apocalipsa postcoitum

abia aştept să particip la spectacol aş înnoda funda la cortină
strapontinele ar exploda spectatorii s-ar prabuşi în fossă
noi ne-am ţine în braţe exact ca acum în mijlocul scenei
de frică ne-am strânge tare la maxim mi s-ar strivi sânii
de pieptul tău slăbănog a quoi bon ne-ar şopti sufleurul
muribund printre ciolane osânză ficaţi brăţări pălării
noi ne-am ruga să ne ierte iartă-ne domnule că da
iartă-ne domnule că nu
iartă-ne domnule că am mai vrea
tu ai profita să mă pipăi pe fese m-ai ciupi
mi-ai şuiera fierbinte arsură între umăr şi gât
uite apocalipsa mea uite ce bunoacă e ea
din culise s-ar apropia de noi fredonând o manea
taraful şi copilul minune doar dintr-un pipăit
şi a şi ieşit eşti bună de făcut copii minunato
oh mama mea oh viaţa mea
oh tată mea culpa

(mai mult…)

iunie 25, 2007 | Categories: apocalipsa dupa ioana | 21 comentarii