…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

aterizari fortate

Dumnezeu mi-e martor că am vrut să rămânem în zbor
Era acolo când treceam peste căpiţele cu vedere la stele
L-am văzut cu ochii mei aşa cum L-ai văzut şi tu
L-ai auzit ca şi mine cum cânta şi mângâia calea dulce a laptelui
Ne alăpta la acelaşi sfârc Domnul nostru arunca mană peste noi
Şi ne facea loc cânta faceţi loc faceţi loc trec aştia doi păzea
Nimic nu era nefiresc nici zborul nici vocea lui blândă
Acum este atunci era aşa cum trebuia să fim noi în zbor
De mână planând pe spate printre planete turnuri şi capre
Ca şi cum nu ar fi fost bine dar era ca şi cum era perfect
Eu nu mi-am dat seama atunci tu ştiai că tocmai aterizam?

Doamne atât de patetic este orbul ăsta pe care ne odihneşti
Prindem rădăcini ne cresc ramuri coarne coroane falusuri
Ne cresc ascensoare în plămâni şi metrouri în toate staţiile
Ne învârtim în triunghi Doamne şi Tu ne priveşti chiorâş
Ne laşi cârtiţe ale orbului tău reavăn cât să mai săpăm
Cât să mai plătim pentru etajele de sus Doamne al nostru
Priveşte-ne cum ne chinuim în carte cum ne construim cuşti
Cum ne privim unul pe celalalt cum ne vorbim cum nu ne credem
Doamne fă-ne o pistă învaţă-ne să decolăm
Ne-am săturat de aterizări forţate

Anunțuri

23 responses

  1. Zexe

    … te citesc de ceva vreme cu interes. De data aceasta, tandreţea şi căldura acestor versuri m-au determinat să-ţi las primul semn de apreciere, aici. Este primul poem în care îţi dezbraci hainele de războinică înverşunată şi, arătându-te mai nudă ca niciodată, te aşterni la picioarele unei divinitaţi nedrepte ca o ofrandă dispusă să o plateşti ”zborului”. Până şi umbra îţi miroase a femeie, nu-ţi lipseşte nimic din ceea ce a lăsat Dumnezeu în bagaje femeilor şi nu pot să nu recunosc că-l invidiez pe acela ce-ţi răscoleşte printre ele.

    Iulie 18, 2007 la 11:24 pm

  2. ma tulbura comentariul tau, zexe. si eu te citesc pe tine de ceva timp, ma surprinde si ma bucura ca esti aici. dealtfel, sper ca nu te superi ca ai link la mine in blogroll.:)

    sts

    Iulie 18, 2007 la 11:38 pm

  3. Zexe

    Desigur că mi-am dorit să te tulbure, că doar nici mie nu-mi lipseşte absolut nimic. Nu mă supăr, de ce m-aş supăra? …cu ocazia asta mai cunosc si eu oameni, nu ? 🙂

    Iulie 18, 2007 la 11:46 pm

  4. blackmetal

    ca de obicei, rămân uimit. de fiecare dată îmi demonstrezi că poţi spune ceva, altfel decât ar putea spune oricine. cred că putem cădea de acord că ăsta se numeşte talent, dar asta doar pentru că nu găsesc un cuvânt mai bun, la ora asta.
    ca de obicei, mă laşi întrebându-mă ce înseamnă. care variantă e corectă… poate că toate, nu?

    Iulie 19, 2007 la 3:49 am

  5. Icari, pegasi, aripi, aterizari, zboruri…picaje, miguri, loopinguri, balotesti etc ..viata noastra prin prisma turnului de control….

    PS: Un nou jam??:P

    Intind o aripa , incercand sa zbor
    si uite, inca o pana imi mai pica..
    si oasele aripilor inca ma dor…
    sunt eu prea mare sau aripa prea mica?

    Iulie 19, 2007 la 3:27 pm

  6. super poezia…are un mesaj bine conturat prin cuvintele alese…si te face sa-ti tresara putin gandirea… +10

    Iulie 19, 2007 la 3:52 pm

  7. in fapt te face sa tresari mai mult ;)…acum depinde de fiecare!

    Iulie 19, 2007 la 3:53 pm

  8. prima idee care imi vine in cap cand citesc postul de mai sus e ca e prea multa spiritualitate si … deep stuff in zona asa ca doar imi imaginez un avion …. uweeeeeeeaaaaaaaaa . booof. sec .

    Iulie 19, 2007 la 4:17 pm

  9. rameau

    felicitari!
    numai pasarea in zbor isi cunoaste sfarsitul …
    bi

    Iulie 19, 2007 la 6:41 pm

  10. echilibrat.

    Iulie 19, 2007 la 11:06 pm

  11. Prefer gemurile lui nenea monoloage 🙂 Si totusi, incepi sa te exprimi mai pe intelesul prostului din mine ..

    Iulie 20, 2007 la 12:50 am

  12. Replica mea vis-a-vis de poemul tau.

    Iulie 20, 2007 la 12:31 pm

  13. chiar imi place cum scri , simt si retraiesc dorinta ta si pasiunea .

    Iulie 20, 2007 la 2:39 pm

  14. bi, biem, dragos, CP, katmai, Lilium, sktes, DK, UR, dupa reactiile voastre, constatarea mea este ca v-a placut poemul, ceea ce ma bucura mult. imi place sa va placa. va voi mai da de citit.

    dragos, azi poate continuam jam-ul, macar de dragul lui sktes, care nu se lasa convins ca nu voi fi niciodata pe gustul lui.

    yours

    Iulie 20, 2007 la 4:54 pm

  15. cand vrei tu…sunt gata..tot timpul..;)

    Iulie 20, 2007 la 7:43 pm

  16. pour dragos (JS)

    auzi cum sclipesc sabii metalic in soare
    te intreb din ochi doare sau nu doare?
    sunt un dezertor fara de onoare
    il tradez pe viu si pe cel ce moare

    vezi cum tunurile au incetata sa bata
    rasare pe front o floare ciudata
    are dinti si limba este blestemata
    asta iti spuneam cand vorbeam, odata

    Iulie 21, 2007 la 9:32 pm

  17. Finnaly. 🙂 Poti si fara sa treci pe modern. Deseori e prea exagerat ceea ce scrii, prea tras intr-o parte cand ar trebui sa mearga in alta. Again, e greu sa scrii ceva fara esenta pentru ochiul cititorului (si anume creatie moderna) si in acelasi timp sa reusesti sa te faci inteleasa. Nu pot .. de fapt, nu-mi permit sa pun la indoiala faptul ca cei care vad ca te citesc frecvent, inteleg cu adevarat ce scrii si la ce anume te-ai referit. Dar cateodata, imaginile pe care ei le vad par a nu se contura sub nici o forma (cerc, patrat, etc) cu ceea ce ai scris. Oricum, poezia de orice fel lasa mereu loc de miiiiiiiii (i’urile inlocuiesc zerourile ce urmeaza dupa mii) de interpretari, asa ca deseori e greu sa „nimeresti” exact ce ar fi vrut Xulescu sa zica, si e absurd sa zici ca „asta a vrut poetul sa spuna”. A fost cineva langa penitza lui Eminescu sa stie _exact_ ce mesaj a vrut sa transmita, astfel incat sa-mi dea mie peste nas cand imi exprim umila-mi parere? (asta se adreseaza mai mult fostei mele profesoare de .ro).

    Again, repet, se poate mai bine fara izul de modern. Si NU pentru ca mai multa lume ar intelege fiind obisnuita cu rima sau cu textul frumos aranjat. Dar asta te prinde mai bine si asta iti valorifica mai mult talentul. Pentru ca in fond si la urma urmei, orice om poate scrie randuri goale care pentru unii sa semene a casa.

    Iulie 23, 2007 la 5:30 am

  18. hmm.aterizari fortate & nevoia de decolari. as zice sa schimbam pernele.

    August 2, 2007 la 5:01 am

  19. socializam, admiram, contabilizam sau criticam?
    astept citat din kirkegaard, ca oricare femeie…

    August 2, 2007 la 7:51 pm

  20. blackmetal

    băi, mai lăsaţi prostiile şi nu mai inventaţi cuvinte! ce e ăla kirkegaard? şi cine l-a scris?

    August 2, 2007 la 8:30 pm

  21. nicolici

    sal! park era „kierkegaard”, nu? 😉 „Un poet este o fiinţă nefericită a cărei inimă este sfâşiată de suferinţe secrete, dar ale cărei buze sunt atât de ciudat alcătuite încât atunci când suspinele şi ţipetele le scapă, sună ca o muzică frumoasă”…asa cum au fost gandurile/versurile tale, dna scenarista! 🙂

    Decembrie 23, 2007 la 8:12 pm

  22. visalon

    Ioana, astazi m-am trezit spunandu-mi: pictorul meu preferat nu este Van Gogh este: fie Chagal, fie Vamesul Rousseau pentru ca in lumea viselor lor ma simt mult mai aproape de arlechinii sufletului meu decat in lumea olandezului posedat de lumina. Dupa care am petrecut o zi obisnuita. Spre seara am dat de poezia ta, care mi s-a parut minunata, chiar daca un comentator a gasit-o plina de clisee, amintindu-mi ca strugurii sunt acrii pentru vulpile ce nu pot sa vada mai departe de purpuriul hainelor imparatului:)
    Si pentru ca acel comentator a propus un jamm, ma bag si eu in seama, cu un draft despre zbor si despre iubire, pentru ca nu doar tie si lui chagal va plac cliseele.

    Iubitul meu nu este Van Gogh
    Van Gogh este ochiul meu dinspre ceafa
    Casapit ca o ureche atarnata in forma de floarea soarelui
    Pe peretele unei bojdeuci oarecare
    Pe care, daca as fi o tanara nevasta, as decora-o aidoma casei dobrogene.
    ( a se vedea exponatul omonim de la intrarea in muzeul satului)

    Scaieti, plopi, corbi si scrisori sunt doar o parte din zestrea
    Pe care o revednic visand ca sunt mireasa in zbor,
    Gemand limpede sub sarutarile in picaj
    Ale celui ce se strecoara prin cele 12 vitralii
    Urmarit de cantatul cocosilor

    Iubitul meu, este Moşe Segal
    né en Russie à Vitebsk en 1887
    d’une famille de juifs d’origine modeste.
    il a fait des études d’Art à St Petersbourg
    et a étudié dans l’atelier de Jehuda Pen
    inainte de a se stabili la Paris
    sub baldachinul Saint-Paul-de-Vence
    impreuna cu Vava
    asteptand ca undeva, pe un picior oarecare de plai
    o poeta pe nume Barac sa scrie aterizari fortate
    si eu sa ma inalt in zbor, visandu-ma pentru o clipa
    Virginia Haggard.

    Decembrie 31, 2007 la 2:56 am

  23. Pingback: Nicio iubire nu este mai adevărată ca o iubire fără speranţă « Visalon’s Weblog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s