…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

portarul de la spital

te-am aşteptat cu un buchet mare in brate
la ieşirea din spital
portarul ma privea languros
ţuguia catre mine buzele albe
îl priveam mă priveam în oglinda retrovizoare
îmi era dor de tine
buchetul era prea mare
el ţuguia buzele
eu mă priveam peste buchet
tu ieşeai şi din mers aruncai o fisă în tonomat
era margareta pîslaru
nu-mi aminteam melodia

erai înalt şi singur
te păstrai singur pentru cele mai bune haine
mi-am scos rujul din poşeta din piele de şarpe de casă
era ciclamen prea tare pentru o lipsă de ocazie
prea moale pentru ultimul sărut
portarul a pus mâinile pe parbriz
părea că mă întreabă pe cine aştept pe cine-astepti
ţuguia buzele lui sărace
atunci ai apărut tu în paşi de dans
rujul s-a rostogolit între scaune
am ştiut că sunt vopsită gresit fără să mă privesc
peste buchetul cel mare
ai trecut dintr-o portieră spre alta ca un duh auriu
fredonai o melodie neamintită
aveai o aluniţă sub ochi pe obraz
îmi era aşa ca un fel de ceva din tinereţea mea
dacă îmi aminteam sigur muream chiar atunci de dor

si asa ne-am petrecut unul pe altul
unul prin altul
până nu ne-am mai vazut
tu fredonai cu urme de ruj pe frunte
eu vopsită gresit
el ţuguia catre mine buzele lui fără amintiri

Anunțuri

12 responses

  1. blackmetal

    nu cred că un comentariu şi-ar găsi locul aici. am să citesc şi am să mă bucur, de frumuseţea ta. las cuvintele pentru cei ce ştiu să le folosească.

    Iulie 14, 2007 la 2:31 pm

  2. bovanne

    „Scoborât” din Hades pare-a fi portarul ăsta drăgostos. 🙂 Interesantă prezenţă.

    Iulie 15, 2007 la 1:50 pm

  3. biem, bovanne, incep sa ma obisnuiesc cu voi aici. ma bucur ca ma cititi, ca va place ce cititi si ma lasati sa vad asta.

    yours

    Iulie 15, 2007 la 3:27 pm

  4. blackmetal

    să ştii că, vorbind pentru mine, doar, sunt foarte pretenţios, n-aş accepta decât ce e mai bun, n-aş citi decât ce e scris din frumuseţe. meritul e al scriitoarei.
    we’re hooked 🙂

    Iulie 15, 2007 la 5:04 pm

  5. balauru

    This is cool !!!!

    erai înalt şi singur
    te păstrai singur pentru cele mai bune haine

    Iulie 16, 2007 la 3:24 pm

  6. multumesc, jo. si pentru acum si pentru ca ai fost cu mine, atunci. sper sa ramai…

    Iulie 16, 2007 la 3:26 pm

  7. rameau

    real poem…chiar prea real!
    versurile ce le aveam
    in gand, au fugit…
    in lumea ta…
    si
    a lui valentino!

    MW

    Iulie 16, 2007 la 5:30 pm

  8. MW, este prima data cand citesc un comentariu de-al tau fara rime. nu mi-ar mai trebui altceva decat sa reusesc sa te las bouche bee in vers alb:) am facut-o, deja? multumesc, mon ami.

    Iulie 16, 2007 la 5:35 pm

  9. balauru

    🙂 naughty girl…

    Iulie 16, 2007 la 6:37 pm

  10. rameau

    rimele sunt tic nervos…din copilarie…nu le mai lua in seama!…scrie!…na, ca mi-am revenit…si acum din nou zmintit…iti urez doar sanatate…la versuri adevarate!
    MW

    Iulie 16, 2007 la 6:53 pm

  11. rameau

    Suhaid, sopteam în seara de tăvălire
    esenţa visului stă în trezire
    după cum lucrurile ne dau prilejul de a ne pierde
    tot aşa oniricul se aranjează în urma noastra
    ca o dâră de lapte în urma vacii, intelectual de stânga
    ca o sinteză a ce suntem în clipele
    absenţei de la apelul demografic.

    (auzi ce pur e ding-dongul clopotelor nepaleze?)

    aşa conştientizez incomparabilul
    minimalismul trăilor în doi,
    mana leneşă pe pântecul tau pristin
    vibraţia circulară care se plamădeşte
    teologic agil în iarba ta logică
    deci sumum laude, fericirea e statistică
    răsfăţată, cumulată, divagată
    reyată, pipăită evrika
    măsurată cu kilogramul mongol
    peste fard, cu metodă şi polindrom stagnant.

    e o seară de ritual pagan declarativ.
    presari tămaie de halucinaţie roză sub axila aripioarelor
    si chemi fantome tinere vecine, la joacă.
    de sus aruncaţi caramele cu gust
    supt, pe care aţi scris cu fumul de ţigară:
    dispari babacule, moşule stupid.
    Adrian G

    Iulie 16, 2007 la 9:32 pm

  12. calibrul nu va fi cunoscut
    nici dupa ce vom gasi in craniu
    glontul incert lucirile cernelei simpatice
    pe contractul cu poarta aleasa
    traforul, barbate, prin care vei trece
    aceleasi dimensiuni controversate
    cat de tare si mare si lucratoare
    va fi pentru participarea la concursul de mr
    mister, unde vom ajunge la capatul acestui drum
    cat de ridata va fi fruntea pe care se va aseza coroana de plastic
    cine va castiga si cat va conta pacea in lumea aceasta albastra
    tocmai i-am spus ca voi schimba astazi conotatiile toate
    limba de lemn va face lastari muguri si frunze
    voi lua megafonul va voi invita la sauna
    apoi la gazare si va voi recita cuvinte
    care nu vor insemna nimic pentru voi

    Iulie 16, 2007 la 10:01 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s