vânturi din plămânii tăi doi şi eu spun:
te imaginez uşor şi sburător ca o piele de liliac
o pungă de plastic lipită de crivăţ pe zid
unde te-am pus şi unde te găsesc, bărbate?
femeie, sunt eu cain
mă confunzi cu un miel cu o carte
nimeni nu scrie
mare ok pe spinarea mea albă şi tare
eu nu spun
unde eşti
ci unde mi-s dumnezeii şi turma
şi limba ta
te gustă
eşti însetat ca un deşert de grădină
ca scalpul de la brâu uite-l
un şarpe înnodat în două noduri strânse
iar între ele obrazul tău în palma mea
sa-ţi fie foame să rabzi să aştepte sucul-ţi
oscioarele să le topească unt miere nisip
să ne frecăm glezna de gleznă
pulpa de pulpă
coapsa de coapsă
pântec de pântec
amnar al salamandrei
lama în foc
tu eşti un trandafir roz căzut din grindina mare cât oul de porumbel
ca diamantul fâşii împarţi stomacul-pulpa-coapsa
funie faci şi le arunci în mare
şi tragi
caşalotul la mal
acum iţi sorbi ceaiul de mentă cuminte
amăruie a mea gura murmură
ninive
tună suflările noastre ca la vărsarea cascadei
bărci asmuţite spre stânci lunecoase
ceruri surpate în pântec şi duhuri
porţi cu tunele
aleg acest umăr
cu el mă aprind şi straja se-ntoarce
semne făceau…
coastele noastre prin ceruri
prin sus
praf alb
aici era inima
plămânii doi aici
mai încolo urma harponului
au fost nişte animale superbe
slobozind sori pete
din pielea lor s-au făcut copertele
li s-a spus
veriga lipsă
13 ianuarie, 2006, Bucuresti-Vaslui
Requiem for a Dream soundtrack
poem translucid
minuta
urmareste conturul acestei marci de pasla potrivite in scoarta timpului
pipaie muchia aspra apoi textura moale ca si cum ai pasi de pe treapta
de ciment pe muntele lui venus
incetisor cu un samar din piele tabacita intre cocoase de pe creasta pe
fanul cosit de un an
atinge si fii pregatit
pentru un catharsis usor ca un fir de alizeu strecurat prin gaura cheii
a ce miroase?
in ce inec mi te inchipui
ti se agata fusta in spinii
trandafirilor aruncati de pe vapor
dupa a treia nunta a celebrului
director de marketing de la arkosoft
cosuri de trandafiri rosii azvarliti
peste bord
sticle de sampanie prezevative
tartine muscate cu fructe de mare
printre fructe de mare si plase cu raci
bancuri de pirana trecand pe deasupra
pietrei in jurul careia bratele tale s-au innodat
albastrii
ancore mari si mai mici cazand infundat
infipte in jurul tau precum cutitele
in jurul circarului invartit pe roata
el travesti fara o ureche
cunoscut la manej drept pro_portionatul
si chipul tau
chipul tau translucid
albastru-verde-rosu
dupa cum se perinda
vesmintele sirenelor peste
rasarituri apusuri si somn
in ce otrava mi te scufund
convulsii si epiglota uscata crapata
de dorul aceluiasi bec urias dintre oglinzi
priveste-ti chipul banuieste-l
cercetand stancile de la buza turnului
sa nu te rastorni sa nu curgi de acolo
ai mare grija oceanul e departe
de sus lampile verzi cu duhuri captive
tridentul infipt intre valuri
si valuri de abur scapand in rastimpuri
din bulboane
locomotiva apelor
in care neptun isi face siesta sforaind
tragand parturi
vaporul meu se scufunda
la nadir
fii atent capitane
nu te-nnoda in pletele celei de-a treia mirese
a directorului de marketing de la arkosoft
printre pirana si petale de roze
in marea de rosu
fara un bec de rezerva in far
fara un drapel glorios
fara un colac de salvare
fara antidot
22 aprilie, 2006, Bucuresti
Moloko – Sing it Back
lectia nevrotica
cantec de nastere
dalau nasori nassori
arnasori milte stupere
sontale sonale
montale
(“a te misca e o rupere”)
calmere peteline arbe
marine de arbe sarine
hei, sele!
sele care munt strabat almitele mustor
arbast imamant pe fruntea ta de copil sugator
din paiul oront sentital
scoate limba la continenata mama
conta nenti ontares comal
dalau nasori nassori
arnasori milte stupere
sontale sonale
montale
(“a te misca e o rupere”)
senteste imara trope destul coparost
alare, tu ganguresti in miezul
osore arbast imi arbe agost
alare, apare mestale in colul anost
managie-ma, ostate
antune-ma, senti
copile cu limba rascoapta de dor
atinge placenta
coboara comoara
si tipa la mama, copil sugator
dalau nasori nassori
arnasori milte stupere
sontale sonale
montale
(“a te misca e o rupere”)
…
28 august, 2005












Comentarii recente