…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

implorarea a noua

minciuna
în tine un organ bolnav
creşte ca un cancer galopant
se dospeşte coca ei se umfla iţi iese
pe gură pe ochi te învăluie şi te poartă tumora
minciunii
cocon de aluat dulce aromat
ca o placentă te ţine te hrăneşte
tu sugi esenţele ei ai loc sa te învarteşti puţin
să aţipeşti
şi să dormi
apoi te trezeşti
şi iar sugi din miez până crusta
se lipeşte de tine pielea pielii tale netede
pielea ei cu altă piele pe ea
netedă fină întinsă
îmbracat în pielea ta
organul tău vital
minciuna

* Implorarea a noua este: „Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau” (les. 20, 16).

Ce opreste aceasta implorare?
Aceasta implorarea opreste minciuna, care inseamna tainuirea cu stiinta si vointa a adevarului, pentru a insela, rataci si pagubi pe altul.

Cum se poate savarsi minciuna?
Minciuna se savarseste cu vorba, cu scrisul, cu fapta sau si numai cu anumite semne, sau cu tacerea. De pilda, cineva stie ca ceea ce se spune despre altul nu este adevarat si, totusi, nu arata adevarul, ci tace, zambeste sau face un semn de intarire a celor spuse.

Care sunt chipurile minciunii?
Minciuna poate lua diferite chipuri. Iata pe cele mai insemnate dintre ele:
1) Marturia mincinoasa, juramantul stramb si para nedreapta impotriva aproapelui;
2) Naravul de a adauga cate ceva la adevarul lucrurilor, adica de a inflori mereu lucrurile, incat nu se mai poate sti care este adevarul. De asemenea, naravul de a te lauda cu lucruri pe care nu le ai, sau de a tainui pe cele avute, spre a insela pe altii;
3) Viclenia sau vorba cu doua intelesuri, din care nu se poate deosebi adevarul si prin care se urmareste inselarea cuiva;
4) Prefacatoria (falsitatea), adica ascunderea minciunii sub chipul prieteniei, dragostei si al binefacerii, spre a insela si pagubi pe altii;
5) Lingusirea, care inseamna laudarea cuiva pentru insusiri pe care acela nu le are, in scopul castigarii de foloase nemeritate;
6) Fatarnicia (ipocrizia), adica primirea fara gand curat a parerilor si spuselor altuia, pentru a castiga foloase deosebite de pe urma acestui lucru. Cei cuprinsi de fatarnicie una gandesc si alta spun si fac. De pacatul fatarniciei se fac vinovati si cei care se arata ca tin randuielile bisericesti, pe cand, de fapt, nu le tin. Pe vremea Mantuitorului cadeau in pacatul fatarniciei mai ales fariseii si carturarii; de aceea rninciuna prin fatarnicie se mai numeste si fariseism;
7) Grairea de rau, clevetirea sau calomnia, prin care se pun pe seama cuiva cuvinte rele pe care acela nu le-a spus, sau fapte rele pe care nu le-a facut, cu gandul de a-i face rau. Tot aici se numara si raspandirea celor nascocite pe seama cuiva.

Este minciuna un pacat?
Din orice motiv s-ar spune si in orice chip s-ar savarsi, minciuna este pacat mare si iata de ce:
1) Credinciosului ii este dat de Dumnezeu sa caute, sa cunoasca si sa marturiseasca adevarul, avand ca talmaci al gandurilor si simtamintelor sale, graiul.
Minciuna, facand rea intrebuintarea de grai, nesocoteste acest dar de mare pret cu care este inzestrat numai omul, si prin aceasta injoseste pe omul mincinos si pagubeste pe ceilalti semeni. Minciuna este primejdioasa, fiindca se furiseaza pe nesimtite in sufletul omului, prinde radacini si numai cu mare greutate poate fi scoasa;
2) Dupa invatatura Sfintei noastre Biserici, omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin minciuna se intuneca in om chipul lui Dumnezeu care este adevarul vesnic si se intipareste chipul diavolului care este tatal minciunii;
Omului ii este dat sa traiasca impreuna cu altii. Viata de obste poate inflori insa numai daca oamenii au incredere unii in altii, iar increderea intre ei se arata limpede prin dragostea de adevar. Minciuna, dimpotriva, inabusind adevarul, roade increderea dintre oameni, otraveste legaturile de dragoste si de dreptate dintre ei si astfel face cu neputinta inflorirea vietii de obste.
„Omul parator, tradator si martor mincinos, este fiara prefacuta si mult impleticita, tulbura judecatile, desparte pe barbat de femeie, incurca pe stapanitori, face dezbinari, intarata pe oameni unul asupra altuia, desparte prietenii, varsa Sange, pagubeste, rapeste, nedreptateste, dezbraca orfanii, intristeaza vaduvele, darama case, risipeste sate, pustieste orase si pierde popoare intregi”640 (Sfantul Ioan Gura de Aur, Hristoitia, p. 101).
Minciuna este lucrul diavolului, care printr-o minciuna i-a facut pe cei dintai oameni sa calce implorarea lui Dumnezeu si de atunci indeamna mereu la acest pacat. De aceea, in Sfanta Scriptura diavolul este numit: „Tatal minciunii” (Ioan 8, 44).

Dumnezeu uraste minciuna: „Buzele cele graitoare de minciuna sunt uraciune inaintea Domnului” (Pilde 12, 22). Fiind fapta urata, minciuna nu poate ramane fara pedeapsa. Daca uneori scapa de pedeapsa oamenilor, nu poate scapa insa nicidecum de pedeapsa lui Dumnezeu, caci: „Partea… tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua” (Apoc. 21, 8).
De aceea, Sfanta Scriptura ne indeamna sa ne ferim de pacatul minciunii: „Nu va mintiti unul pe altul” (Col. 3, 9). Sau: „Lepadand minciuna, graiti adevarul fiecare cu aproapele sau, caci unul altuia suntem madulare” (Efes. 4, 25).

Deci, implorarea a noua din Decalog, oprind marturia mincinoasa si orice fel de minciuna, cere fiecarui crestin sa spuna adevarul si sa se straduiasca pentru biruinta adevarului. „Cel ce voieste sa iubeasca viata si sa vada zile bune sa-si opreasca limba de la rau si buzele sale sa nu graiasca viclesug” (I Petru 3, 10).

Este dator crestinul sa spuna intotdeauna tot ceea ce stie?
Datoria adevarului nu cere intotdeauna marturisirea tuturor celor stiute. Ea este ingradita prin datoria de a pastra nedescoperite lucrurile care ni s-au incredintat pe temeiul increderii in cuvantul nostru ca vom pastra tacerea (datoria discretiei, adica a pastrarii celor incredintate spre a nu fi destainuite). De asemenea trebuie pastrate nedestainuite si lucrurile in legatura cu slujba fiecaruia, dupa cum cere legea (Datoria secretului profesional).
Destainuirea lucrurilor incredintate spre pastrare se poate face numai la cererea autoritatilor indreptatite, sau cand prin tacerea asupra lor se pagubeste viata de obste.
Numai destainuirile crestinului la Sfanta Taina a Spovedaniei nu pot fi date in vileag niciodata de catre duhovnic.
* adaptare dupa un fragment din pg. “CELE ZECE PORUNCI” din site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Române

Anunțuri

11 responses

  1. lumsa

    si eu care credeam ca nu mint. de aia nu-mi place mie definitia exacta a unui cuvant, ca nu-ti mai lasa sanse sa scapi din intelesul lui.
    deci eu mint, si te mint, si ii mint pe toti, si pe mine. nu pot sa cred ca graiul mi s-a dat ca sa spun doar adevarul cu el. atunci trebuia sa mi se mai dea un si sistem de siguranta – cum as fi gandit o minciuna, jap, una peste ochi si gura sa nu mi se deschida, si cuvintele sa nu iasa sub forma de litere insirate cuminte, cu inteles, ci niste sunete scofalcite, suierate, neomenesti, care sa-mi faca rau fizic si sa ma prabusesc la pamant in spasme necontrolate si nimeni sa nu ma mai poata salva. cand colo, nimeni, nici dumnezeul din noi insisi, nu ne poate opri cuvintele sa iasa buluc, valtoare, casacada din gura – organul prin care ne varsam creierul in lume. si ele ies in cele mai bizare asociatii, cu cele mai imposibile intelesuri, ca si cum cineva le impinge repede de la spate, ca si cum nu au timp sa se hotarasca ce vor sa spuna, ca si cum sunt intr-o perpetua goana impotriva cronometrului: 5,599 de cuvinte in trei ore si jumatate si am batut ultimul nostru record. dar, nu, acum trebuie sa-l batem si pe asta…
    minciuna. atat de complexa, atat de pervesra. cred ca eu insami sunt o minciuna – de fapt, nu „un adevar”. wow. si am ridicat cele mai mari si impopotonate temple de dragul adevarului pe care l-am cersit o viata intreaga, in genunchi pe pietrele cele mai aspre, cu lacrimi in ochi si am urlat „dati-mi adevarul, va implor!” si ma inchin la templele mele, in straie simple si in post negru, la lumina unei singure lumanari chioare si galbena, si aduc ofrande propriile-mi dureri pline de sange… si continui sa mint in toate formele posibile; cu ficare cuvant din doua, mint.
    acuma ma intristezi tu pe mine…
    nu ma vreau adevarul. dati-mi minciuna!

    Septembrie 15, 2007 la 10:52 pm

  2. lumsa

    under dose
    blue hpnotiq, bill crosby, toronto 1981, can’t rinse my mouth after you numb it, can’t spit, can’t talk. i am laughing hard. indians licking their frogs and munching on mushrooms, i remember „the warrior”. smokes. speed – incredibly. fast heartbeat like a panic attack. one big ball right in your stoamch, moving like an alien in an uncharted territory. conquering is all i want. myself. grab a pen to write it down. i still remember you laughing and smacking your hand onto the table. i thought you’ll break it and the cat lady will meow at the back door with her army of horny cats. spicy dragging her lack of foot would never surrender and the times were bad, bad, bad. the worse.
    blue hpnotiq slipping down. no thoughts other than these.

    i heard lsd trips could help you access the collective memory, past lives, and such . do you belive that? drugs are terrible, yet they do some bizarre work on our brains – you do go places you haven’t been before, everything gets distorted, just like when mental diseases make you lose track and meaning of reality. and there you stay, frozen, wondering what are you looking at and how come you haven’t seen it before. sometimes you get scared. deja vue, jamais vue? what should i believe when i’m running out of imagination? out of explanations? will i always make it out of my own traps? how do you do it?
    anu told me one thing last night. the impression was that „the moment” was starting all over again; she kept on thinking that over her first smoke. „the moment is starting again”… how many times does „the moment” start again? is this a never ending series of relatively same moments that keep on rewinding? is this my life? or a dream in a dream? and who’s dream is it?
    row, row, row your boat
    gently down the stream,
    merrily, merrily, merrily, merrily,
    life is but a dream!

    Septembrie 17, 2007 la 4:57 am

  3. Cu o mică modificare…

    minciuna
    în tine un organ bolnav
    creşte ca un cancer galopant
    se dospeşte coca ei se umfla iţi iese
    pe gură pe ochi te învăluie şi te poartă
    cocon de aluat dulce aromat
    ca o placentă te ţine te hrăneşte
    tu sugi esenţele ei ai loc sa te învarteşti puţin
    să aţipeşti
    şi să dormi
    apoi te trezeşti
    şi iar sugi din miez până crusta
    se lipeşte de tine pielea pielii tale netede
    pielea ei cu altă piele pe ea
    netedă fină întinsă
    îmbracat în pielea ta
    organul tău vital
    minciuna

    Septembrie 17, 2007 la 9:04 pm

  4. lumsa & alex

    sa tragem impreuna de margini
    el se va arunca in relanti
    va ateriza fix in centru
    ca un sky diver expert
    sa tragem impreuna de unul
    sa-l legam de camile si cerbi
    el se va sfasia in relanti
    ca un cotlet expert

    sorry

    &

    thanx

    for

    yourself

    Septembrie 18, 2007 la 4:04 am

  5. lumsa

    esti on?

    Septembrie 18, 2007 la 6:39 am

  6. lumsa

    scenarista @ alex

    sa tragem deci de ce putem, de buza de jos, peste cap, spre spate, inghitindu-si propriile picioare si brate si inapoi, unde i-ar fi fost locul odata, intinsa ca un cauciuc de buna calitate. sa se inghita pe sine insusi dintr-o singura miscare, circulara, tot si sa se sufoce in propria respiratie. un ultim spasm viu ii va aminti ca ar fi putut fi.

    Septembrie 18, 2007 la 7:15 am

  7. lumsa

    scenarista mica, am intrat sa-ti zic: tri-lu-li-lu crocodilu, sau cum este sa dai in mintea copiilor:
    bine…
    🙂

    Septembrie 19, 2007 la 8:00 pm

  8. lumsa

    mama, vad ca nu comenteza nimeni la „minciuna”, iar poezioara ta este atat de picturala, aproape 3d… organul meu vital.
    a! stiu de ce vine nimeni aci: ca sa nu fie asociat cu ideea de minciuna. nemincinosii tai de cititori! bine, sunt eu singura mincinoasa. dati-mi si cununa din flori de camp! macar atat.

    Septembrie 20, 2007 la 6:56 pm

  9. si eu am trecut tot pentru tap-tam-tan pelican.
    cu aceasta te incununez regina batutului de campi cu gratie…
    nu, nu eram eu…

    Septembrie 21, 2007 la 6:06 am

  10. lumsa

    in sfarsit, a nice gesture! de cand asteptam…
    mercic. 🙂
    si pupici lipiciosi

    Septembrie 21, 2007 la 6:14 am

  11. gata. am zis. de azi… pazea.
    niste MUST!!!! pana la vin fiert si miez de nuca.

    love u

    pe locuri
    fiti gata
    start
    vuuuuuuuuuuuuuuum

    Septembrie 21, 2007 la 7:42 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s