…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

La Popa la poarta / E o Catea moarta / Cine-o rade si-o glumi / S-o manance coapta

Turla se incredintase norilor vinetii si apasatori (normal) ai amiezei de noiembrie, clopotul se balanganea destul de normal in clopotnita iar sforarul tragea sforile fara vreun chef, fara vreo oboseala, fara vreo sau vreun ceva, plus ca era ca dracu’ de plictisit (ca dupa desfacerea lumii, normal), iar enoriasii, 69 la numar, iesisera din schimbul zero cu aratatorul, mijlociul si marele lipite intre ele si de frunte, sau de sfarc sau de sfarc, printre care unii inca fredonau destul de normal ultimul hit al popei Marinarul intrebandu-se de ce dracului nu se face genitivul in popului, mai ales ca era duminica, asta nefiind important si, oricum, totul era fara importanta pentru ca era prea mult si lipsit total de importanta, normal, precum sforarul care uitandu-se peste balustrada clopotnitei putrezite la unul care statea cu aratatorul, mijlociul si marele lipite intre ele si de varful nasului rotunjor si roscat si se minuna ptiuuu drace ce nas rotunjor si roscat are asta, al cui o mai fi, ca nu-l cunosc, cazu si muri – sforarul, zic – fara sa apuce amaratul, saracul fara chef, sa vada ca insul avea si ochii orientati crucis catre varful aceluiasi nas rotunjor si roscat si, ca un facut, in fix acel moment al mortii sforarului cel plictisit ca dracu’ inainte de propria-i moarte, tuna, fulgera, se cutremura pamantul si, in Pacific, Japonia fuse scufundata de un tsunami de 69 de metri inaltime, 333 de kilometri latime si 1 metru adancime (de viteza nu mai vorbim, ca nu e important in context), in timp ce ei se aflau la Cascauti, fostul Cascati, sat respectabil de la poalele ultimului vulcan noroios care a improscat epiderma, odata normala, a regiunii cunoscute si sub numele de Cascate de la fosta cascada, acum secata, un ex-paraias cu trei limbi mici de apica si cateva pietricele pe fundul oarecum adanc, daca nu s-ar considera plat (ca poze nu se trageau inainte de secare, deci trebuia sa te increzi numai si numai in povestile mosilor si ale babelor care stiau, banuiau sau inventau istoria acestui tinut bine.)

Ca atare, enoriasii se retrasera fuguta in biserica, sperand la protectia divina, gata sa-si puna in functiune betele de trestie cu care venisera echipati, in caz de inundatie. Normal ca tsunami nu ajunse pana in Cascauti. Dar, cum biserica era si ea vai capul ei de biserica, adica destul de veche si mancata de igrasia trasa de la fostul paraias, acum cu apica din el secata, acoperisul se prabusi peste enoriasi in 68 de zgomote surde si unul mai tarisor, oarecum infundat, strivindu-i in pozitii care mai de care mai normale, nu inainte ca turla sa se incredinteze fulgerului atat de firesc, atat de anormal. Toti enoriasii decedara pana la unul, mai putin popa Marinarul care, in momentul cataclismelor reunite tocmai se afla sub masa in lupta dreapta cu propria-i catea Zambilica, pentru un colacel rostogolit, din neatentia cosului cu colaci, in fix locul norocos (atunci si-a promis preotul ca va juca la loto saptamana viitoare, dandu-si seama ce noroc nu cazuse pe capului lui). Cum, in poveste era vorba si despre un individ destul de anormal (tineti minte: cel care statea cu aratatorul, mijlociul si marele lipite intre ele si de varful nasului rotunjor si roscat), ar trebui specificat ca si el era mort, ca si ceilalti, adica facut harcea-parcea printre daramaturi si bete de trestie, colacei si lumanari, agheasma, o cruce si o biblie, ambele intregi, nevatamate (normal).

Sabia cu trei taisuri

pai, sa o luam metodic:
creieri imprastiati Estetic si grenade de mana explodate,
spuma de sange si bucati de craniu-cateva,
un tanc-doua si-o poveste cu a fost odata,
daca vrei sa ma respecti nu-mi spune dumneata,
ochi sparti, smulsi, sariti din orbite,
aschii de os iesite prin vintre,
trei pistoale de plastic si-o galeata cu mate,
nu ma supara ca-ti dau puta la rate,
patru chiuvete murdare si un cos de gunoi,
un corb satul in zbor si un vierme flamand,
trei limbi vinete negre retezate-n noroi,
mestecand pe muteste definitii in gand,
ce e Etic, amice, intr-un cufar cu carnuri
zemuind alterate in vulcanul cascat
pentru regele hatru intr-o sapca de blana
si o coada sub coada sa ii dai ne’ncetat
pana zice au vai inca vreau si mai tare
hai mi-o vara dusmane, o sa-mi sug o masea
pana sangele uda secatele dane
de la portul albastru de nu ma uita
si manerul roteste-l in mana viteaz
dar mai scoate-o si da-mi-o sa-mi ling semintia
pana ceasul din urma se infige in praz,
am venit, am futut, dar imi scot palaria.
Religios, normal.

AGAP

Anunțuri

77 responses

  1. lumsa

    intai si dupa, si intre: nu era „e-o pisica moarta”?
    zicea: „sunt aici pentru tine. nu vreau sa te mai inghita bazaconia. da-i la cap, nu-mi pasa. recaderile sunt tampite rau. asa simt, ca nu gasesc iesirea. absolut infernal. chiar nu stiu de ce. totul ar trebui sa fie… altfel. ai grija. am grija.” a zis.
    sensurile sabiei, ziceam. taisuri. cate? trei. bine. estetica, etica si religia, zici? de unde dracului s-o mai apuc? era cat pe ce sa numar de cate ori ai scris „normal”. ma gandeam ca poate este o stiinta a numerelor, 69, 333, 1, 68, 3
    am vrut sa rad si sa glumesc, sa vad daca imi cocea cineva cateaua, dar m-am razgandit. v-o las voua.
    agap!
    ps rima este splendida. 🙂
    pps scena favorita: limbile „mestecand pe muteste intelsuri in gand” – ce-mi place

    Octombrie 5, 2007 la 5:07 am

  2. kirkegaard:)

    Octombrie 5, 2007 la 3:19 pm

  3. lumsa

    adaam, zi pe limba mea simpla, cu papile bine crescute dar prost dispuse. sunt gata sa inteleg.

    Octombrie 5, 2007 la 5:33 pm

  4. daniil sihastru

    adam, mai mult sau mai putin Kierkegaard( pe care l ai scris gresit, dar o sa zici iar ca n dexul tau cu coperta verde-praf asa se scrie). Estetica la Soren?
    Iar daca tot l propui pe el ar putea oricand fi Kant sau Nietzsche. Nu? sau nu?

    Octombrie 6, 2007 la 1:40 am

  5. daniil sihastru

    @lumsa:
    „portarul mai tine un cotor de sabie intins
    dar nu se simte invins”

    Octombrie 6, 2007 la 1:41 am

  6. lumsa, textul asta este scris cu cateva zile inainte de acel mare tzunami. potriveala naibii. mda…

    adaam, ai scris gresit

    daniil, adaam pare un incult. ma bucur ca ma citesti. cand a mai gresit? spuine-ni-l!

    love u, firends all over the world

    Octombrie 6, 2007 la 5:26 am

  7. lumsa

    denis, merci de incurajari! 🙂

    scena, tin’-te de pumni maine intre 8am si 1p. sa nu uiti!!! feri importnt.
    sper sa glumesti cu „potriveala”; si daca nu glumesti, sa nu-mi prezici vreodata ceva ca te nenorocesc.

    sambata de sambata, la toti, toate si voua!

    Octombrie 6, 2007 la 10:18 am

  8. lumsa

    am uitat. sper sa manance cineva cateaua aia mai repede…

    Octombrie 6, 2007 la 10:20 am

  9. daniil sihastru

    scenarista, ai dreptate: pare doar … si am mai avut noi un motiv de galceava dar nu cred ca era a inteleptului cu lumea, ci cu mine. Insa adam a avut castig de cauza…. Tind sa cred ca Deasemenea se scrie cum vrei. Depinde de stare…Daca esti cu dare de mana poate il scrii de asemnea, daca nu, nu…
    lumsa, nu ti-am spus continuarea:
    „Nu se lupta cu nimeni
    Dar se simte invins”
    Dar nu e pt tine declaratia, am inteles ca o sa aii nevoie de noroc…azi

    Octombrie 6, 2007 la 1:11 pm

  10. Ce lume e asta bre? Unii-si umfla muschii zicand: „Kierkegaard”! Adica zic ei, epistemologia dom’le… epistemologia ne mananca! Da’ nici cu gnoseologia nu ne e rusine… ca si ea e buna la ceva; chiar daca habar n-au ca gnostica e tot una cu scolastica… si ca epistemologia e doar o bucatica din aiasta, adica tot gnostica!
    Da’ de Andersen, ca si ala tot danez a fost – si mai eficient decat mediocrul intr’ale stralucirii filozofice, Sorensen… Da’ nu conteaza, acolo tre’ sa fie ceva putred, cum aflase Wie Einst neica Hamlet – ca probabil d-aia se plimba dezbracat imparatul, asa cum relateaza Andersen, iar imaculatii in ale maturitatii se grabeau sa-l aplaude!
    Da’ ce bre? fugi d’aci! ce la noi e Danemarca? E Romania dom’le! urmasa Romei

    Iaca, bunaora ce se premiaza pe la Uniunea Scriitorilor, din cauza ca iiuriile isi gasesc locul unde tre’ ca si virgulelele, conditie sine qua non geniul nu-i recunoscut:

    Ioana Baetica ( Facultatea de Litere din cadrul Universităţ ii Bucureşti). ,, Azi i-am gustat din urină. Am ieşit amândoi să ne uşurăm în spatele casei, lăsându-i pe ceilalţi aproape beţi înăuntru, să se scălămbăie haotic pe muzică rock, cu ochii scoşi din orbite şi cu ţigările agăţate de buze. Eu iam spus că mi-a îngheţat fundul, iar el şi-a pus palmele late pe fesele mele goale, ca să le încălzească. Apoi am făcut pipi. „Hai să vedem care ţine mai mult!” şi când şi-a tras fermoarul (cum să suport acum gândul că şi alte femei îşi vor agăţa dresurile în fermoarul blugilor lui!?) şi s-a întors cu spatele să plece, mi-am şters degetele pe zidul pe care urinase el şi pe urmă le-am lins. Gust de limfă şi de apă de mare. Foarte parfumat. Acid şi parfumat. Pe urmă o săptămână atingeam mâncarea înainte s-o introduc în gură cu buricul degetelor ca s-o „sfinţesc”. şi parcă muşcam din mare. Tot în seara asta l-am rugat să mă lase să-i ţin penisul când dă drumul la jetul de urină. Mai făcusem asta şi înainte, cred, dar nu-mi aduc bine aminte când şi unde. Sau da! Atunci când încerca să-mi explice cum fac bărbaţii pipi şi am încercat şi eu, din poziţie verticală. N-a ieşit nimic. De data asta, am simţit o vibraţie caldă în palmă, ca atunci când îţi amorţeşte uşor încheietura şi sângele răbufneş te prin capilare până în vârful falangelor. M-am jucat cu jetul lui de urină, am desenat pe gard figuri geometrice nemaivăzute, care, a doua zi, pe lumină, când am trecut pe acolo, normal că au semănat cu două jumătăţi de inimă despărţite de distanţa dintre stinghii. şi tot în seara aceasta (ce seară!) mi-a dăruit bolul lui alimentar îndelung mestecat (cred că la origine era vorba despre nişte pâine cu margarină), pe care l-am strâns puţin între cerul gurii şi limbă ca să-i obţin saliva, după care am înghiţit totul cu o poftă nebună. Altă dată îi înghiţeam sperma. Pe urmă am făcut dragoste într-o încăpere mică şi foarte mizeră. Iam lins tot trupul nespălat – nu se mai spălase de 24 de ore – şi mai ales sexul. Foarte bun. Nu cred să mai existe pe lumea asta vreun trup care să fie murdar şi să miroasă atât de frumos, nespă lat şi totuşi atât de curat. Am întins cu degetul arătător sperma lui pe podeaua infectă: Vlada. Mă gândeam atunci ce-ar fi să-şi cheme prietenii de dincolo şi să-i aşeze cuminţi pe scaune, cu mâinile pe genunchi (obligatoriu pe genunchi!) ca să ne privească în acţiune, comentând în şoaptă între ei pasajele ratate şi pe cele sublime, luându-ş i notiţe printre sorbiturile din bere. Ce-ar fi să aibă vreunul dintre ei nebunia să se apropie de ecran şi să întindă mâna dincolo, spre noi – Cristi l-ar castra pe loc cu briceagul pe care-l poartă mereu în buzunarul blugilor, la spate, pe sub haina de piele. ,, sau: ,,Pentru că România îşi trage fustele, se crăcănează bine şi ţi se pişă-n gură dacă îndrăzneşti s-o deschizi.”

    (am luat dintr-un articol de ziar, textul scriitoresei atat de flamande (a nu se citi FLAMANDA CI FLĂMÂNDĂ) de p*la – un adevarat templu – obelisc – unde ea creeaza cu doi de „e”; draga de ea, vezi ce desteapta e? cu doi de „e”!)

    Adica, revenind la urmasii Romei, Nero era de condamnat nu fiindca facea ce facea ci fiindca nu era un erudit!
    Cand esti erudit poti face ce face curva, da’ nu esti curva! Ha, ha, ha…
    si daca mai adaugi si versete biblice, pe care le interpretezi, poa’ sa ajungi si la sanctificare – evident, dupa beatificare…

    Octombrie 6, 2007 la 2:12 pm

  11. daniil sihastru

    daniel
    Nu si a umflat nimeni muschii pe aici…si Soren si epistemologia???? Him…Am impresia ca esti un pic frustrat…poate ma insel…iar textul de mai sus poate e relevant intr-un context, nu? Sau nu?

    Octombrie 6, 2007 la 3:57 pm

  12. „Daniil”, imi pare sincer rau ca nu m-ai inteles – da’ nu te obliga nimeni. Parol, n-am avut chef de bascalie! Apoi, chestia cu „epistemologia” – iar imi pare rau ca n-ai inteles! Apoi, daca as fi pus pe sotii, te-as intreba, „Tu ai crezut ca ai fi avand muschi de umflat?” :))
    Hai omule (sau oamo???) nu te supara frate (soro) si nu te mai simti vizat(a), parol… jur pe Parl(i)amentu’ României! :)))))))
    Mai poposesc si eu p’aci, ca tare e DESTEAPTA scenarista!
    „Daniile” sa ai un weekend fain!

    Octombrie 6, 2007 la 4:14 pm

  13. daniil sihastru

    pa cuvantu meu de dama buna ce nu-s, regret enorm ca nu intelesesi nimic. (eu) Kentu ma-sii de viata!
    De la daniil la daniel citire!

    Octombrie 6, 2007 la 4:32 pm

  14. lumsa, am indexul si mijlociul impletite de 5 ori. cred ca doar cu dalta le mai pot desprinde. sper ca, la final, sa-mi iasa o galatee mica pe care sa o pun pe birou, ca presspapier. i-am zis bafta de un milion de ori si m-am si rugat la dumnezeul meu personal. let me know…

    daniil, nu pot nega faptul ca adaam imi place al naibii de mult. este idealul meu masculin. m-as impreuna cu el fara doar si poate daca as avea garantia unei serotonine pompate corect. dar chimia, ca nimic din ce e pamantesc, nu-ti poate oferi nici cea mai mica garantie…

    daniel, uite ce intamplare strange…
    nicoleta baetica, mama ioanei, mi-a fost profesor drag in liceu si buna prietena. intre timp, eu am plecat din orasul adolescentei mele si ne-am vazut din ce in ce mai rar. pot spune ca mi-a pus pana in mana aceasta femeie minunata. pe ioana am vazut-o ultima data acum mai bine de 15 ani. era un copil, inca. intre timp am auzit ca scrie iar acum este pentru prima data cand citesc un text al ei. iti multumesc pentru asta. si pentru ca m-ai scufundat in sacul nostalgic.

    …si cum e cu espismotologia aia…?!:)

    Octombrie 6, 2007 la 9:15 pm

  15. daniil sihastru

    scenarista draga, iti impartasesc idealul meu masculin: eu varianta masculina. m-as iubi la nesfarsit cu un alter-ego masculin…dar nu-i….

    Octombrie 6, 2007 la 10:54 pm

  16. doar iubeste-te (nu e simplu) si nu-ti mai trebuie nimic, D.
    raspunsul e nu

    Octombrie 6, 2007 la 11:06 pm

  17. daniil sihastru

    si cum sa mai impreunez cu mine insami??

    Octombrie 6, 2007 la 11:20 pm

  18. daca te vei iubi suficient, te vei impreuna. vei fi un om, nu mai multi

    …filosofii, bla-bla-uri, chestii, socoteli…:)

    Octombrie 6, 2007 la 11:37 pm

  19. Salve Scenarista…
    nu e bre, pizma…
    Epistemologia – metoda de cunoastere… foarte usor de confundat, la taramul interdisciplinaritatii… sau mai bine zis, un alt nume pentru scolastic…
    Kierkegaard credea in Dumnezeu (zicea el)… dar foarte asemanator lui D’Aquino… adic’ desi sustinea un crez exlusiv axiomatic (repugnandu-i traditionalismul, dovezile si bla-bla-bla) si mai precis, excludea efortul rationalismului catalogandu-l ca nevalid asupra cunoasterii Lui Dumnezeu, era tributar – putem spune – elenismului (mai precis imbinarii dintre credinta crestina si Aristotel au Platon), si de aici si asemanarea sa cu Toma D’Aquino, tatal scolasticii – (apropos, cu tema asta mi-am „distrus” profa de filozofie la ASE, acum vreo 10 ani)…
    Epistemologia, revenind la ea, este doar o metoda in cadrul procesului cunoasterii, adica al gnoseologiei– despre care gnoseologie ajunsei la concluzia ca nu e altceva decat gnosticism… Cat despre gnosticism sa spunem ca multi habar n-au despre definirea biblica a acestuia si ca, important, Kant – atunci cand de la rationalism a trecut (dupa spusele sale) la agnosticism („m-am trezit din somnul meu dogmatic”) sfarsi a se manifesta tot ca un gnostic… Ce spun gnosticii? Cine vrea sa stie sa ceteasca! Asadar, epistemologia (fara pizma :))) ) e doar un instrument in cadrul gnoseologiei, instrument ale carui dimensiuni si manuire depind exclusiv de formatia celui care-l apeleaza… Bah… (apropos, Bach pe nemteste insemneaza parau – d’aia a avut Bach 14 copii?)
    Iaca cum divaghez da’ mi’s obosit!
    Epistemologia nu e nimic, in concluzie! Kierkegaard are doar meritul palid ca a crezut in Dumnezeu, dar nu cu „epistemologia” biblica!
    Acum te las… zau… am obosit sa fac pe dascalul intr-o clasa de cezari!
    Bineinteles, tu ramai febletea mea!

    Octombrie 6, 2007 la 11:54 pm

  20. lumsa

    a
    adaam, daca mai adaugai un cuvintel, hai, doua, langa kierkegaard ala poate ca nu picam toti in taramul lunecos si plin de patos subiectiv al… sferelor de existenta. pe de alta parte, fara de metafizica, draga de ea, nu stiu ce ne-am face. multi si-u batut capul cu ea – noi avem avantajul ca ne batem capul nu doar cu ea dar si cu bataia de cap a celor multi ganditori/philosofi care au frecat subiectul pe toate partile pana l-au tocit.
    si mai esti si incult! 🙂 dar mie nu-mi pasa daca nu stii sa scrii numele lui asta de-ti incurca limba in gura si literele pe tastatura. 🙂 stii ca te plac! oricum, data viitoare, fa si o scurta trimitere, ca sa avem o directie mai clara. 🙂
    inchei cu un claxon galactic

    bcd
    da
    daniel, esti doxa, ce sa mai zic? 🙂 daca ti-ai „distrus” profa de philosofie, pe mine (ca sa nu vorbesc si in numele altora mai elucidati intr-ale teoriei cunoasterii, gnosticii, religiei etc.), m-ai redus la o tacere sublima. te-as lasa sa-mi vorbesti ceasuri in sir si nici nu mi-ar pasa ce zici, ca zici frumos, cursiv, cu cap si coada. 🙂 da’ esti sigur cu economistul??? sau m-ai pacalit? nu ca ar conta – doar ma intreb, cu curiozitatea caracteroistica, nu numai umana, dar si feminina (ahaaaa!).
    abia astept sa te vad o data pus pe sotii dilii. 🙂 🙂 imi este aproape imposibil sa-mi imaginez ce-ai scoate din tine – poate glume despre cosmologie, esoterism, ateism… as vrea sa vad cum este fatada ta glumeata (mai putin serioasa – spune-i cum vrei) in ciuda faptului ca esti atat de erudit. si nu glumesc! ce te face sa razi? din toti rarunchii? ras adevarat?
    un lucru mai vreau sa zic: scriitura aceea a ioanei beatica m-a terminat intr-un mod faorte brutal. nu stiu ce-ti veni s-o lipesti aici, dar perceptiile (ca sa fiu in ton cu epistemologia!) mi-au fost napadite, cotropite, calcate in picioare de cele mai groaznice „concepte” adunate de-a lungul vietii. nu cred ca am citit ceva atat de crunt vreodata! (iarta-ma, scena, ca inteleg ca mama-sa ti-a fost draga… ).
    semnez cu adoratie, o cezara destul de maricica 🙂
    ps vin si la restul cursurilor! don’t give up on me…

    de
    denis,
    sa inteleg ca mi-ai tinut si tu pumnii??? si ca deci ai vrut sa fii blanda cu mine? merci, deci, once more. 🙂
    imi place ca esti extrem de ferma pe pozitii: inaca te placi pe tine insati, prin urmare neplacand prea tare pe nimeni altcineva, inca esti aspra ca un deal cosit pe timp de vara. ai o personalitate neobisnuita. wow. ce profunda am fost. sigur o sa ma taxezi!
    si pe tine as vrea sa te vad glumeata si vesela. poate dupa ce te vei lua de barbat????
    dar sa stii ca eu te plac si pe tine, asa acida si cinica cum esti… sau vrei sa pari a fi adesea.
    * am crezut ca ai lasat deasemenea ala ciopartit, lipit cu scotch si ingropat, fara cruce, in spatele casei – dar nu unde s-au dus aia sa urineze…. yuuuuuuuuuuck, iar mi-am adus aminte.
    muta lebada alba (cu toate ca ma gandesc sa ma vopsesc)

    nu mai scriu tot alfabetul… dar am ajuns si la tine, mai, mai
    sa stii ca s-a simtit ca ti-ai cimentat degetelele alea amarate. zice ca a facut biiiiine! astept sa vad… cu toate ca „there is more to seeing than meets the eyeball”… deci, mercic de deste impletite si sper ca n-au ramas spirale.
    m-am hotarat, daca tot nu m-au lasat oamenii astia sa ignor trimiterile poemului – eu mai tare cu sfera estetica; cu restul sigur ma tai. vai capul meu.
    altfel, pentru tine nu am nimic special in seara asta. ba da: tu esti si flebetea mea… si inca mult mai mult. (parca vad ca o sa trebuiasac sa ma duelez cu daniel ca cine te flebeteste mai tare)
    copilul strazii

    ps
    daca tineti mortis sa sariti la gatlej, am unul lung zilele astea si subtirel, numai bun de frant dintr-o miscare. 🙂 happy sunday!

    Octombrie 7, 2007 la 7:23 am

  21. daniil sihastru

    „inca esti aspra ca un deal cosit pe timp de vara”
    iti multumesc mult draga lumsa pentru aceasta zicere. in asta vara n- am ajuns acasa, n-am fost nici la cosit, nici la adunat iarba de pe delaul din dosul casei. Am ratat si claditul de stoguri, am ratat tot…is aspra ca ultimele fire de iarba ramase pe dealul meu, ce-mi zgaraie picioarele in roua diminetii cand urc domol la deal cu traista de mancare la lingurari…
    multumesc mult pentru asta amintire

    Octombrie 7, 2007 la 6:08 pm

  22. lumsa

    🙂
    stiam eu ca o sa-ti placa. si eu tot de pe niste dealuri pline cu aminitri frumoase am smuls asemanarea. singura diferenta este ca, / , casa era chiar pe deal si nu in fata lui… sau dealul in spate, whatever. cert e ca, / , copil fiind, cu altii la fel de isteti, ma dadeam cu sacul de plastic la vale si daca n-am luat la intepaturi de la „iarba scurta si uscata”, de n-o sa le uit vreodata. tot pe acele dealuri, la timp de seara si cu stele mii, mi-am pus pentru intaiasi data intrebarea „cine sunt eu?”… sau ce, sau cum. mai nasol este ca tot nu stiu inca. sau poate ca nu-i nasol, ci dimpotriva… inca oscilez intre a crede au ba ca „skepsisul nu este in a crede in ceea ce se vede, ce se poate „dovedi”, ci in a crede in ceea ce este mai presus de asta” – asa, da, credinta! nu mai stiu cine zicea asta. sa fi fost tot soren, ca sa nu-i scriu numele de familie, sa ma incurc si eu? cred ca daniel trebuie sa stie cu siguranta. 🙂

    Octombrie 7, 2007 la 7:52 pm

  23. daniil sihastru

    da’ nu te iert pentru chestiunea legata de „ma voi lua de barbat”. Trebuie sa stii ca idealul feminin/masculin nici nu-l gasesti(scenarista e norocoasa), si nici nu-l vei tine sub papuc. ..ca de aia e ideal!
    Deci no way marriage! O sa-mi gasesc un prost (sper), care sa mi faca vreo sase copiii bucalati, roscovani, care sunt deja numiti, si care-o sa vrea sa ne mutam la mine acasa, sub deal, sa crestem oi si sa punem patlagele primavara…

    Octombrie 7, 2007 la 9:14 pm

  24. Lumsa… ce sa stiu dom’le? Nu stiu…
    Sau stiu… ceva… nu conteaza ce… nu conteaza…
    Da’ conteaza altceva, sa se creada ca n-am avut nici vreo clipa intentia de face bascalie… Bun, mai departe… Shotii faceam pe la liceu: aveam o profa de romana care, statea cam prost cu vederea! Cand il intreba pe un amic al meu ceva, ala doar misca din gura si eu vorbeam din spatele lui!
    Alta „shotie”, imi falsicam in carnetul de (f)UTC semnatura secretarei responsabile – cotizatia pe care n-o plateam!
    faceam pantotima pe holurile liceului – eu si trei tovarasi –
    Jucam dansuri spaniolite, pleznind holurile cu plachiurile pantofilor pe care-i aveam de la un var… Si multe… mai ales, chiuleam de la filozofie…
    Da’ sa revin la prezent… imi cer scuze, sincer, daca am suparat vreun forumist de pe aici! N-am vrut nici o clipa asta! Imi cer scuze daca am parut altfel decat sunt (:))) )
    Oricum, ce va promit voua astazi – si ma voi tine de cuvant – eu renunt la acest soi de dezbateri…
    Trebuie sa duc la capat un proiect care, zau, nu stiu daca ma va lasa sa mai dorm! Pana atunci ma voi insoti cu stafiile mele!

    Cu respect nedisimulat, pentru toata lumea d’aci,
    Daniel

    PS
    Lumsa – sa nu iei nimic in serios ceea ce am povestit atat de „filozofic” – a fost o shotie… sau nu?

    Octombrie 7, 2007 la 10:14 pm

  25. lumsa

    denis,
    mai mult decat orice imi doresc sa nu ma ierti si zau ca nu conteza pentru ce! 🙂 cat despre idealul masculin, sunt inca mai mult decat amara… cred in ideal ca si forma, nu pentru a fi atins… sau nu? nu tre’ sa stiu… {scenarista bate campii, stii bine! – e sefa.}
    tu… cu tine insati nu cred ca te vei/va veti putea tine sub papuc. tocmai de aceea r fi perfect si as fi crezut eu ca atunci vei atingand fericirea aia mareata si.. veselia adiacenta.
    dealtfel, eu sunt impotriva mariajului si sper sa se desfiinteze pna se termina… anul asta galactic. 🙂 (m-am informat = 225,000,000 ani pamantesti – se zice ca viata a aparut pe pamant acu’ 10 ani cosmici…..haaaaaa! aoleuuuuu ce mititei suntem … si ce gura mare am!)
    bafta cu „prostu'” totusi!

    daniel,
    m-ai facut sa rad – pentru prima oara de cand te citesc! mi te si imaginez facand numai prostii pe la scoala. si vezi, poate ca nu trebuia sa lipsesti de la filosofie, ca uite ce ti s-a intamplat! cu toate ca noi facand scoala pe aceleasi vremuri dubiubile, te inteleg de ce chiuleai.
    anyway, destainuirile de mai sus mi-au dat mari sperante ca nu esti pierdut de tot pentru lumea noastra pacatoasa si poate uneori o sa mai facem si glume – evident, bune!
    nici nu speram sa renunti!!!!!! eu vreau sa vad care dintre principiile dascal-pupil se va aplica intre tine si mine. va fi pace si liniste, vei incerca sa ma domini, ori voi incerca eu…? stii tu – g. steiner… „there is an erotic dimension in education”.
    glumeam. sau nu? (aici tre’ sa-i dam credit LUI denis… cu toate ca e fata: „nu? sau nu?”)
    succes cu proiectul si cu stafiile – sper sa fie blande si sa-ti mai faca din cand in cnad masaj pe umeri. sper sa bei cafea…
    ps
    stii bine ce si ce nu iau in serios, daca n-oi fi uitat. 🙂

    Octombrie 8, 2007 la 12:01 am

  26. daniil sihastru

    de iertat nu te iert, o sa te scriu pe toaca si-o sa-o bata tata pana….glumeam…pana s-o termina anul ala galactic…
    da-mi permit sa ma interb, daca se va desfiinta mariajul, lucru sper ce n-o sa se sintample, fiindca prostii, alde mine, au nevoie de un sprijin, macar financiar daca nu moral…deci, intrebarea, tu chiar crezi ca vei „apuca” ?sau nu vrei?
    225.000.000 ani????

    Octombrie 8, 2007 la 1:22 am

  27. lumsa

    nu… nici macar n-as vrea, ca de „apucat” sigur nu apuc. 🙂 ma gandeam la binele general al generatiilor foooooaaaaarte viitoare. ma dau si altruista – nimic nu-mi scapa, plina mi-s de calitati!
    alde adam si eva au fost facuti sa traiasca intr-o mare si frumoasa gradina (si nici acolo nu au rezistat mult!), nu intr-un metru patrat de teren comun, cu parchet cu scart si tavan in cap. plus, daca pe atunci marul era singura tentatie, ia de vezi ce varietate avem ahora.
    hai sa nu ma stranesc… dar astept cu nerabdare ca acest subiect sa devina o… dialectica! hmmmm?
    cat despre sprijinul financiar – si asta e cu dus si-ntors…
    dar, pana sa se puna „motiunea” pe piata, si noi si copiii nostri vom fi fiind tare departe de planeta pamant. deci, tu fii pe pace: aceasta institutie prost gandita a casatoriei va fi inca in efect cand iti va bate ceasul de uniune…
    si sa inteleg ca trebuie sa-ti urez un „prost cu bani”?
    fie…

    Octombrie 8, 2007 la 3:32 am

  28. daniil sihastru

    nu trebuie sa mi urezi nimic. Facusem o gluma proasta evident. Momentan totally against marriage. Oricum nu m-ar lua nimeni, dara nu asta e problema…

    Octombrie 8, 2007 la 10:57 am

  29. uirebit

    Nu sunt un tip prea destept , dar – cand privesc in jurul meu – prind curaj.

    Octombrie 8, 2007 la 11:30 am

  30. daniil sihastru

    in aceste circumstante cred ca stii ce insemna ca te ai bagat ca musca-n curu’ calului…

    Octombrie 8, 2007 la 7:39 pm

  31. lumsa

    tiberiu,
    vezi cum te baga lumea-n seama imediat? fa-ne prosti si pe tine, prin comparatie, destept and the can of worms is readily opened…
    nu as vrea sa fiu rea in dimineata asta, dar, daca esti inca tinerel, ia de invata:
    este nasol sa te recomanzi „cu tenta de prostie”, ca intervine proverbul: prostul nu-i prost daca nu-i si falos. drept pentru cine… daca am fi avut vreun dubiu, cum ca, poate te dadeai mare, acum stim sigur ca erai sincer… ca ai si curaj, iara nu-i mare lucru, pe aceleasi considerente. si retine un lucru: la absolut orice ora din zi si noapte, pe absolut orice coordonate vor fi multi, dar muuuuulti mai destepti decat tine. ia-o ca atare si fii mai diplomat – nu strica!
    doamna de la protectia si incurajarea prostilor

    Octombrie 8, 2007 la 8:20 pm

  32. am ce sa caut si eu aici? m-a intrebat cineva ceva? despre text ceva…? nu. pai…

    va iubesc

    Octombrie 9, 2007 la 1:33 am

  33. daniil sihastru

    @Daniel,
    fiind o insetata de filosofie am fost captivata de textul tau dar am avut ceva probleme.Si asta in mare parte atat limitarii mele cerebrale dar cat si scrierii matale care da unele batai de cap in ce priveste receptarea. Asa ca, due to the fact I’m fucking the smartests, astea-s urmatoarele mele observatiuni:

    1.”Epistemologia – metoda de cunoastere… foarte usor de confundat, la taramul interdisciplinaritatii… sau mai bine zis, un alt nume pentru scolastic…”
    -epistemologia nu este o metoda, dupa cum bine te contarzici tu in final; ea este un instrument, sau cum sa i zicem mai bine un tip al gnoseologieie. Ea nu este metoda. Epistemologia nu poate fi numita o scolastica; scolastica e un sistem filosofic, un mod de gandire. Si nici daca te-ai lega de sensul peiorativ pe care l-a capatat in timp scolastica, acela de discutie interminabila in jurul terminologiei, tot nu o scoatem la capat…

    Octombrie 11, 2007 la 4:41 pm

  34. daniil sihastru

    2.’Kierkegaard credea in Dumnezeu (zicea el)… dar foarte asemanator lui D’Aquino… adic’ desi sustinea un crez exlusiv axiomatic (repugnandu-i traditionalismul, dovezile si bla-bla-bla) si mai precis, excludea efortul rationalismului catalogandu-l ca nevalid asupra cunoasterii Lui Dumnezeu, era tributar – putem spune – elenismului (mai precis imbinarii dintre credinta crestina si Aristotel au Platon), si de aici si asemanarea sa cu Toma D’Aquino, tatal scolasticii -”
    -daca tot te-ai legat de scolastica, incepem de cuviinta cu Toma. Dupa cum bine cred ca-ti amintesti de la cursurile de filosofie medievala, filosofia medievala e ceea ce redescopera textele lui Aristotel. Puternic influentat de lucrarile si de gandirea Stagiritului, Toma va incerca sa justifice argumentele ontologice dintr-o perspectiva rationalista, deci ceea ce declari nu are valabilitate. Toma este puternic influentat de logica lui Aristotel iara de la el se incearca explicarea religiei pe filatie rationala, aristotelica, si mai putin din perspectiva lui Platon. Si sa nu uitam ca inca operam intr-un Occident catolic caci nici vorba de vreo teza aparuta pe usa din biserica Wintterberg.
    -kierkegaard a lui Adam, lutheran de credinta, se ridica impotriva religiei secolului al XIX-lea care ramane la un stadiu de conformism moral. Soren se revolta impotriva falsei morale, si doreste redecoperirea credintei printr-o relatie autentica cu divinitatea, vezi Avraam. Nu vrea o descoperire de ordin rational, sa nu uitam ca el se situeaza pe o pozitie opusa lui Hegel, care tocmai asta sustinea: intelegere rationala a religie.
    -Deci danezul nu poate fi asemanat cu Toma.

    Octombrie 11, 2007 la 4:53 pm

  35. daniil sihastru

    3.”Epistemologia, revenind la ea, este doar o metoda in cadrul procesului cunoasterii, adica al gnoseologiei— despre care gnoseologie ajunsei la concluzia ca nu e altceva decat gnosticism… Cat despre gnosticism sa spunem ca multi habar n-au despre definirea biblica a acestuia si ca”
    -dupa si cum ai conchis, epistemologia nu e o metoda, dar acum ce cuvinte mari folosesti matale
    -asa ca trecem la lamurire de termeni:
    gnoseologia= nu e altceva decat o teorie a cunoasterii, alaturi de epistemologie, (o cunoastere de ordin stiintific in special), doua forme, dimensiuni cu care operaza filosofia.
    gnosticismul=o teosofie, un amestec intre religia iudeo-crestina si filosofia greaca, ce are ca scop mantuirea prin cunoastere, mai ales prin accesul la misteriile divine, prin initiere. Clement din Alexandria va folosi termenul intr-un nou context, crestin, iara gnosticul va desemna crestinul filosof ce-si explica credinta prin ratiune.
    -acum sa vedem la ce ai facut tu apel; daca te-ai referit la termenul intial al gnozei, atunci te inseli amrnic cand sustii ca epistemologia e un gnosticism; epistemologia, dupa cum cred ca bine stii, e o metateorie, ea se ocupa de cunoastere, dara nu si de mantuire. Daca, facusi apel la Clement, iara trebuie sa ducem lupte de lamurire: alexandrinul pleaca de la cele doua concepte platoniciene de doxa si episteme, utilizate de altfel si in epistemologie. Insa prin compararea celor doua tipuri de credinta a lui Clement: credinta simpla, a celor fara eruditie(echivalentul doxei), si gnoza, stiinta indubitabila,(episteme) pentru a ajunge la concluzia ca epistemologia este un gnosticism mai e mult…Legatura este pur terminologica, cu unele adevaruri in ceea ce priveste termenii de comparatie, dar te intreb, filosoful mai propune si teognozia, suprema gnoza, asta cu ce mai poate fi comparata in epistemologie?
    iara o ‘definire biblica’ a epistemologiei nu este…

    Octombrie 11, 2007 la 5:20 pm

  36. daniil sihastru

    4.’Kant – atunci cand de la rationalism a trecut (dupa spusele sale) la agnosticism (”m-am trezit din somnul meu dogmatic”) sfarsi a se manifesta tot ca un gnostic…”
    -finalmente, dupa atatia antici, scolastici ajunseram la Kant
    sa purcedem, zi de vara, pana-n seara: Intr-adevar germanul declara ca, incercand sa-si lamureasca pb referitoare la principiul cauzalitatii, Kant „se trezeste” datorita explicatiilor aduse de Hume:cauzalitatea nu vine din experienta, cauzaliatatea este de fapt o relatie de succeseiune.
    -astfel la kant cauzalitatea va deveni o categorie, printre celelalte 12
    -dara Kant, cum au spus unii s-a trezit si s-a culcat la loc. De ce? De ce il numesti tu agnostic, ca mai apoi la- declari gnostic? Filosoful constientizeaza ca unele probleme, cum ar fi ideea existentei sufletului, a lui D-zeu, sau infinitatea lumii, nici intelectul, nici ratiunea(rolul ei e de a constru idei) nu poate decide. Aceste idei numite mai sus scapa lumii senzoriale. Asa ca el nu este un gnostic, fiindca este agnostic: nu se poate pronunta.

    Octombrie 11, 2007 la 5:32 pm

  37. daniil sihastru

    5. si final I hope:”epistemologia (fara pizma :))) ) e doar un instrument in cadrul gnoseologiei, instrument ale carui dimensiuni si manuire depind exclusiv de formatia celui care-l apeleaza…”
    -deci de te-ai contrazis singur am demonstrat, metoda nu-i

    6.”Epistemologia nu e nimic, in concluzie! Kierkegaard are doar meritul palid ca a crezut in Dumnezeu, dar nu cu “epistemologia” biblica”
    -ce usor spui tu epist. nu e nimic! Cum reusesti tu sa te dezici si sa o negi, fara sa tii cont de niste pitagoreici si a descoperirii incomensurabilitatii diagonalei de latura unitara, prin chiar aceasta latura a sa, (ca sa ma lamuresc si eu e vb de radical din 2), de Zenon, de Descartes, Bacon; De un Kant si de un Russell, si Piaget sau de un Frege si Kuhn, ce mi-au ros fara folos se pare urechile prin facultate.

    ***Acestea fiind spuse ma retrag in anonimatul si in agnosticismul ce ma incojoara, facand marturisirea de credinta ca „aberatiile” mele se bazeaza doar pe doua surse (stiu ca trebuira trei, dara n-am avut de unde sa-l scot); printr- o medota demna de epistemologie, asta fu tot ce-am scos, sper ca nu supararam si nu atentaram retina nimanui, inchei apoteotic cu nihili est in intellectu quod non prius fuerit in sensu, in afara lui insusi, biensure…

    Octombrie 11, 2007 la 5:46 pm

  38. lumsa

    denis,
    m-ai last cu o falca atarnata pana la brau. mai da’ toti ati luat filosofie in facultate? anybody istoria artei???
    oricum, acuma stau sa ma gandesc ca rau nu-i, caci iata cum ma facui cu doi profi pe de-a moaca. totuuuuusi, cum va cam contraziceti, cred ca va trebui sa aprofundez subiectul de capul meu, sa vaz unde sade adevarul, fir-ar el sa fie de adevar – pun eu mana pe el!
    gata, ma duc sa fac research. revin peste… trei ani.
    denis, si pe tine, asdara, te-as asculta la infinit! 🙂
    astept cu interes sa revina daniel la aparat. o sa-mi cumpar cafea. multa.
    maaaaaamaaaaaa ce-mi place. 🙂
    sunteti niste draguti.
    eleva voastra silitoare si nepartinitoare

    Octombrie 11, 2007 la 6:05 pm

  39. denis, multumesc. si acceptate.

    lumsa, de unde sa stiu eu ca textuletul meu face atata rau omenirii:) ???

    si eu il astept pe daniel.

    pe maitre, plus tard

    Octombrie 11, 2007 la 6:19 pm

  40. lumsa

    pai tocmai asta-i farmecul – sa stranesti razboaie folosind porumbei calatori, dar albi, in cioc cu ramura de maslin.. tot de la greci, fir-ar sa fie de greci. nu stiu ce mancau ei acolo de le-a trecut de zei si s-au canonit atata cu…. conditia aia umana si universalitatea…
    daniel are treaba inca. e cu stafiile lui dar vine el… si sa te tii atunci. tu sa te faci arbitru, ca oricum esti tare la filosofie, iar eu, ca abia acuma o sa ma intaresc, de nevoie, o sa asist cu palpitatiile adiacente. 🙂
    pupila ta de ochi verde crud

    Octombrie 11, 2007 la 9:28 pm

  41. am fost si eu porumbel odata. nu stiu cat de sanatoasa e seva de ramura de maslin dar medicul a pus diagnosticul: boala sarutului. mi s-a parut sexy, recunosc. mai ales ca scuip samburi si acum.

    stafiile lui daniel suntem noi. imi arog dreptul de stafie-feblete, oricum:)

    maslina in otet, cu gogosar

    Octombrie 11, 2007 la 9:33 pm

  42. lumsa

    te mai vad, dar nu te-aud. saliva mi-a umplut cavitatea bucala si s-a produs o depresurizare a cochiliilor. si o voce mica si rea continua ca un ecou dracesc: gogosari, gogosari, gogosari

    Octombrie 11, 2007 la 9:37 pm

  43. lumsa

    yuuuuuuuuuuumy

    Octombrie 11, 2007 la 9:37 pm

  44. daca esti cuminte…

    Octombrie 11, 2007 la 9:45 pm

  45. daniil sihastru

    lumsa, din pacate facultatea n-am terminat-o, se vede, a trebuit sa fac apel la instante superioare…iara de-ar fi sa ma reapuc de ceva istoria artei si/sau regie film ar fi sigur…Si amu, s-ar putea trezi unu’ sa ma contrazica si pe mine si pe daniel, fiindca nu-i asa, asta-i mersul filosofiei…

    „Un orb vedea în viitor
    Şi-n viitor vedea un chior,
    Şi chioru-n viitorul lui
    Vedea un surdo-mut, beat cui,

    Care şi el proorocea:
    Vă paşte-un bâlbâit zicea,
    Şi bâlbâitul, în sfârşit,
    S-o bâlbâi la infinit.”

    Fromoasa Proorocire, nu?

    Octombrie 11, 2007 la 11:30 pm

  46. daniil sihastru

    lumsa,
    cu pacatul de a imi mentine nesimtita prezenta, mi-am reamintit ceva, a la Platon, ca ziceai ca mai tot asculta, si tot asculta. Imi aduc aminte aceste vorbe ale tale de Ultima noapte de dragoste,… cand el, dupa o partida torida de amor ii explica Elei ce is alea cunostintele apriori ale lui Kant (si imi aduc aminte din nou cum am scos, intr-a 8 cand citisi romanul pe o foaie de dictando explicatiile referitoare la Kant, atuncea fu primul meu contact cu filosofia serioasa). Mi-am promis atunci ca imi voi gasi si eu un Stefan, filosof de meserie, ce sa mi explice cum stau lucrurile.
    Din pacate, anii au trecut, filosofii (a se citi profii) au aparut, dara parca tot mai bine o facea asta in carte. Domnii mei adorm prea repede, imediat dupa prezentarea solutiei kantiene a cunostintelor sintetic- apriori…domnii mei adorm, tot dupa o noapte amara de futai ( iti stiu sensibilitatea, dar, n-am avut cum sa inlocuiesc, ca de asa se cheama), fara sa ma sfarseasca intelectual…
    M-am gandit sa dau eu lectii, dara farmecul discret al burgeziei nu asa se face uitat…
    Inca il/o astept pe cea ce o sa-mi lamureasca Daseinul, va fi cea mai lunga noapte din viata mea, si cea mai buna…
    Si cum se spune, ce fromos e sa faci filosofie doar de amorul artei…

    Octombrie 11, 2007 la 11:57 pm

  47. lumsa

    denis,
    iti dai seama ca in secret si in adancimile mele cele mai intime abia astept sa vina cel de-al treilea, sau al multulea – cu noi trimiteri si disecari dea- lungul si de-a latul. si, da, farmecul filosofiei este tocamai ca da perpetuum nastrere la contradictii si accese de subiectivism. ca ce penele noastre, discutam aici despre lucruri mult prea grele – termeni derivati si explicati de care/cine, care in ce fel, logiide tt felul, curente si mai si, ca sa nu mentionez marea buba: cine suntem noi in raport cu acest mare univers… de unde ca venim si unde ca ne ducem, fir-ar. atunceeeeea, ca stim noi ca n-o sa prea aflam, ne imbaiem indelung in conceptul de filosofie si ne tinem calduti; poate chiar ne apucam sa credem in dumnezeu. 🙂
    poezia este super draguta. cred ca o sa mi-o pun pe pereti. grea proorocire, cu atat mai mult cu cat pica la fix pe tema… necunoasterii. 🙂 e a ta? daca nu, a cui?
    nu stiu la ce roman te oferi, dar imi spui tu. cat despre domnii tai, nu sunt doar ei ci si ceilalti care adorm la fel de repede. se facura totusi niste cercetari sa se vaza daca barbatii fac asta de-ai dracului, doar sa ne exaspereze pe noi. rezultatul fu de partea masculilor, cum altfel? cica le ei creierul improasca fuguta cu un fel de somnifer, pe cand pe noi ne apuca mania bonding-ului… dar cu cine, cu aist ce doarme bustean langa? halal. asadeci, cu prietenie, te sfatuiesc sa tii la patul capului – invers – toata colectia de filo- cu post-its in toate culorile la paginile de referinta. dupa partidele susnumite, pune fuguta mana pe o carte si imagineaza-ti ca iti citeste un narator. in acelasi timp poti sa mai arunci un ochi critic pe masculul din dreapta sa vezi daca tine gura cascata cand doarme… ca sa poti sa-l dispretuiesti inca si mai mult, sau sa-i fie mila de el, functie de mood. 🙂 daca totusi gasesti un filosof si nu vrei sa adoarma instantaneu, aplica-i la momentul ics, bara, bara, un patch de cofeina, sau doua ,ca sa fii sigura. iti doresc noapte buna si sfarseala intelectuala la maximum! 🙂

    Octombrie 12, 2007 la 1:05 am

  48. daniil sihastru

    Lumi, stau prost cu dictia si mi se incurca limburile Pacificului cand trebuie sa rostesc lumsa, deci se poate lumi?, Poemul no way mine. Apartine lui Marin Sorescu, iara cartea la care am facut apel e a lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi. Tre s-o fi citit!
    Ma gandii de doua ori si as putea face si cum zici tu, dara eu m-am hotarat: astept filosoful ala sa ma tina treaza tata noaptea….il astept sa vina….
    ***Of the topic: mi se pare mie, sau ai glas de moldoveanca? Trandafir, maces, ceva de la Moldova?

    Octombrie 12, 2007 la 1:23 pm

  49. lumsa

    misto de tot poemul – sigur mi-l pun pe pereti!!!!
    aha, de acolo venea si stefan, zici.
    lumi e de bine. 🙂
    nu am in nici o maneca si-n nici un clin cu moldova. ma mai dau balena cu graiurile, intru divesificare. 🙂 altfel, nascuta si crescuta conform standardelor in bucurestii de mai demult. toi?

    Octombrie 12, 2007 la 5:09 pm

  50. daniil sihastru

    moi? trandafir moldovenesc…glumeam referitor la trandafir, in rest sange cu iz de poama coapta, manastiri si munte, adica dealuri…

    Octombrie 12, 2007 la 5:39 pm

  51. lumsa

    trandafir de la moldova, te-as iubi, dar nu-ti stiu vorba – asa mergea cantecul???? wow. oare cum mi s-o fi lipit viersu’ asta de scoarta????? daca ma chinui un pic cred ca pot sa-mi amintesc si mandrii pionieri……
    acuma ma intreb ce iz are sangele meu, daca venii din capitala. hmmmm. ajuta-ma, n-am insipratie azi. iz de poama acra, asfalt si aroganta???? glumesc – nu cred in generalitati din astea.
    si, ca tot suntem la tras de limbi… de ce daniil sihastru??? oricum se potriveste la fix cu akediile astea. 🙂 si daca mai pun si ca il astepti pe cel filosof sa vina, mi-e clar de ce preferi sa astepti departe de lume, in dulcea siguratate a sihastriei. oare io unde sa astept daca sper la un pianist???? oricum, primul pas l-am facut: am pian!
    asteptez lamuriri si sugestii. 🙂

    Octombrie 13, 2007 la 12:30 am

  52. daniil sihastru

    lumi draga, am un chef nebun de scris in asta sara: ca sa ti zic ceva de duh legat de numirea ta :”De unde-si are raiul lumina/ Stiu! il lumineaza Iadul cu flacarile lui!”, lumi, stiu ca suna a rau, dar pt mine e de bine…
    niste striatii pe creier se nasc in aste clipe de vesnicie deoarece era acel poem, din tinerete, in care Stefan merge la Daniil S. pentru ai cere sfat, iara el zice legat de palosul intins, lantul nu l frange, sau ceva de genu….GOOD urasc cand mi se intampla din astea, de regula nu uit versurile, citate si titlurile…Deci,apel la oricine ma poate ajuta, am incercat pe google dar nimic…cred ca o sa mor de durere de cap in asta sara…
    asa deci, legatura cu daniil, in afara de incercarile mamei de a ma trimite la seminarul teologic, apoi incercarile mele de a intra in randul preacuratilor, si pana la preacurvirea mea si la ateismul meu, preacurvire ce ma face sa ma gandesc cu parere de rau la tata, la copilaria mea de maica, la sfiosenia mea…nu ar fi…Adica ar mai fi o legatura: numele meu e de daniel si faptul ca mama intodeauna ma striga pe nume masculinizandu-l; ar mai fi o legatura (am zis ca am chef de scris prostii) cu yinul meu, de testosteronul din mine ce nu ma lasa sa devin una verdarra mujer….
    intr-adevar sihastria e de mine…
    daca astepti un pianist, unul tanar sau unu batran, si ce i mai important alive or not??? Wilhelm Kemff e ok? ai pb cu evreii? (mi-o aparut in cap La pianiste, cu I. Hupert, si cu el,pianist, frumos, si in putere,of, of)
    ***of topic:povesteai ca te dadeai pe deal cu sacul? atunci copilaria ai facut-o pe la tara? ca nu inteleg?
    intr-adevar generalizari despre bucuresteni nu mi plac either, dar mie bucurestenii ma fac sa ma gandesc la romanul lui petru popescu, Prins; si bineiteles la Calinescu, nu Florin ci george, la romanul romanesc citadin; la Groapa (o groapa de bucuresti), la camil si Hortensia; cam multe referiri fara rost. glumesc…ma gadesc amu la tipu, tiberiu, ce-a zis ca prinde curaj printre atatia prosti, ma intreb de citeste numele astea amu, mai are curaj? nu ma refer la mine ca le-am scris, ci la numele, poemele, scrierile care vehiculeaza pe aici, si care, desi vin din partea unor tarani, asa ca mine, nu merita ponegrite in asa fel.Of! nu stiu ce-mi veni!!! Si cand ma gandesc la voi,bucuresteni, revad filmul lui Pita, pas in doi…revad scena in care Claudiu Bleont o prinde pe ea de par, o roteste prin parc si o intreaba :Crezi ca astia is fericiti? dar asta? dar el? si muzica era a lui Adrian enescu…
    ca tot veni vb de muzica am innebunit : ascult de vreo saptamana Omar Haruk, Why, in flux continuu; numa bun de fumat indelung tutun, de baut vin sec si cetit poeme de amour…
    finally: vreu sa-ti povestesc ceva despre un filosof, dara o tara mai incolo, sa ajunga muza, si in noiembrie cand voi face juma de an pe aste bloguri, imi voi schimba numele in „sunt urat” sau „sunt prost”, again male, dara nu va mai avea nimeni de zis ceva in ce-mi priveste intelectul…
    vreu sa zic ceva fain, de inchiere, de suflet frematand, dara doar „si vis pacem para bellum” cand Napoleon o zice lui Nicolae al Rusiei la un tratat de pace, ca mai apoi sa inceapa campania de cucerire a Rusiei cu care a si terminat istoria, im ivine in minte; se pare ca toti o sfarsesc in Rusia, si Napoleon, si Hitler, si bunica-miu…
    Nu stiu de ce citai pe asta! sper sa nu fie semn de sfada! dar eu, promit sa cedez, prima!
    Salve! draga lumi!

    Octombrie 13, 2007 la 1:51 am

  53. lumsa

    sper sa nu ma indragostesc de tine… 🙂 abia acum pricep de ce pana si tu te iubesti atat de mult. pai esti misto, soro! glumesc cu indragostitul, fii pe pace, dar de placut, i can’t help it – esti un personaj extrem de complexsi… plin de surprize: auzi, teologie!!!
    nu pot sa stau prea mult pe aci, caci m-a lovit damblaua sa fac niste trebi… ca tot s-a facut seara si toata ziulica frecai manganul… ggg – obiceiuri proaste; dar voi reveni la teologie cu o proxima ocazie
    nu te pot ajuta cu versurile de mai sus… eu nu memorez mai nimic… dar avand in vedere ca ma conversez numai cu d-alde voi, versati la citate si trimiteri, cred ca va trebui sa-mi bag mintile-n cap, si citatele, si numele corecte ale filosofilor, si interelatiile politico culturale and what not. s-a zis cu al meu dolce far niente!
    si mie mi se nazare pe cate un compozitor, uneori doar o bucata muzicala si o ascult pana se plictisesc toti vecinii si vin in genunchi la usa mea, implorandu-ma sa o schimb… nu auzii de omar haruk. o sa-l caut pe utub…
    cu pianistul meu, i don’t know cum ar trebui sa fie, in sensul ca tanar ori batran – caci viu il vreau, nu mort. adica sa sada in fata mea si sa pianeasca in limba lui, iar eu sa ascult cuminte. in paranteza fiind spus, am crezut ca indiferent cum ar arata, gandi un pianist, daca ar fi instare sa cante bine, m-as indragosti cu siguranta de el… gggg. dar, cunoscui relativ de curand unul care este atat de nasol la fire, ca n-as vrea sa-mi cante nici daca m-ar plati… mi se pare un sacrilegiu sa fii atat de neplacut dar sa canti bine la pian. deci, tre’ sa fie macar o mica, minuscula chimie. i guess. si eu mai astept inca si sper sa vina pana nu-mi pierd auzul…
    la tara mi-am petrecut cam toate vacantele de vara pana am ajuns la liceu. bunica din partea mamei era de la tara… ca s-a dus intre timp. 😦 cele mai frumoase si intense amintiri le am de atunci. acolo mi-am perfectionat introvertirea, acolo prima fugire de acasa, primele visuri, …prima tigara etc. au fost evident si clipe mai putin placute, ca bunica ne punea la treaba, nu gluma, si mi-a si articulat cateva palme – singura persoana din familie sa ma plezneasca…ggg. oricum, sunt tare fericita ca am avut un „la tara” in viata mea. sub cerul liber, cu vaci patetice si gaini uitandu-se in „lemne”, cu oameni simpli si munciti pana la os, cu conditii modeste… si wc in curte – cred ca fiecare om ar trebui sa treaca prin asta macar o… vacanta in viata – face bine la suflet. 🙂 down to basics, your hands’ work for your food etc. good experience.
    hai ca tot o lungii. astept sa-ti vina muza. 🙂
    samabata buna!
    ps. deci daniela este numele tau? si al meu. ma rog, unul dintre ele, dar nu-l folosesc. 🙂 totusi, mi-ar placea sa-mi sarbatoresc sfantul………. ha! am vazut ca sunt trei sfinti daniil. pe care sa-l adopt???? este vreo diferenta intre ei?

    Octombrie 13, 2007 la 5:52 am

  54. lumsa

    denis,
    te astept cu muza in vizita! ibricul de cafea este infundat bine in nisipul sticlos, tigarile cu aroma de lemn de cires pe masa, scaunele sunt comfortabile… bring your own music…

    Octombrie 13, 2007 la 9:24 pm

  55. daniil sihastru

    lumi draga, aici e teribil de frumos, vorba cantecului, ce bine-i la tine, mai spune sa ada jaratec, si focul sa-aud cum trosneste, si mana fotoliul spre soba…de fapt e alifantis&eminescu…
    m-a napadit un dor de casa, sora cu moartea…ma gandesc la merele coapte pe plita, la focul din soba, la povesti, la caldura, la ai mei…
    ce vreu sa ti povestesc inca nu mi sta pe limba, dara tin sa ti marturisesc ca numele poeziei inca nu mi o aduserai aminte. Cred ca o sa sun pe cineva maine. Zici ca s-ar putea sa te indragostesti de mine, stiu, nu-i greu, dar fii mandra, nu oricine o face!
    cum te-am lamurit, aici ploua de nebuna, dar vezi tu lumi draga, no one to love, no one to hate, no one to fuck. Urasc cand mi se intampla din astea: sa fie o vreme asa de frunoasa de amor, de uitare de tine, si sa n-ai pe nimeni…
    „Sunt tanar doamna, si vinul ma stie pe de rost/ cum as putea sa fiu/ copilul care-am fost!”
    Cum as putea sa fiu copilul care am fost? Pentru asta vreme tocmai am aprins o tigare, si-am terminat de vazut Rashomon a lui Kurosawa. Si acolo tot ploaie. Uite, e 12:28, am reusit sa citesc doar cinci capitole din Nasterea tragediei ( ma spovedesc la tine aici, pe nepregatite: anu asta o dau naibii de facultate, de viata, de viitor, si ma intorc la filosofie).
    Tocmai m-am certat cu mama, adica acu vreo cateva ore, faceam clatite si sorbeam must. Mi-au marit astia chiria la 350 de euro. Mi-a zis ca-s bleaga. Am tinut s-o contrazic. Fiindca are dreptate. is bleaga ca o balega moale. Tot ai zis tu ceva de viata la tara, de macar one week-end de munca nene, de bataturi ca aia de la coasa, de bronz de tractorist. You’re right girl. Just one, more is pure phisic abuse.
    ti-am zis deabia am terminat filmul asta, si ochiul meu in formare de neofit intr-ale filosofiei a descoperit cateva teme din Genealogia moralei. Fain filmul, pana adorm voi incerca a face cateva filatii cu altele
    Sper ca scenarista sa nu ma pedepseasca pentru aceste divagatii suparatoare intelighentiei. Stiu ca tu esti de ale casei, dara eu..i papara n-am mancat in viata mea.
    Ce sa ti zic, mai am un nume tot de sfant, si chiar nu-mi pasa care dintre Daniel o fi; cu toate astea, stiu ca e unu in lista cu Isaiia, profetii parca, capitolu asta cred ca m-a atins cel mai mult din Vechiul Testament, dar oricum ti-am zis ca nu mi sarbatoresc nici patronii, nici anii, doar mortii…
    Iar mi-am tinut jurnal. Aici. Tre s-o mai scurtez de amu…dar vezi tu, cand ploua asa, cum sa fii scurt la vorba??? Ce sa ti urez?
    Un pianist mediocru dar cu o gura de aur…e ok?

    Octombrie 14, 2007 la 3:43 am

  56. fetelor, voi fi nasa si de botez, din cate vad:) o fi de bine?!

    Octombrie 14, 2007 la 3:50 am

  57. lumsa

    scena, de ce si de botez? ti se pare ca a ramas vreuna din noi insarcinata? deja? 🙂 oricum, tu ai fi prima sa afli… ca de obicei…. mama, ce imi vine sa ma stric de ras chiar acum. sper ca stii ce mi-am amintit. 🙂

    denis draga,
    cred ca in curand vom face furori cu „idila” noastra nevinovata. 🙂
    deci, la ce facultate esti de vrei s-o abandonezi? te intorci la filosofie? nu-i rau deloc. go for it daca asta vrei. viata curge inainte anyway, iar viitorul are aceleasi sanse de a fi minunat sau de rahat, indiferent de alegerea asta.
    asa. de teologie te-ai lasat. dar cum de ai ajuns la teologie? este destul de neobisnuita alegerea asta pentru o fata. spuneai ceva de dezamagirea tatalui tau – si el tot cu teologia??? sa fii fata de preot?
    sa inteleg ca locuiesti in bucuresti?… chirie 350 euros, ploaie – sau poate a plouat in taoat tara. 🙂 culmea. cred ca a plouat in toate lumea azi. si la mine a plouat, nu cum as fi vrut eu, cu spume, dar macar a fost intunecat toata ziua, asa ca m-am simtit in elementul meu… descompus, dezarticulat, negru….
    altfel, sa nu mai pomenesti de dorul de acasa!!!! this is one thing you should never articulate out loud. makes everything so much worse… at least for me.
    scenarista nu se supara pe ce face/zice careva pe aici, unless e de prost gust. blogul ei este camin pentru multi – mai buni, mai nebuni. 🙂 asa ca putem sa ne tesem gaurile din ciorapi, sa stam cu moatele-n par, fara machiaj, in halatul de diftina cu margarete si, daca ne enervam, putem sa ne scoatem si matele la vedere, sa scormonim dupa intelesuri in fata intregii lumi. apoi putem sa ne lipim taietura cu un band-aid, fara sa ne pese de umorile care vor continua sa curga… dizgartios, de-a lungul piciorului, pe covorul persan mancat de molii.
    alifantisul ala intotdeauna m-a facut bucatele. are un tragism ucigator si totodata o resemnare atat de calma. uneori ma umplu de tristetile altora. ca si cum nu mi-ar fi deajuns ale mele. asi! imi place sa stiu ca toti trecem prin aceiasi drama. oare? nici eu nu stiu ce-mi place. asta cu siguranta. si, hai, ca nu stiu ce-mi place e una – mai nasol este ca nu mai stiu ce vreau. de fapt, nu mai vreau ceva-uri. ma termina chestia asta. parca nu stiu de unde sa ma mai apuc ca sa-mi dau de cap si parca merg in gol. …nici pe pianist nu cred ca il vreau cu adevarat. il vroiam odata, asta da.

    cred ca trebuie sa deschidem oficial ciclul „o mie si alta de nopti”.
    pe urmatoarea, deci!

    sehere-lumsa

    ps scena, poate ne faci tu cuvantul inainte. 🙂 de preferat in versuri si scris de la dreapta la stanga si de jos in sus.

    Octombrie 14, 2007 la 6:49 am

  58. Desventurada

    Lumsa draga,

    suni… dramatica inspre.. tragica… mda… mi-am bagat si eu nasul asa, ca sa vezi ca nu esti singura pe lume in zilele cu ploaie… si sa stii ca la mine in sat ploua mai mult si mai des ca la tine.. uneori chiar cu spume…
    pianist???

    o insomniaca

    Octombrie 14, 2007 la 2:08 pm

  59. lumsa

    desventurada, draga,
    in ce sat locuiesti? poate ma mut si eu acolo daca -mi promiti sa ploi tu cand nu ploua cerul. altfel, mi-ar fi placut ca tu sa fi fost ceva mai interesanta, ca sa pot sa-mi dezvolt in continuare tragismul (am absolvit suma cum laudae scoala de arta dramatica!); dar sa stii ca asta nu inseamna ca ma voi indragosti si de tine…
    try again!
    ps cred ca facusi o inurcatura de mate – nu ma simt singura in zilele cu ploaie (era denis), ma simt perfect. stiu ca textele sunt lungi, dar daca tot citesti, fii mai atenta.

    Octombrie 14, 2007 la 8:37 pm

  60. daniil sihastru

    @ scenarista, din categoria „si muntii unde-s?” imi permit interogatia: si nasul, si nasul undi-i?

    lumi(na) raiului: a dat domnul si m-am mai adunat si eu, semnand in condica acestei a ? nu stiu cata nopti…dara pana la 1001 mai e ceva, si am eu impresia ca Sheherezada spunea povesti, iara cu ce spoim noi pe aqcest blog cred intra in sectiunea bazaconii…
    cu ce sa incep? Nu bag mana in foc, nu vreu sa te cert, dara suma cum laudae nu se scrie cu doi de m, adica summa? Intreb! (ti-am zis eu ca si vis pacem,.pa bellum.. nu mi miroase a bine)
    Chestiunea cu facultatile, dupa cum bine stii la intrebari de baraj nu se raspunde, dar, fie, pentru tine, si pentru ca o sa fie un post lung cat o zi de dumineca, deci nu o sa ceteasca nimenea, eu voi un madru jurnalist al acestei patrii scumpe…de o sa reusesc sa iau examenele, de nu, voi ramane la profesia de liber cugetator… Ideea era ca ai mei vruseram sa fac seminarul teologic la ai ghicit, nu?, Agapia! M-am razboit, am invins, si de fapt am pierdut.
    Deabia amu realizez ca in acest moment as fi putut vorbi greaca, greaca veche, latina, franceza ar fi avut un accent corect, engleza, si dac as fi vrut si germana! As fi fost doxa! (iara fac confidente, in curand aceasta mistica comunicare intre noi doua va purta numele confidente pe perna, ca in film, eu il aleg pe rock hudson, il iubesc ca era gay, anyway vreau sa stiu in cat mai multe limbi posibile traducerea corecta a verbului „a fute”, pentru a putea oferi o monstra a spiritualitatii mele la momentul oportun si cred ca seminarul mi-ar fi deschis multe porti..) tata nu e popa, dar are treaba cu biserica la fel ca popa! Deci revenind la oi, la facultate nu renunt, ca dupa atatia ani ai mei vor o dfiploma, doar ca o s-o neglijez.
    Se pare ca deprimarea e generala pe aceste campii…eu o tratez cu dulciuri, are efect, doar ca efectul e vizibil si asupra posteriorului, incerci?, sau, daca stii altceva mai bun de medicatie please let me know. i need help!!!
    intr-adevar sa nu stii ce vrei e cel mai cel, stiu pe cineva care la 38 a renuntat la tot si s-a hotarat ca vrea o schimbare. doar ca nu stie ce schimbare, asa ca amu face vizite la o tanti care ii spune ce job, barbat, hobby i-ar sta bine…bineiteles ca ii da chitanta, e la nemti ce naiba, si, m-a intrebat daca in romania sunt cucoane din astea, or fi?
    dupa cum vezi, is cam seaca in sara asta, mi o ramas gandul la un vin…tin sa te anunt ca am „vizionat” ceva de-un american, in genere nu mi plac filmele americanesti, dar e de wilder, sunset boulevard. Cum am mania comparatiilor, personajul feminin de acilea imi aduce mult cu Bette Davis din Totul despre eva, actrite in varsta, femei si mai in varsta, singure, cu un amor de sine inimaginabil, aflate in fata adevarului: viata trece, tineretea trece, frumusetea trece, faima trece… Lumi draga, viata asta, de care ne plangem noi aicea in fiecare seara, fiece noapte, e ceva ce n-o sa mai intalnim noi niciodata. acest moment in care tastez cuvantul „tastez” tocmai a trecut, tocmai a devenit o alta amintire, pe care- o voi clasa ca la un proces in care nu se descopera niciodata vinovatul, o voi clasa intr-un sertaras, pe undeva, …lumi draga, i-m getting older, in curand voi face o frumoasa varsta, varsta la care viata ar trebui sa mi-o traiesc nu sa o gandesc, dar vezi tu, toate ridurile de pe fata, si singurul fir de par alb ce ma bantuie de la 18 ani, ele toate, nu-s nimic pe langa sentimentul neputintei mele. Lumi sunt un nimic, sunt un nimeni. Si chiar de-ar fi sa sa scriu carti, sa fac filme, sa descopar un vaccin, chiar de ar fi sa mi caut fericirea fericindu-i pe altii tot n-as fi multumita. Ma intreb adesea, cand citesc o carte, vad ceva, ascult ceva frumos, omul asta a ramas in istorie, dara mai ajuta cu ceva, il mai ajuta pe el mort acum, ca eu ma bucur de opera lui… ii este moartea mai usoara si pamantul mai fara de culoare? Pana la urma ce ar trebui sa facem cu viata asta, lumi? Cum ar trebui s-o petrecem?
    si ca sa inchei intr-un mod optimist, tin sa anunt ca am trecut si la hegel, deja are o vorba que me gustas: filosofia nu are nevoie de un limbaj tehnic, dar nici nu este la indemana oricui, deci retardat mi scrie-n frunte…
    gluma( nu e a lui Kundera, deci sa nu ma torni): nu uita ca inca sed pe Nietzsche:

    Dumnezeu a murit
    Nietzsche

    Nietzsche a murit
    Dumnezeu

    Mi se pare superb, mai ales ca azi a fost SF Pareascheva, si mi a fost asa de greu sa mi urnesc curul (sorry) din pat, si nu m-am dus pana la biserica! Rusine sa mi fie!
    Salve!

    Octombrie 15, 2007 la 2:05 am

  61. lumsa

    la rascruce de nopti
    scene 2 / take… what you can

    eu o s-o iau de la coada. poate voi sfarsi pe un ton mai roz. la dracu’, maine-i luni – pun lacat la computer!
    kundera imi mai lipsea acum… „the unbearable lightness of being” – dealtfel singura carte a lui pe care am citit-o, m-a atras din cauza titlului, care este bestial…ggg. daca as fi stiut continutul, probabil ca o lasam naibii. cu toate ca, chiar vorba lui, anumite lucruri ne rasar in cale, nu putem scapa de ele, fiind nevoiti sa le suportam si acceptam indiferent de durerea pe crae ne-o provoaca – destinul (…love of fate. wow). „dialogul” lui cu Nietzsche m-a marcat mai putin la vremea respectiva (fiecare cu ce-l doare, i guess – eram intr-o faza albastra), dar faptul ca nu este nimeni de acord ca viata noastra poate avea o „greutate”, un inteles, un scop, ca, asa cum spui si tu ramanem, indiferent de urmele pe care le-am lasa pe pamant, niste nimeni, („a speck of dust”… intr-un infinit galactic), a mai scurmat cu un instrummnt ascutit si ruginit in buba vesnic supuranda.
    * si daca tot stai cu fundul pe el, unde ti-e acel optimism… nihilist? 🙂
    daca as tsi sa-ti raspund la cele intrebari eterne, n-as mai fi aici, acum. poate in shamabala, poate intr-o …sihastrie asteptandu-mi linistitorul sfarsit, but god, not here. asa ca ce pare sa ramana motivatia peregrinarilor mele pe aici, aia e!
    intr-un fel te invidiez ca inca astepti, ca inca ceri raspuns la intrebari de genul asta. habar nu am ce trebuie sa facem cu viata asta, dar cred ca ideal ar fi sa avem cat mai multe franturi placute… ca sa ravnim in continuare fericirea, ca orice om normal. 🙂 uite ca acum ma gandesc ca parte din „pierderea” mea este faptul ca nu mai astept ceva normal, asa cum ar trebui. acel „ceva” pe care zic ca l-am pierdut este necesitatea normalitatii in care ar trebui sa-mi fie bine. eu ori devin foarte inteleapta, ori… ma rog, sa nu gandesc negativ… si sa nu anticipez. 🙂
    avand in vedere mica istorioara cu prietena ta… cred ca sa te alegi cu oameni din astia face parte din? da! din destinul tau… caci eu par a fi sora ei geamana, mai putin ca nu vreau sa-mi spuna nimeni ce si cum vazut in globul de sticla… ha!
    eu nu mai am incredere in dulciuri, si nici in comprimate, si nici in comunicare (despite ceea ce facem noi chiar acum… care este fix opusul unei „tratari”; sau nu?). niste ani mai in urma mi se parea imposibil ca dictonul „mind over matter” sa nu functioneze la infinit. pe vremea aia nervii erau mai vigurosi, moartea departe… si tonusul muscular zvacnea pe sub tricou. 🙂 but, nothing lasts forever, no? and the first thing to give in is your mind!!!!!! si, pana nu demult dealtfel, mi se parea ca ceva se restabilise, promitator, wow. cand c olo era intrarea suava intr-o mlastina calduta. nu ma ineaca dar nici nu ma lasa sa ies, imi ofera un comfort de uter matren dar imi ia totul in schimb. tot, absolut. daca as explica, ar parea o scena dintr-un film de groaza de prost gust… si desventurada iar ar boci la drum de insomnie si iar m-ar besteli. 🙂 am vagi dar dese nesigurante referitor la niste realitati imediate. cert este ca de vreo doua luni, de cand patinez cu nonsalanta pe cateva bloguri, m-am risipit in atata inutilitate incat sensurile si radacinile adanci nu ma mai dau cu capul de pareti la fel de tare. un fel de colac de salvare. stiu doar ca la un moment dat se va dezumfla – scurm zarea mlastinei sa vad daca ma pot agata de vreo liana, un fir de iarba, de par… 🙂 dar, draga denis, un lucru am invatat in isti ani de viata: nu-i usor sa traiesti, dar de murit este irevocbil. compromisurile ne mai vin in ajutor, dar doar in aparenta. totusi, atata vreme cat esti aware of it, este o experienta incredibila in care noi, niste simpli muritori, gresiti din tiparul primordial, trecem constant peste limite inimaginabile ale fiintei noastre. merita – si o spun fara gluma – observat. …si doar asa eu accept ca undeva in noi este un sambure al unui „creator”, inrudirea cu divinitatea, un infinit la care tindem pentru ca de fapt suntem acel infinit – un graunte in cautarea intregului din care a plecat („atomul”, fir-ar).
    ba poti sa bagi mana-n foc: este summa cum laudae. de suparat, nu… daca n-ar fi fost cei multi sa ma corecteze pana acum, as fi fost cu mult mai proasta… 🙂
    …. as fi cu mult mai fericita daca astea ar fi bazaconii. si as fi si mai fericita sa fie povesti… cu morale si arabescuri gratioase, macar de dragul celorlalti cititori. din pacate sunt doar franturi mai mult sau mai putin indecente din creierii nostri… ne gasiram, n-am ce spune. 🙂
    sa ai o saptamana buna si… sa termini facultatea cu bine! 🙂

    o saptamana buna la toti care mai picati in cursa acestor texte.
    ave!

    Octombrie 15, 2007 la 5:25 am

  62. girls, n-ar fi bine sa va continuati dialogul la ultimul meu text?! imi mai faceti si mie trafic:)

    doamne, cat va mai iubesc!

    si pe tine, desventura. iubesc tot universul. e wow.

    Octombrie 15, 2007 la 6:57 am

  63. lumsa

    iubire draga, tu crezi ca nu vin cititorii pana la acest post sa vaza ce mai scoatem din sacul cu tragisme??? nu mai observ pe nimeni atat de limbut la capitolul „din viata mea patetica”… dar, bine, de dragul tau. orice. 🙂 data aviatoare o sa-i raspund lui denis pe cel mai recent post. 🙂 dar nu azi. azi stau in banca mea. este dimineata inca, nici prima cafa nu mi-am terminat-o, dar simt ca ma dezmeticesc si simt cum vine… monstrul, uratul. o sa stau cumintica si, mai ales, tacuta pana-mi trece, caci iti dai seama ce as fi in stare sa scriu azi…
    si, doamne, cat te admir ca poti sa ne iubesti pe toti. misto de tine… si sper sa nu-ti treaca. altfel, astept un mare optimist sa ne mai scuture nitel… poate desventurada. 🙂 poate tu?????????????????????????
    ps as fi vrut sa stiu cum ai „mostenit-o”, daca zici ca-i atat de incredibil. sper sa-ti fi trecut deja. 🙂

    Octombrie 15, 2007 la 5:48 pm

  64. daniil sihastru

    lumi draga, te gasesc tot trista….ei ce sa ti zic, sa ti raspund si eu invers, dara te rog observa optimismul meu debordant, in erectie totala, ideea e ca nu o sa raspund la nimic, fiindca as retrai feelingul, asa ca iti voi povesti o zi din viata lui ilici ivanisovici oblomov. (meanwhile voi incerca a da si niste reponses).
    Asta seara trebuia sa merg la film. Lunea am documentar. Asa e regula. sambata curetenie generala, gatit, calcat, treburi de muiere. Infrumusetarea de sambata. Masca de argila, miere si lamaie. Baia recalcitanta cu sare de levantica. Duminica musai biserica, apoi mamaliguta. Serile din week-end sunt rezervate flimului. Ora 11 fiece seara: pilula. Dimineata cafelutaaa.
    VEzi tu lumi am realizat de curand ca am ajuns un tipicar, cu tabieturi, dar tabieturi care, in lipsa imi creeaza mari probleme de ordine existentiala. Mi-am dat seama ca am nevoie de toate astea pentru a merge. Am nevoie de toate intrebarile din seara trecuta doar pentru a ma trezi dimineata, a-mi bea cafeaua, deschide calculatorul, si a-m icontinua ziua. Atunci cand imi voi uita intrebarile voi sti sigur ca, pentru omul, fiinta ce sunt acum, am murit. La mine merge altfel. Pentru tine e mai bine sa uiti de ele, ai spus. Eu mi le-as pune in frunte. Gata, am zis ca debordez cu optimismul. Deci lumi, sper ca in curand, si scrierile noastre nocturne sa devina un tabiet.
    Continuua povestea, azi vreu sa ti spun povesti. Deci azi n-am mers la film. DE CE??????????? In bucuresti, dupa cum cred ca stii e frig. frig, nene. De sambata mi s-a promis caldura. Aseara am dormit: (urmeaza o lista): ciorapi de lina, pijamale groaseee, halat de bumbac peste, doua, deci repet doua oghealuri, si doua perne. Una sub cap, alta peste. M-am culcat la 2. Asa mi-a fost de frig ca n am reusit sa adorm.
    Totusi au tinut sa ma anunte ca azi la 4 va fi caldura. Ei, de la ora 3 m am postat langa calorifer, l am sters, spalat, pipait, mirosit. La 3 juma am inceput sa l pazesc. La 4 nic. NU i nimic, eu stau la 2, deci ajunge mai incolo apa. Ei, tin sa te anunt ca NIMIC. Am ciulit urechile, toata lumea imi spune ca aude apa curgand prin calorifer, dar la mine nimic. Am aflat ca arabu meu, vecinul, a facut sex azi. Vreo doua scandaluri. Mi am ciulit urechile de am auzit tot in blocul asta, numai apa curgand nu. Lumi, vorba lui Bacovia, astept materia curgand. ..
    Insa asta nu i motiv de tristete: la asta ora unghiile de la mani mi s au invinetit de la frig, dar, nu ma plang. Poate parea o poveste trista. Dar nu e. Azi am reusit, din cauza frigulu isa fac multe lucruri, azi am fost un om activ, ei dear dar nu in sensul ala, inca nu….
    Deci, spre final, nu prea am inteles treba cu optimismul lui Nietzsche, dar optimism nihilist de vorbeai de el. Ce pacat facusi lumi! Nietzsche nu i nihilist, e un profet nihilist, dara reevaluarea tututror valorilor, nu presupune doborarea unei lumi si lasarea ei de izbeliste. Nu, el propune ceva in schimb. O noua morala. Deci, tin sa marturisesc ca ma bucur ca am reusit sa fac aceasta observatiune dupa scurtul meu periplu prin opera lui. Merita, stiu ca nu te superi, nu??

    Si ca sa nu te superi da deloc, iti dedic altceva in seara asta:

    „Lumi(na) ce-o simt navalindu-mi
    in piept cand te vad,
    oare nu e un strop din lumina
    creata in ziua dintai,
    din lumi(na) aceea-nsetata adanc de vieata?
    ***
    Lumi(na) ce-o simt navalindu-mi
    in piept cand te vad -minunato,
    e poate ultimul strop
    din lumi(na) creata in ziua dintai.”

    Zi-mi cum sa nu ma iubesc!

    ma duc sa mi pregatesc cojoacelee. Lumi: capul sus, fii barbata, ce dracu, si nu uita ca ti o spune cineva ce ingheata de frig.
    Lumi(na) mea, viata e frumoasa, ce dracu! daca a spus-o Trotki pe-un easfod, tu sa nu-l crezi???

    Lumi, te sarut, si eu nu mi-s pupacioasa de fel, pe frunte si pe par…Lumina a numit-o D-zeu ziua iar intunericul noapte. Si a fost dimineata si a fost seara. Ziua intai.

    Octombrie 16, 2007 la 3:07 am

  65. lumsa

    draga denis, multumesc frumos de versuri, mi-ai adus aminte de mama – ea imi zice „lumina”. 🙂
    nu sunt trista. nu stiu cum sunt…
    nu pot sa scriu acum, dar m-am bucurat sa te gasesc aici, cu optimismul tau debordant si cu al lui nietzsche… 🙂
    am vrut doar sa fiu prezenta, un pic, sa nu se intreupa fluxul „povestii”…
    o sa te las niste versuri care-mi sunt dragi – blaga…

    Unde si cand m-am ivit in lumina, nu stiu,
    din umbra ma ispitesc singur sa cred
    ca lumea e o cantare.
    Strain zambind, vrajit suind
    in mijlocul ei ma implinesc cu mirare.
    Cateodata spun vorbe cari nu ma cuprind,
    cateoata iubesc lucruri cari nu-mi raspund.
    De vanturi si ispravi visate imi sunt ochii plini
    de umblat umblu ca fiecare:
    cand vinovat pe coperisele iadului,
    cand fara pacat pe muntele cu crini.

    te sarut si eu (mai pupacioasa de fel) si somn bun si cald noapte ce vine!

    Octombrie 16, 2007 la 8:40 am

  66. lumsa

    scena mica, nu am tupeu sa ma duc la postul nou. se vede…
    next time. 🙂
    te pupica si… am si pentru tine una… mai tii minte? 18…

    Drumurile, toate, duc spre nepatrunsul infinit
    Doar drumul meu o ia din ce in ce mai mult catre niciunde
    ………….
    O, de-as putea fura trecerii ideea ramanerii
    Dar nimanui nu-i este data fericirea optiunii
    Incumetarea e sacrilegiul goanei prin propriile ruine;
    Presar sperante in fastul clipei dure
    Seman „nu ma uitati” in adierea clipei blande
    Buzele nu inceteaza pe sfinti sa ii conjure
    Cerand ciudate amanari… caci cercul ma constrange,
    Apasatorul gol de mine, banala umbra secerata
    Sub norul de alabastru, cinic trecator supus canoanelor nefirii
    De vrajbi, unvidii, insingurare-beata
    E departarea dinspre sine cu sinele uitari.

    Octombrie 16, 2007 la 8:52 am

  67. ..dar de cand esti tu pupacioasa…?! bine, fie:)

    denis, esti wow si fc

    postul nou nu e pentru voi. ce-aveti?!:)

    alemelelor ce sunteti

    avoastra

    Octombrie 16, 2007 la 5:06 pm

  68. daniil sihastru

    @scenarista: mersi pt wow, logica mea a dedus ca e de bine, dar fc? adica fotbal club, foarte cool, sau aia porcoasa? vocabularul meu e saracacios de tot…

    Din seria cum se-ngheata in romania&povesti de adormit Mitura (a se citi lumi)

    ” O! Why you look so sad
    it’ s in your yes
    Common and come to me now
    Don’t be ashame to cry
    Let me see you through
    cause i’ve seen the dark side too
    when the night falls on you
    don’t know what to do,
    nothing you confese
    will make me love you less
    I’ll stand by you, I’ll stand by you…” I’ ll stand by you, The Pretenders

    Lumi, tristete mica, aveam un prieten ce-mi spunea asa, nu ti fa griji, mamica o sa faca patutul, iar printisorul o sa vina musai…si rogu-te nu uita, cineva, undeva, se va gandi mereu la tine…

    Ei, in seara asta va fi un pic de optimism disimulat. Voi fi directa: maine e o zi grea, adica la fac, avem prezentarea cu Nietzsche, iara in grupa am un tip nebun dupa asta. Ia citit toate cartile, toate comentariile, asculta numa Wagner. Amu tine-te bine: ieri a scos din portofel o poza, numa nu era fata lui, nici ma-sa, era de a Profetului. sa chic gios la 1, 75 ai mei. O poza cu Nietzsche. Deja tremur de cum o sa ma faca ala praf mane. Deja mi a zis ca vrea o bucata din mine. In sange.
    Un singur lucru vreu sa ti mai povestesc. In traditia apolinica a visului iti voi marturisi ce voi visa eu la noapte. Oricum ma bantuie de multisor…Se facea ca eram la cursul de maine, de filosofie, si eram toti in amfiteatru. Proful statea la catedra, in fata tablei, si povestea, fumandu-si tigara cum ii obiceiul, scutura un pic scrumul, si iar ii zicea din Nietzsche. Eu, m-am ridicat incet, mi-am indreptat tivul de la fusta, cobor scarile, ajung in fata profului de la pupitru, si ma asez in genunchi in fata lui. Tace. Deschid cu mana stanga slitul pantalonilor, cu cealalta ii scot penisul. Tigara cade pe masa. Buza de sus a mea se lipeste de preputul lui. Incep sa mi adap setea de filosofie infruptandu-ma din Izvorul Tamaduirii. Am sa-i ofer un blow job scurt, concentrat ca un pliculet de Fervex….
    Cam pe aicea ase termina tot. Sa numa judeci gresit. Nu, n-am citit prea mult de la Andaa, nici de la Adam. Oricum nu-i vorba aicea nici de literatura, nici de stil, nici de jurnal. Numai ca Lumi, visul asta il am si-n treisutele cu geamuri jegoase, si la coada la market. Dar mai ales la cursul de maine al profului, iar ce ma chinuie e ca nu stiu cum se termina. ma ridica peste el, pe scaun, ma lipeste cu sfarcurile de tabla rece, sau ma inpinge la vale, ca pe ultimul fariseu din Templu?
    Deja fac repetitii: am inceput a sopti in somn „Fute-ma, fute-ma!”.

    Sper din tot sufletul ca maine sa nu ti mai scriu nimic. Nu pentru ca nu as vrea, ci pentru ca nu as avea cum. La mine e 12 si trei minute, deci e deja azi. Sper ca azi cineva sa ma aiba ontologic, metafizic, existentialist, hedonist; sper ca cineva sa ma futa filosofeste. Dara tin sa te anunt, slabe sanse…
    Inchei cu malraux: „cine doreste o femeie, fie vrea sa o posede, fie vrea sa se razbune.” Daca ma auzi, daca totusi nu ma auzi, daca ma simti, daca ma vrei, iti strig in fata de narcisist, de barbat ce le stie, are, cunoaste pe toate : Razbuna-te! Poseda-ma!

    scena, sper ca-ti speriasi cititorii…

    Octombrie 17, 2007 la 3:12 am

  69. daniil sihastru

    ca nu ii speriasi, evident…

    Octombrie 17, 2007 la 3:12 am

  70. fara cuvinte, denis, fara cuvinte. asta inseamna fc:)

    vrei rasfat si vei avea. abia astept sa-ti raspunda lumsa.:)

    Octombrie 17, 2007 la 3:44 am

  71. lumsa

    asa.
    tot zic sa ma mut pe un post recent, conform promisiunii, dar vad ca istoria devine mult prea intima ca s-o duc chiar pe frontispiciu. cine vrea sa urmareasca, sa se deranjeze pana aici!!!! merita. nu? scena, cu tine vorbeam. 🙂
    note – pupacioasa sunt de mult. am martori. ti-i trimit prin fax. 🙂

    denis draga, draga,
    sunt chitita sa ma duc la culcare cu degetele incrucisate, impletite, tricotate ca sa ai noroc maine cu prezentarea (sau azi…). dupa cum ni-l prezentasi pe contestantul de baza, usor nu-ti va fi. probabil ca tipul face seante cu spiritul lui nietzsche in fiecare noapte… deja nu-mi place tipul – este un fanatic si abia asteapta sa te faca praf. este pe lista mea neagra acum. trimite-mi un fir de par de-al lui si il rezolv eu… mama li de obsedat nietzsche-ist.
    totusi, jumatate din incrucisari le voi rezerva materializarii celui dorit cu atata ardoare si atat de… direct. noroc ca sunt obisnuita cu acest fel de depictions de la andaa si adam, ca altfel probabil ca imi adunam falca din poala si mi-o legam la loc cu fularul. 🙂
    avusei insa o neintelegere; sau trei. este asta un vis recurent? de cand il ai? ce crezi ca au in comun somnul cu masina 300 si cozile? cum de esti atat de sigura ca-l vei avea din nou in noaptea asta? se prea poate ca tocmai in aceste momente tu sa fii exact la punctul la care cobori scarile amfiteatrului cu gandul cel …pur. si poate la finele paragrafului urmator vei fi ramanand again fara un final inteligibil, dar cel putin te vei odihni…ggg.
    eu zic asa: daca nu se ofera niciun voluntar sa te posede si/sau sa se razbune in urma acestei confesii pe acest blog, te sfatuiesc, ca de obicei, cu prietenie, sa il abordezi pe primul barbat de care te simti atrasa. (sper sa nu fie ali, sau cum il cheama pe vecinul tau.) cumva trebuie sa rezolvi starea de „urgenta” in care te afli. acuma nu stiu cat de filosofal va fi cu un fiste cine, dar s-ar putea sa mai astepti cale lunga pana vine filosoful ala la care visezi si vezi bine in ce concubinaj nesanatos ai intrat cu proful – si ti-e clar ca nu va avea o „finalizare”, cat ii el de filosof, destept, frumos… unless ejacularea va fi de ordin divin si te vei trezi dintr-o data patrunzand in miezul tuturor lucrurilor.
    la mine-i cald. superb. bine de tot. bate a toamna, cu toate ca este exagerat sa-i zic asa. totusi este o idee mai racoare, adie un vanticel constant si teribil de placut. de cate ori ma voi opri sa realizez cat de bine este, ma voi gandi si la tine, cu toate ca imi imaginez )si sper) ca acum este un clocot vulcanic in caloriferul tau. [ scena, tu esti pe lista prima… 🙂 ]
    m-am gandit. nu era tristete. eram circumspecta. don’t ask why. my little monsters are acting up. i’ve learned to not defy them… it works out most of the times. bullshit. i’m making things up… it’s all such a huge mess. don’t listen to me!
    da, sunt multi care se gandesc la mine. sa inteleg ca exist?? sau exist pentru ca ma gandesc eu la ei? sau e un fel de o mana spala pe cealalta? pana mea de lebada neagra (da, m-am vopsit).
    nu evit intrebarile cu talc… 🙂 nu mai astept/caut raspunsuri. nu le mai rostesc. poate asa voi nimeri fix in sufeltul raspunsurilor pe nepusa masa sa zic, oh, my god! yeahhh – i sould be so lucky. ha!
    denis draga, draga, draga,
    ai tabieturi, iti pui intrebari existentiale, functionezi inca normal, te duci la biserica, ai apetit sexualo-filosofic, ai emotii inainte de examene, adaptezi poezii cu lumi(na). esti tare draguta. esti fericita? ma rog. ti-e cat de cat ok? cand nu te gandesti la „profu'”, cu ce gand adormi? asta daca nu tremuri de frig…
    eu am inceput sa iubesc tare, tare mult „dusul la culcare”. este un ritual. imi intind oasele si apoi cuget. nu conteaza cum mi-a fost ziua, nu conteaza daca-mi ia doua ceasuri sa adorm, nu conteaza daca sunt absolut la pamant. eu cu mintea mea, in liniste, in intuneric, fara nici o obigatie. un fel de intimitate pe care nu o am peste zi – pentru ca peste zi trebuie sa schimb masca dupa masca ca sa nu contravin canoanelor prea mult, sa nu ma dea societatea afara din ea in suturi…. uneori ma ingrijoreaza faptul ca mi-e atat de bine singura… ggg.
    ziua zici. lumina – zi. intuneric – noapte. ceva nu merge. mai degraba aia cu lumina raiului de la flacarile iadului. 🙂 ma nascui sub semnul soarelui (duminica), tare curand dupa miezul noptii si numele meu are de-a face cu lumina. paradoxal – este o intamplare ca sa zic asa, cu radacina in religie (era noaptea de inviere, oameni cu lumanari, figuri, chestii), dar iata-ma-s cum nu am de-a face catusi de putin cu biserica, cum nu-mi place lumina soarelui prea mult, iubind noptile, fiind cu mult mai „vie” noaptea decat sunt ziua. am vrut sa explic ca sa nu continui sa crezi ca numele meu este mai special (cu toate ca imi plac trimiterile, versurile). este doar un nume… basca este modern! sa fi auzit cineva de sfanta luminita??? io, nu. 🙂
    pe care daniil mi-ai zis sa-l serbez? n-am calendar bisericesc.
    hai, cum sa te rasfat? ca probabil o sa vii acasa azi invinsa de omul negru, pe care o sa mi ti-l aranjez eu, cu visul cu proful la fel de in coada de peste si fara de amant. daca eram pe acolo, te invitam la niste vin negru, bun, sa toastam pentru pierderile nebanuite pe toate campurile de batalie, dara de aici… nu prea stiu cum sa te inveselesc. hmmmmm. ce zici? aud? sa mai astept ca poate ii dai papara lui ala cu nietzsche la perfuzie? biiine. mai astept pana maine… dar daca il termini, tu vii cu vinul si cu rasfatul! 🙂 am zis.
    mai ce? mai nimic…
    te pupica. adica, am trecut la alinturi. 🙂 incredibil.
    sper, inca, pe poimaine! 🙂

    scena mea, imi place apartenenta. 🙂 si spre, si dinspre. nici eu nu stiam ce-i aia fc… dar nu te-as fi intrebat, ca m-ai umilit atat de tare cu proxy-ul ala ca nu mai intreb despre… tehnica – tu ma injuri – prescurtat! – si eu ma bucur. 🙂
    pupici mai speciali
    ps m-am ridicat la nivelul asteptarilor? zi ca da, ca altfel…

    Octombrie 17, 2007 la 8:31 am

  72. daniil sihastru

    And so it is
    Like you said it would be… Closer

    Lumi, lumi, ce-mi facusi. Is asa de amarata inseara asta.
    Nu mi-o iesit nimic azi.
    Tipul, Nietzsche, has a crush on me. E mai mic, adica vreun an, doi peste 20. Si 99% virgin. De cand n-am mai dezvirginat pe cineva, ce zici sa ma bag?Da oricum mi-am mers prost, virginii astia numai scapi de ei dupa.

    Profu. Pe asta, mare scula de om, il stiu de vreo cativa ani. Eram eine schone student, prin anul intai la Filosofie, si asta preda doar la anu 4, si m-am dus la el, eu eram prin anul intai, cu o lucrare :Jean- Paul Sartre. A la recherche de soi-meme, de la liberte, de la socialisme et du Dieu.
    Pana amu au fost 2 tentative neesuate de sex. Una la el acasa. Ma intalnisem anu trecut cu el pe la niste sesiuni sau conferinte ce erau, am iesit mai multi profi la bere, cu prelungiri la el acasa. Inca nu terminasem discutiile si pe la 12 asta ma lasa cu pula sculata. Il suna cineva. Vreo ea am presupus. Anu asta, de deschidere la Filosofie, eram in metrou si se aseaza la Unirii chiar in fata mea. Bauta a fost la alt prof acasa. Trebuia sa fie cu prelungiri la mine. Dar, femeie fiind, eram in timpul menstrei. Asa ca de data asta l-am lasat eu pe el. Si sa nu ti mai spun ca pe trecerea de pietoni, dupa ce-mi luasem ramas-bun de la el, un pas inapoi m-a salvat de o masina ce trecea pe rosu. (paranteza, era a doua oara in ultima luna; prima data am cazut dintr-o barca, si eu nu stiu sa inot, experienta asta tre sa ti-o povestesc once, e transcedentala si mi-a deschis poarta spre cea mai buna partida de sex din viata mea).
    Deci, problema mea e ca nu mai ajungem sa ne futem o data. iara amu cand tre sa-l vad in fiece miercuri, ma omoara. Nu se poate uita doua secunde la curs in ochii mei. Nu ma lasa sa vorbesc, desi amu mie im ie rusine. In fine, sper ca o data si o data the great event sa se intample.
    Vreau sa intelegi ca nu vreau sex cu oricine. IN acest moment vreau doar cu el. Dupa aia, mai vedem, accept si propuneri de pe blog. Glumeam!
    Te vopsirasi? da de ce? Nu ti place culoarea lui de la nature?
    M-ai facut tare draguta. Te anunt ca s uratica foc. Relatiile stabile ma ocolesc asa cum le ocolesc si eu, dar pun asta pe seama fizicului. Preda zicea ca uratele au aceeasi soarta ca si alea prea frumoase. Barbatilor le e frica de ele. daca-ai sti ce ma incalzseste aceasta zicere. Geniu mare, Preda asta! Acum foarte sincer, noroc ca am mai citit ceva, ca daca nu nici macar de sex n-aveam parte. Unii barbatii sunt atrasi de latura asta, da’ numa’ noaptea cand nu ma pot vedea la fata!

    Sa stii ca nu e nici o sfanta luminita, dar numele ESTE! iara daniil sihastru e prin vara sarbatorit, a nu, proorocul e atunci!
    Si mie imi place dusul la culcare, da am zile cand, daca sad in casa nu ma spal deloc. Nu ma spal pe dinti, pe fata, nu fac dus. Chilotii mi ii schimb, nici chiar asa! dar, eu nu inteleg de ce tre sa fac lucrurile astea inainte de culcare. Nu mi plac reclamele cu alea ce se demachiaza, spala pe dinti, ca un ritual. „Spala-te pe dinti 5 minute inainte de culcare!” Ma cac pe cutumele astea! Petrecem vreo 10 ani in fata oglinzii din baie. 10 ani. Cand mi-ar ajunge 10 minute sa imi vindec sufletul. Civilizatia si evoultia presupun si acordarea unei atentii tot mai crescande trupului. Cineva a zis ca trupul e un templu. Atunci de ce paleste in timp?

    Ce dreptate avusi. Venisi cu coada intre chicioare. M-am apucat de facut placinte. Pizda ma-sii! Nu mi-o crescut aluatul, nici gogosi n-am putut face din el. L-am aruncat. Mi-am facut niste cucosei. Am baut vreo nu stiu cate pahare de vin fresh, recolta de anu asta. Minunat, numa ca amu is cam ametita. Am vorbit cam urat. Te rog iarta-ma dar,…

    Zici de-s multumita de ton reponse. Pasarea Colibri are o piesa, „Peste rabdari” i-au zis, deci lumi ma cherie, peste rabdari, peste rabdari…

    ma duc, sa fac ce ma invatasi. o sa tremur iar in pat. si o sa stau, si o sa ma sucesc, si o sa ma gandesc, la prostia mea, la mine, o sa fiu „cu puterile neajutate/nici de vulturul, nici de leul, nici de taurul/ce au lucrat/ inaintea lui marcu lui luca si lui ioan”.

    Aici se incheie acest cantec.

    Octombrie 18, 2007 la 1:47 am

  73. lumsa

    denis, draga nu avusezi noroc. imi pare sincer rau, pentru ca imi imaginez ca ai fi meritat un rasfat. totusi, observ ca te-ai pilit cu simt de raspundere. nu-i rau. undeva, cumva, candva trebuia sa compensezi oful…
    probabil din cauza aburului, fie tu n-ai inteles ce ziceam eu in cateva randuri, fie te exprimi atat de peltic, graseiat etc., incat nu te-am inteles eu…gggggggg.
    „venisi cu coada intre chicioare” – moi? n-am coada. mi-am amputat-o ca sa nu se mai vada cand ma bucur. plus, sunt de rasa…
    „zici de-s multumita de ton response” – scenarista trebuia sa fie multumita… dar daca si tu esti, mor de placere. 🙂
    „dusul la culcare” – era dus, adica un fel de mers, nu ploaie-n baie. 🙂
    oricum, spui asa niste gogomanii cand esti pilita – imi place! 🙂 o sa incerc si eu o data, sa vad ce m-o mai duce mintea sa scriu.

    restul a fost destul de clar. auzi, dar tu nu mai cunosti si alt filosof? doar profu” asta? ca banuiesc ca de-aia speri la uniuni transcedentalo-ontoligico-cosmologico-etc-o taman cu el. sper sa nu fie cu 50 de ani mai batran decat tine. mai degraba as zice ia-l pe tanarul nietzsche la educat. ii faci si lui un bine, poate mai scapa naibii de fixatia cu profetu’, si o sa ai si tu constiinta impacata, caci, vezi, cat de cat, tot cu un filosof va fi fiind. basca tanarul va fi intr-o adoratie atat de profunda… iti imaginezi. ti-ar placea asta pentru o vreme, cred. dar sa nu-l lasi sa se imnamoreze prea tare! nu-mi plac indragostitii suferinzi – imi vine sai iau acasa si sa-i oblojesc, ca o adevarata mama a ranitilor. 🙂
    da’ gatesi, nu te incurci. misto. ce-s aia cucosei?

    vezi ca m-am vopsit iar. roz. ma placi si asa??? culoarea naturala este mult prea plicticoasa. ma gandesc sa ma rad in curand. rad cu lama, nu sa rad… cu gura. 🙂 si daca ma rad, voi iesi si-n public asa, sa vad de am succes.

    esti draguta figurativ, ca in realitate o sa vad eu , i guess, daca nu va fi o despartire urata intre noi, cu strigaturi si aruncat de boarfe pe fereasta virtuala… chiar, ce zici, cam cum, cat, de ce poate dura o prietenie stabilita pe astfel de coordonate? caci doara nu crezi ca o sa ne scriem in fiecare seara luni si ani de zile. oameni suntem – ne mai plictisim, ne mai facem un amant, ne mai casatorim, ne mai facem copii – tabieturile se schimba…
    altfel, nu ma intereseaza carui tipar de frumusete apartii. totusi, este bine ca ai stabilit chestiunea asta pentru ai nostri cititori, poate, poate sare vreun iepure si sa stie la ce sa se astepte: o fata care se considera urata, isteata, citita, potenta. singura problema este ca iepurele trebuie sa fie suficient de inteligent si viril. sper ca nu ai scheme si cu dimensiunile… spre binele tau. 🙂

    stii? am patit si eu un eveniment periculos cu barca… si mai avea si motor. adica, daca as fi avut putin mai mult noroc, scapam si din raiuri la voi ma uitam… basca era fix de ziua mea de nastere… tot in ziua aia am vazut la cinema primul matrix (99, deci). mi-a placut atat de mult filmul ala incat m-am bucurat ca am supravietuit accidentului de mai devreme. nu-mi aduc aminte de daca si cum a fost sexul in noaptea aia. probabil ca n-a fost ca aveam oaresce zgarieturi si vanatai… nu cred ca mi-ar fi priit vreo atingere. intamplarea nu am considerat-o transcedentala. gasesc ca a avut totusi o semnificatie, rea, mai tarziu in acel an al vietii mele – in esenta ar fi fost un an bun de murit… ggg. astept povestea ta de barca. 🙂

    tot nu m-ai lamurit cu sfantul. da-mi o data fixa, ca s-o notez undeva si sa ma sarbatoresc. orice motiv de distractie trebuie abuzat, cel putin in cartea mea cu reguli…

    o sa-l las pe beduinul meu sa-ti cante o cantare de somn bun – la un instrument pe care nu-l cunosc, calare pe o camila obraznica cu pasii infundati in nisipurile in care traiesc multe fete numite morgana. eu nu stiu sa cant, altfel spus. enjoy!

    cu drag, de la caldura multa 🙂

    Octombrie 18, 2007 la 7:08 am

  74. daniil sihastru

    toujours pour Lumi,

    incep cum se incepe.
    pasenta cu „profu” n a iesit si pana nu iasa nu ma pot lasa. E cu 14 ani older, deci nu i asa de mult…
    cu tipu junioru sa vedem ce o sa iasa, o sa il scot pe Nietzsche din aorta si o sa i inserez fisiere mici cu Sartre. Numa de a dracu!
    cucosei=popcorn
    Te vopsisi? roz? nu vreu sa te supar dar imaginea mea de femei cu par roz e aia a babelor de 70, rujate cu ros aprins si unghii portocalii. Ai atins varsta? Ce te pali cu roz?? iti pui chiloti roz, esarfa roz, da paru’?
    Cu barca sa zicem ca ne dam alta data. O voi conduce tot eu.
    Am gresit: pe 17 decembrie e Sf pooroc Daniel. sarbatorim?

    Lumi, eu trebuie sa plec. Nu prea stiu cum sa-i zic, cum sa-i fac. Am crezut ca ma pot minti, am crezut multe.
    Lumi, oricat de mult asa vrea nu ma pot ierta, nici daca as trece pe Ion Mihalache in pielea goala, sfredelid biciul de pielea-mi ca-n filmul lui Bergman, nici de m-ar ierta toti popii din lumea asta, eu cu mine la capat nu o mai pot scoate. Mi-e atat de greata, de sila de mine, incat si vorbele astea aici imi rascolesc matele. In Also sprach Zarathustra, zice asa: Pentru tot raul ce mi l-ai facut te voi ierta, dar pentru raul pe care ti l-ai facut tie insuti, cum sa te pot ierta? Cum sa ma iert lumi, cum??

    O sa ma ierti, o sa ma intelegi tu lumi? sa mi scrii cat vo i fi plecata. te voi citi. sa nu ma uiti, sa stii ca ti voi sufla incet prin parul roz si la nevoie voi fi. Voi fi.
    sper sa ma intorc, si lumi draga, eu intodeauna plec inainte de a ma indragosti. Intodeauna. Nu esti tu de vina. Doar sfintii si mortii din mine.
    acum doua duminci, la slujba, s au spus aste vorbe: „esti viu, dar eu iti spun: Esti mort.”
    Sunt viu, mai scriu, mai fumez, mananc si beau, mai vad, mai simt, mai fut, dar am murit de mult…Ingroapa-ma cum se cuvine, Lumi!

    Octombrie 19, 2007 la 2:32 am

  75. lumsa

    denis, m-am conformat rugamintii scenaristei si m-am scris la the most current post. ma gasesti tu. 🙂
    vezi ce faci!

    Octombrie 19, 2007 la 4:05 am

  76. daniil sihastru

    lumi, explicatii nu pot da acum. zilele astea…

    Octombrie 20, 2007 la 2:29 am

  77. daniil sihastru

    tot far de puteri si azi. ce m a motivat a scrie e ca acasa la mine ninge. ura! explicatiile, mama lor, sa zic ca o sa le dau dupa ce termin a citi ceva de giorgio basanni. are vreo 700 de pagini, si cum is fara chef s ar putea sa dureze, pana atunci nu stiu daca pot a mai zice ceva. imi pare bine ca te simti bine, da te rog sa pui la perete, cu palmele lipite, tristetea de lunea. Nu vreu saa te mai vad asa! oki doki? pupuc la tata lumea…

    Octombrie 21, 2007 la 11:47 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s