…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Cumpar biblioteca Intel Core Duo si de 10 GB romane fluviu!

    Suna hilar anuntul din titlu. Si totusi, acum, cand stau in fata computerului si redactez acest eseu pe care il doresc citit pe un fotoliu confortabil, la lumina suava a unei veioze cu abat-jour Tiffany, gandul imi fuge la multiplele posibilitati pe care computerul si Internetul mi le ofera pentru a transforma textul “de litere” intr-un text “de litere, imagine si sunet”, adica intr-un hypertext. De fiecare data cand ma refer sau doar ma gandesc la un hypertext, in mintea meu se contureaza imaginea-reflex a unei stampe japoneze pe care, cu mare finete, sunt pictate simbolurile unei lumi si ale unei filozofii exotice care imi iese in intampinare, lasandu-se descoperita. Langa ramura de cires, este pictat poemul–haiku, la fel de misterios, invaluind si el semnificatii. Sincretismul stampei este transferat hypertextului. Si daca totul e atat de frumos, oare care este motivul frustrarii pe care o simt multi dintre noi in privinta hypertextului, dar si asupra modului lui de prezentare si circulatie, al canalului de comunicare a mesajului artistic, Internetul?!

Unul dintre ele este ca “stampa” realizata pe computer nu poate fi atarnata pe perete, deasupra masutei de ceai. E ca si cand ai inchide un tablou intr-un dulap cu haine, dulap ale carui usi se deschid greu, sau o carte de valoare intr-o casa de bani cu cifru. Apoi, o privesti si o intelegi, in singuratate, fara sa o poti atinge, fara a-i simti mirosul, consisitenta materiala care o face reala, prezenta. Experienta artistica fara ritualul clasic al comuniunii este trunchiata, lipsita de misterul atingerii directe, de admiratia operei in unicitatea ei.
Aura estetica a tabloului dispare odata cu scoaterea lui din rama sau din muzeu. Degeaba volumul de poezii este legat in piele si are titlul suflat cu aur daca este scos din biblioteca si aruncat intr-un sertar (despre disparitia „aurei” operei de arta scrie Benjamin Walter in volumul sau „Opera de Arta in Epoca Reproductabilitatii Tehnice”). Traim, totusi, vremuri in care “nu e democratic” sa ramanem elitisti. “Toti” trebuie sa cunoasca “tot” si fiecare are dreptul sa aiba acces la informatie, cultura, civilizatie.

A sti, a cunoaste, a progresa sunt verbele actualului mileniu. Dar, starea de fapt a prezentului este insingurarea, iar computerul si Interenetul, din nefericire, contribuie din plin la cercul vicios al insingurarii. In esenta, acesta este reversul medaliei. Mai mult decat promovarea si multiplicarea kitsch-ului, a nonvalorii si a subculturii (care, pana la urma, este si ea o forma de cultura), Internetul alaturi de celelalte mijloace de comunicare in masa, reuseste sa mai stranga un cerc in jurul individului, sa mai adauge o caramida metaforica la turnul lui de fildes. Si, pana la urma, poate nici asta nu ar fi prea grav, daca impresia lasata de mass-media nu ar fi contrara. Se produce, astfel, o socializare prin desocializare. Ai senzatia ca apartii unei societati, dar aceasta doar te numara printre membrii ei, te transforma intr-un avatar invaluit in fictiune, iti creeaza o alta natura, in deplina libertate de expresie, sub a carei masca, acel “caine” din tine latra si musca si te inghite pana te ocupa definitiv.
Iata ca tehnologia inventeaza un nou tip de material pentru carcasa monitorului – canepa. Prietenul nostru virtual, computerul, va fi mai putin virtual imbracat in canepa? In nici un caz. El va ramane o masina. Un canal, un suport al informatiei. Dupa cum se stie, in perioade de criza, purtatorul de simbol devine simbol, iar, in comunicare, canalul poate lua locul emitentului. Sa insemne asta ca receptorul mass-media se afla in criza? Ca o confuzie majora se produce in sistemul lui de valori? Ramane de vazut…

Sa ne intoarcem la literatura. La arta, opera de arta si experienta artistica. De fapt, aceasta este problema care trebuie deslusita in situatia in care vorbim despre un “hypertext novel”. Daca nu are pretentia sa fie o opera de arta, totul este perfect si nu avem ce sa-i reprosam. “Primum non nocere”, fiecare are dreptul sa faca ce-i place, atata timp cat nu produce un rau celorlalti. Pe de alta parte, o opera de arta poate exista si in biblioteca, si in pinacoteca, si pe Internet. Valoarea ei se manifesta prin sine. Nu putem spune: “iata, filmul acesta a fost pe canalul TV x, deci e o porcarie” sau “am cumparat acest volum de la Humanitas, deci e o capodopera”. Manifestarea artistica are legile, limbajul si receptorii ei. Numai in cazul artei putem opera clase de receptori. Ei se grupeaza in functie de posibilitatile lor de acces la straturile care compun opera de arta. Astfel, vom vorbi nu despre un public, ci despre publicurile care se clasifica dupa anumite criterii: epoca, varsta, profesiune, timp liber, tipul de sensibilitate estetica (cultivata sau nativa), starea de spirit din momentul receptarii si chiar conditiile materiale ale fiecaruia. Mai mult decat atat, in cazul literaturii, receptorul poate avea motivatia genului sau a autorului. Luand, pentru moment, in calcul, doar aceste caracteristici ale publicurilor, sa incercam sa clarificam profilul unui receptor-prototip al literaturii hypertext. Si, pentru a simplifica lucrurile, restrangem aria cautarilor la nivelul Romaniei si a epocii in care ne aflam.
In primul rand, conditiile materiale precare din Romania micsoreaza numarul detinatorilor de calculatoare si accesul pe Internet. Chiar daca, in ultima vreme, unitatile de invatamant au din ce in ce mai multe computere in dotare si la fiecare colt de strada a aparut cate un Internet Café, acestea raman doar simple paleative, marea majoritate a “navigatorilor” fiind absolut neinteresati de literatura (cei mai multi isi verifica “posta”, se joaca in retea sau sunt ferventi ai “site”-urilor “XXX”). Ne raman cei “cu posibilitati” care, de cele mai multe ori sunt tineri oameni de afaceri sau mai putin tineri din aceeasi categorie, oricum, persoane cu foarte putin timp liber la dispozitie. Insa, cei mai putin tineri au copii – elevi care isi petrec o mare parte a zilei in fata computerului, sau studenti interesati nu atat de literatura hypertext, cat de a-si potoli setea de informatie, la modul general. Acestia din urma ar putea intra in profilul nostru, cu urmatorul amendament: cei apartinand grupurilor primare de elita spirituala au tendinta sa “viziteze” doar, fara sa aiba o aplecare speciala asupra unui asemenea tip de literatura. O fac de curiozitate si renunta foarte repede. Astfel, adolescentul sau tanarul zilelor noastre, cu un bagaj cultural mai modest, dar cu disponibilitati afective native si timp liber moderat, avid dupa informatie in tentativa lui de a-i ajunge pe ceilalti ar putea sa fie “lectorul” nostru. Interactivitatea unei astfel de literaturi care tine de joc si de “feed-back”-ul receptorului ar putea interesa si pe cei mai tineri (de varsta gimnaziala), dar prioritatile lor sunt cu totul altele. Poate motivatia genului sa depaseasca reactia lor de negare la aproape orice tip de literatura (chiar si cea pe computer). Despre cititorii de literatura buna “cu vechime” nici nu are rost sa discutam: chiar daca au posibilitatea, refuza cu obstinatie “asemenea kitsch-uri”, daca nu cumva fac criza de nervi. In intimitate, pot “verifica” daca au dreptate si se felicita ca au avut.
Continuand, vom vedea ca intamplarea, preluata ca idee din estetica operei de arta devine elementul forte al acestui tip de literatura. De fapt, ce este intamplarea? Ea este noutate, imprevizibil, pista falsa, sau ce te asteapta la capatul pistei. Intamplarea produce uimirea, surpriza si, astfel, atrage receptorul. Pana la urma, intamplarea este informatia si, integrata de artist intr-o anumita ordine, produce in receptor o miscare necontrolata a inconstientului, ii produce o frustrare. In literatura traditionala (ma refer la suport), lectorul nu are ceva mai bun de facut decat sa continue lectura pana recupereaza elementul de cod cu care sa dezlege mesajul. “Scriitorul” sau producatorul de “hypertext novel” (cel valoros) este la curent constient sau inconstient cu acest lucru si aplica tehnica “ducerii cu zaharelul” (imi pare rau, dar o expresie mai plastica mi-a fost imposibil sa gasesc) a receptorului, cunoscandu-i acestuia “orizontul de asteptare”. Ii deschide acestuia porti, accesul la multe etaje si ii inlesneste, daca e ocupat sau plictisit, iesirea din joc (sau din poveste), dandu-i mereu impresia ca e coautor.
Paul Klee spunea: “artistul are misiunea de a face vizibil invizibilul”. Un “scriitor” de “hypertext novel” ar completa: “…facand invizibil vizibilul”.

Anunțuri

26 responses

  1. Zexe

    Un text excelent, poate incomplet, dar excelent. Te-ai aplecat lucid asupra unor aspecte, puţine dar importante, ale asazisei socializări virtuale, a coborârii culturii la nivelul cititorului şi nu invers, cum ar fi logic, şi asupra virtualizării excesive a individului cititor şi autor de literatură.
    Da, jos pălăria Doamnă !
    Respect, Zexe.

    August 3, 2007 la 12:27 am

  2. internetul deformeaza realitatea.

    August 3, 2007 la 11:38 am

  3. Cred ca reticentzele in fatza hypertextului vor dispare cu vremea, I. Generatzia mea si a voastra (mai tanara) am mai „prins” inca epoca de trecere, intermediara, intre arta pe suport clasic si cea facute pe si pentru Internet… Generatziile si mai tinere, cele pentru care Internetul nu mai e ceva oarecum exotic si nou, vor avea alta perspectiva…

    De altfel, difuzarea artei prin Internet este o iluzie, cred…Uita-te la site-uri precum Deviant Art si atatea altele: foarte rarele opere de calitate (foto sau picturi sau manipulari digitale sau whatever…) coexista cu o maree imensa de chestii dragalase, oribile, stupide, care îneaca totul…Coteriile functzioneza impecabil si opere de rahat pot avea mii de vizionari si de „favoris”, in timp ce opere de calitate pot sa zaca nebagate in seama cu veacurile. presupun ca acelasi lucru e valabil in domeniul poeziei…

    August 3, 2007 la 8:46 pm

  4. blackmetal

    cât de mult contează forma prin care comunici, atât timp cât mesajul ajunge unde trebuie?

    August 4, 2007 la 12:19 am

  5. ma bucur ca sunteti aici, ca ati citit si v-a placut sau nu. mi-ar placea sa putem polemiza, sa veniti cu opinii si sa completati acest eseu. sa puneti intrebari sau sa raspundeti la cele care sunt deja puse. mai sunt multe de spus. este o problema care ne intereseaza pe toti, cei care folosim internetul.

    Zexe, unde crezi ca ar trebui sa completez?
    crash, adanc.
    danu, repet: subcultura este, totusi, o forma de cultura. interesant punct de vedere.
    biem, sa tinem cont de zgomotele de pe canal.

    August 4, 2007 la 5:09 am

  6. blackmetal

    noile tehnologii pot asigura o transmisie lipsită de interferenţe.
    în plus, dacă receptorul este reglat pe frecvenţa corectă, va reuşi să primească acel mesaj, în adevărata sa formă şi să-l înţeleagă.

    August 4, 2007 la 12:09 pm

  7. biem, este vorba despre concordanta codurilor de la capetele canalului de comunicare. de aici si zgomotele. si pana la urma, mergand pe ideea ta, de unde stii ca esti reglat pe frecvenţa corectă cu emitatorul sau receptorul? doar pentru ca ii stii limba? cu cat categoriile de semne si semnale se imputineaza, cu atat sansa ca transmisiunea sa nu se transforme in mesaj este mai mare. mesajul este ceea ce a fost, deja, decriptat.

    August 4, 2007 la 8:14 pm

  8. Stau si ma intreb, tu de ce folosesti internetul? doar pentru ca nu ai un partener cu care sa faci sex sau pentru ca asa fac multi si merita sa faci si tu?!
    Imi dau seama ca ceva nu se leaga bine, in ochii tai e o povara sa te lasi condusa de regulile grupului sau societatii in care shmecheresti agale cu voe buna, cu intrebari si raspunsuri ce dau senzatia celor ce te privesc, cites, asculta sau vad ca tu esti altfel decat ei 🙂
    In final scumpa mea doamna , oricat ai analiza tematica socio-culturala a omenirii, cu stupoare vei afla ce am aflat eu 🙂 toti suntem la fel, ba chiar identici!

    August 5, 2007 la 2:48 pm

  9. atunci, chiar nu are rost sa ma straduiesc sa raspund la intrebarile tale. o poti face si singur. probabil, identic cu mine, daca nu chiar in numele meu.:)

    August 5, 2007 la 4:42 pm

  10. poate e vorba de opinie dar nu si de compatibilitate in insusirea atributiilor informative
    na ca sa fiu pompos, si apropos de „sex” .. crezi ca ash dori mai mult decat imi poti oferi acum ?

    August 6, 2007 la 11:47 am

  11. ma duc, citesc un pic, incep sa work, si revin in fiecare luni in speranta ca o sa am timp sa citesc un articol de la cap la coada 🙂 preferabil ar fi o dedicatie, in proza, nu versuri, ca sa pot si eu sa ma bucur in fiecare luni, asta asa ca rasplata pentru faptul ca las soarele sa straluceasca, la fel, in fiecare luni.

    August 6, 2007 la 2:07 pm

  12. domnule cbogdan, controleaza-ti gesturile cu care incerci sa ma tragi de sireturi. vezi bine ca ti se mareste traficul la blog cu ajutorul meu. nu ti-e bine asa? anyway, la urmatorul comentariu cu tente explicite esti out. dixit.

    katmai, mi-ar placea sa ai o opinie in legatura cu textul. este un subiect care ne preocupa pe toti. azi va fi si bucata de proza. cu sau fara dedicatie. cand esti in concediu soarele straluceste mereu.

    August 6, 2007 la 3:00 pm

  13. eu vin aici sa te citesc nu sa ma cert cu tine… si daca tu ma intelegi gresit nu inseamna ca daca sunt pe teritoriul tau , atunci cand tu`mi spui sa tac eu sa o fac, atitudinea se critica …
    apropo .. stii bancu cu papagalul?
    (daca iar gafezi…esti tare)
    papagalul care spune „bag p in ele pene, asta e faza de comentat”( ca sa nu insinuezi ca vad ca asta e obicei )
    si ca sa ne referim la texte explicite … apreciaza un punct de opinie .. nu fi rusinoasa!
    inca ceva … ma intreb o chestie si ajutama sami raspund , ce parere ai despre dubla personalitate? vreau sa tratez asta pe blog si nu prea stiu cum sa incep… a uitate la mine la lista de linkuri 🙂

    PS:ms pt replica(anticipat)

    August 6, 2007 la 7:25 pm

  14. am fost. merci de reclama, ai dreptate. cu o corectie uriasa pe care te las sa o descoperi. daca o descoperi, ai un dar de la noi. ceva ce-ti lipseste, fireste.

    so, vei face EXACT ce iti voi zice eu sa faci. fair enough?

    avertisment: nu fa prostia sa te amorezezi. nu am timp de oblojit copii cu personalitate. si nu-mi plac bancurile. nici macar cele bune.

    August 6, 2007 la 7:51 pm

  15. uitasem. trateaz-o. e un subiect ok. sa ma anunti sa vin sa-l citesc.

    si nu uita: forbidden trasul de sireturi daca vrei aici

    August 6, 2007 la 7:55 pm

  16. critica sau apreciere? ce iti doresti ? mi se pare ca palesc amandoua in fata faptului ca scopul textului ar trebui sa creeze senzatii si placerea ar trebui sa vina din observarea felului in care reactioneaza „ze world” la citirea textului. bine, umila mea parere e ca textul chiar ar trebui sa creeze senzatii , sentimente, si sa initieze oarecare modificari in comportamentul de moment: eg – dau jos picioarele de pe birou, arunc caciula de mos craciun de pe cap, aprind o tigare, incarc pistolu si ii trag 2 gloante in geam la vechinul de alaturi si ii spun ca e un nazist imputit, si apoi ma apuc sa citesc in continuare cu zambetul meu isteric pe fata. sau pur si simplu iti induce stare de a desira cuvinte in continuu ….

    August 6, 2007 la 11:03 pm

  17. katmai, imi place ce ai scris. da. orice comunicare reusita trebuie sa produca o transformare, o miscare, in celalalt. dar daca o comunicare despre matematicile superiore trezeste in celalalt erotismul, undeva este o problema. altfel, nu si-a atins scopul. voi continua in ceva timp. promise.

    August 7, 2007 la 12:15 am

  18. all i’m saying is … da-i Cezarului ce-i al Cezarului 🙂 sau ce cere

    August 7, 2007 la 1:14 am

  19. btw tu ai postat chestia aia la mine in comment? sau e „gura mare si adanca” plictisit si nu are ce face

    August 7, 2007 la 1:14 am

  20. katmai, scoate mizeria aia si trimite-mi si mie IP-ul de pe care a scris. fac colectie:). nu te supara pe el. este, dupa cum vezi, un biet om, sarac si amarat care a inceput sa faca greseli mari. eu nu postez decat de pe un ip, cel pe care il stii deja.

    August 7, 2007 la 1:43 am

  21. nuh. acolo tre sa pun ieu replai

    August 7, 2007 la 2:13 pm

  22. am pus ieu replai 🙂 pentru ca pot si pentru ca asa e frumos 🙂

    August 7, 2007 la 2:17 pm

  23. Facem asa, imi explici , eu inteleg , si daca ai ceva cu mine gasim o rezolvare.. totusi eu am o ambitie .. sa inteleg de ce ma streseaza dubla ta personalitate 🙂 aici si pe langa asta vrea si nr meu de tel. aici.Chiar imi doresc sa inteleg .. am facut nishte verificari si ash vrea sa iti arat ce am descoperit 🙂
    PS:stiu cum acceseaza internetul, de unde si cand; pacat ca nu stiu exact cine e 🙂

    August 7, 2007 la 4:51 pm

  24. nu am nimic cu tine. si cu nimeni. daca poti furniza informatii, fa-o. vreau sa vad daca datele noastre coincid. ai adresa mea de mail. astept. scoate aberatia aia de completare din blogroll. scenarista e una singura. nu e vina ei ca cineva face atatea eforturi sa i se substituie.

    August 7, 2007 la 5:10 pm

  25. katmai, nu stiu daca merita atata atentie din partea ta, dar recunosc cu mana pe inima ca mi-a placut enorm ce ai facut. multumesc.

    August 7, 2007 la 6:26 pm

  26. sar’na

    August 9, 2007 la 7:41 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s