…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Varza

calibrul nu va fi cunoscut
nici după ce vom găsi în craniu
glonţul incert lucirile cernelei simpatice
pe contractul cu poarta aleasă
traforul, bărbate, prin care vei trece
aceleaşi dimensiuni controversate
cât de tare şi mare şi lucrătoare
va fi pentru prima participarea la concursul de mr
mister unde vom ajunge la capătul acestui drum
câte semne pe fruntea pe care va sta coroana de plastic
cine va câştiga şi cât va conta pacea în lumea aceasta albastră

tocmai i-am spus că voi schimba astăzi înţelesurile toate
limba de lemn va face lăstari muguri şi frunze
voi lua megafonul glissando vă voi invita la saună
apoi la gazare vă voi recita cuvinte
gutural sufocat ademenitoare
care nu vor insemna nimic pentru voi

Anunțuri

5 responses

  1. lumsa

    am citi poema (o varza, doua verze, feminin, deci) pe nerasuflate, crapand de curiozitate sa vad cum si mai ales ce mama naibii scrisesi tu despre varza.
    vreau sa intreb, mic, nu crae cumva ai vrut sa zici „zarva”? sau „vara”, sau „vaza”? sau este o ghicitoare? sau te-ai gandit sa ne faci o mica farsa? zi-mi ca e cifrat, ca innebunesc. nu vad legatura cu varza si mor de ciuda ca m-a lasat imaginatia. fara ea suynt ca si moarta – cum o sa-mi mai imaginez eu viata-mi… ca o varza?
    a. stiu. ai scris poema pentru ca puneai varza la murat. help me out!!!!!

    Octombrie 2, 2007 la 5:35 am

  2. se vede ca nu prea sti ce inseamna sa fii… varza:) te mai pune si tu la curent cu bocabularu’ argotic romanesc!

    anyway, varza este una dintre cele mai interesante legume. iubesc sa ii desfac frunzele pe rand, sa ii admir coloritul cu nuante din ce in ce mai deschise spre miez. nu la fel procedez cu ceapa, of course:) pot plange si fara… dar tu?!

    te-am helpat enough?!

    rostopasca

    Octombrie 2, 2007 la 7:58 pm

  3. rameau

    Stau cu maţele tale încolăcite prin piept
    miroase brusc a sub poduri şi a spaimă
    o umbră
    trece glonţ prin tine vreo amintire
    crampe de când erai sugar sau dorinţe marine
    stau cu maţele încolăcite peste tine
    aşa ne vine
    nu e bizar că unii vor să se descalţe să alerge prin iarbă la răsărit sau iarna
    tralala
    îmi ajunge să vreau să ne încâlcim
    joc când eram copiii lui ceauşescu
    să mă încălcesc
    cu oricine
    gândind un pic că fiecare
    e o mână de maţe
    de la ce nasc femeile la primele crampe
    te dor deci
    (scris de Tibick)
    ***

    Ba vom trai in reversuri draga prietena

    cu barba in vant mirosind a laguna

    cu scoici in par, bezmetice vedenii parcelate

    monumente funerare trase de cai invers inhamati

    inaripati dar legati de picioare

    flamanzi dar prea nobili de a o spune in microfon

    mustind a dragoste din ochi

    gata de razboi spartan

    dus pentru tine chiar 200 de ani de va fi nevoie

    si inca 200 ca sa oprim simbolurile ce ne invada

    spatiul scolastic

    teritoriul euclidian

    masa la barul unor defuncti stramoshi

    paharul cu vodca si praf de stele

    zambetul coditzelor tale atat de blond banal

    uitate in patul unui poet comunist

    ce miroase a cetina si revolutie

    si scrie doar cu mana stanga

    povesti exotice in care eu mor si

    tu dispari defiecaredata. ( Rameau)

    Octombrie 3, 2007 la 2:51 pm

  4. ai darul sa ma faci praf mereu, baby…

    Octombrie 3, 2007 la 4:48 pm

  5. lumsa

    suuuuuuper!
    sunteti grozavi. 🙂

    Octombrie 3, 2007 la 5:55 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s