…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Melancholia – Apoftegma

akedia 1

„Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? ”
Psalmul 41.6

Fierea mea neagra la pompa, o cismea de fiere
Jgheabul, curata jgheabul ca lumea, muiere
Despleteste-te curge in el lasa-te goala
Sa se adape manzul meu roib din lapte si miere

De tristetea amiezii si calugarul plange
Muierea plange e mica jgheabul o strange
Manzul meu rosu s’adapa si plange
din coama de sange
din coama-i
de sange

Drumul ma cheama

Rostogolesc
Un bulgare de solzi
Printre smocuri de par
Lumina mijlocie
Un ac am vrut
Nimic mai mult
Cat soarele mai are de cusut
Pan’ la chindie?
Un ac am vrut
Am vrut sa vreau
Par si ciulini
Nu am vecini
Un drum prafos

De dus-intors

De-atatea ore, ani milenii secoli
Il urmaresc si il gonesc in noapte
Nimeni pe drum ma uit
La stanga
Dreapta
Nimeni aproape nimenea departe
Imping pe cer un soare negru
Du-te
Cu un ochi rade si cu al meu plange
Ti-am inhamat manzul meu roib in sange
Tu soare pleaca de la mine
Du-te

Privesc Fereastra

Fereastra are decupata’n sticla
Un ochi pe-o inima pitica
Un drum prafos
Cat sa incapa
Doar doua talpi
Apoi, e apa

Melania, impletesc sforile acestea pentru tine
Pentru tine m-am ascuns in akedia
Ma canonesc pentru tine ca dupa un mare pacat
M-am despletit
Mi-am retezat cu ciobul parul bogat
Parul pacat
Nesfarsit ca Dumnezeu

Pentru ce ma tulburi
Pentru ce esti mahnit
Suflete al meu?

Anunțuri

38 responses

  1. lumsa

    of, of, ce faci tu la ora asta? nu te lasi, insisti cu calugarii tai si sensul de pierdere si psalmuri…
    altfel, este absolut superba curgerea din akedia 1. superba si trista. sau este inca luni?

    Octombrie 9, 2007 la 7:03 am

  2. e un poem vechi dar se potriveste la mai multe ceasuri:(
    marti sunt mai multe ceasuri…

    alex, se potriveste ca nuca in perete linkul tau la poemul asta dar e ok. am citit textul. trimit pe cineva sa scrie o opinie la el. sper ca tu esti bine.

    Octombrie 9, 2007 la 3:42 pm

  3. diminutivata

    scenarista este absolut splendid!uite,vezi mi-am schimbat numele….nu-i grozav?

    Octombrie 9, 2007 la 6:17 pm

  4. diminutivata

    acum mi-am facut si id_ul.contactati-ma!sa vorbiti cu mine si inteligenta mea!

    Octombrie 9, 2007 la 6:39 pm

  5. diminutivata

    scenarista,
    si sa stii ca imi pare rau ptr.tine si de cretinul….

    Octombrie 9, 2007 la 6:45 pm

  6. sa-ti vad inteligenta in actiune, D. aici nu e lume multa ca la andaa, din nefericire, si nici nu las la vedere commuri in care se injura de mama:)
    totusi, cateva despre poem cred ca poti scrie…

    si mie imi pare rau de cretin… c’est moche

    Octombrie 10, 2007 la 1:13 am

  7. diminutivata

    da,din nefericire,ce sa facem daca lumea e obsedata sexual si prefera s-o citeasca pe andaa,in loc de un camil petrescu,ceva,o filozofie,DOOM2……klavierspielen? deja ar fi prea mult…imi pare rau dar acum nu am nici inspiratie,nici idei,nici forta de exprimare,doar o depresie muribunda si un profund sentiment de frustrare….si mai si mor de somn…dar promit ca ma gandesc si zic maine ceva….

    Octombrie 10, 2007 la 1:33 am

  8. lumsa

    pai, vin eu, din ceata groasa…
    calul imi schiopata, saua l-a ros tare la coasta stanga, aia, iesita in relief, coama nu i-am mai pieptanat-o, potcoavele nu mi-au adus noroc niciodata – asa ca este descult. calul zice – da-te soro jos de pe mine ca m-ai terminat. da’ io ce-s? calul tau de bataie? ia vezi! m-am speriat rau cand a grait atat de rautacois la mine si a scos si un nechezat artagos … asa ca l-am luat eu in spinare, ca sa fim egali. merg inca. spume la gura, chestii, socoteli.
    voi?
    calugarii? libido…aiele? madamme b? marinela?
    ave!

    Octombrie 11, 2007 la 1:00 am

  9. bovary, mai draga, zicea cataua…:)
    si mai zicea: pfuuuui, ce rau m-a spariat calu’ asta ca vorbea ca omu’…

    auzi?! cand intorci clepsidra (cliseu, dar asta e) se numeste ca nisipul se contraataca?

    martinnela (martin+nela=love)

    azi sunt prostuta tare. daca as fi inteligenta ar trebui sa ma enervez crunt. asa ca ning…
    pardon. asa ca plou…

    hai, inteligento, bate campii! nu mai vreau cronici literare.
    nici eu nu stiu ce vreau.
    ba stiu.

    Octombrie 11, 2007 la 1:16 am

  10. lumsa

    1. se numeste ca nisipiul se autoflageleaza. 🙂
    2. madamme bovary sa-si puna poftele-n tocul meu cui pe care-l folosesc sa ucid cu sange albastru amantii.
    3. iar te-a suparat ala, fir-ar mama lui a dracu?
    4. cin’ te-a pacalit cu intiligeanta? nu e neam. sau ruda.
    5. acum cand nu mai vrei cronici o sa le ai. tin’te de ceva.
    6. stiu eu ce vrei. o sa-ti spun in curand. pregateste carnetelul secret si creionul cu cerneala invizibila (o parte apa, una lamaie in devenire).
    7. melan + iiiiia = melange a… doa, cu accent moale pe o.
    8. eu atat am vrut sa zic: nu ie oabla. ie de cacaoooo. by the way, mi-am luat niste truffles, din alea rele. am mancat vreo 15… m-am gandit la tine. ti-a venit gust amar in creier? de la mine era. 🙂
    9. pauza
    10. repetam 2 si 2 si ne scarpinam in cap, unde nu ne mananca. but, better safe than sorry. sorry mother………………………………. blah…………. beep, beep. rated pg 1.5.
    11. diminutivata, astept cu interes gandirea si dovada scrisa, semnata in albastru si apostilata. da-i mai tare cu ceaiurile se sunatoare!!!
    12. we wish you all a merry christmas.

    me and mine. love and pieces….

    afterword
    blue – the only color of love.

    Octombrie 11, 2007 la 9:01 am

  11. lumsa

    am uitat:
    nu ma ninge nu ma ploua, ca……? exact, fix de aia. 🙂 asa ca ploua-ma cat poftesti. imi place ploaia de nu se poa’. m-as plimba doar pe sub nori de furtuna. n-as vrea nici casa, nici masa… nici albastru.

    Octombrie 11, 2007 la 9:49 am

  12. lumsa

    pardon
    era plou-ma!

    Octombrie 11, 2007 la 9:50 am

  13. lumsa

    foaie vrede si-o urzica
    fir-ar ea de metafizica
    ….
    o incercare timida…

    Octombrie 11, 2007 la 6:08 pm

  14. diminutivata

    scenarista,
    mai comenteaza tom degetel in numele tau?saracul,atata il duce pe el capul…nu incerca sa intelegi psihologia prostului,ca nu ai sa reusesti,iti spun din experienta.o sa te alegi doar cu un headacke si doar atat,nimic mai mult…
    akedia 1 este foarte interesana,tulburatoare si impresionanta,iar pe alocuri amuzanta…ca orice creatie moderna,ea nu poate fi incadrata prea bine intr-un gen literar.abundenta figurilor de stil se bate cap in cap cu personajele,rezultand un eterogen amalgam epic-liric..remarc pe aceasta cale metaforele folosite.au o imensa putere de exprimare,te implora sa le intelegi…

    Octombrie 12, 2007 la 12:36 am

  15. diminutivata

    cine a scris asta,s-a chinuit mult….iar eu stiu ca actul creativ necesita un volum urias de munca.la fel ca arghezi,probabil autorul considera ca are obligatia sa ii ofere cititorului,spre a fi admirata o creatie inedtita,o advarata opera de ara….

    Octombrie 12, 2007 la 12:44 am

  16. diminutivata

    arta 🙂

    Octombrie 12, 2007 la 12:44 am

  17. lumsa

    dimi,
    pai scenarista a scris-o. este poetesa cu ochi de verde. 🙂 si a scris-o special, cu mult timp in urma zice ea, doar sa ma nereveze pe mine – povestile de dragoste ma infurie adesea. ma infurie pentru ca ma intristeaza… pentru ca iubirea exista mai mult in imaginatie si mai putin in realitate. ne indesam pe gat himere pana vedem totul asa cum vrem si nu cum este. nevoia noastra de absolut… fir-ar.
    in rarele momente in care am o sensibilitate fata de oameni (pentru ca de regula ii detest pentru rautatea si egoismul lor innascut – si ma auto-includ!) este cand realizez ca multi au aceasta nevoie instinctuala de iubire si aceasta tristete, ca n-au gasit-o, ca n-a durat, ca whatever. atunci aomenii sunt tristi si sinceri si vulnerabili. mai ceva decat tristetea datorata faptului ca nu capata raspunsuri la intrebarile existentiale. este trist pana in strafunduri sa nu poti gasi acel unic ceva care merita trait cata vreme suntem pe aici, caci, dupa, dumnezeu cu mila – vedem noi ce va fi dincolo. pana una-alta, ne trec printre degete, fara putinta de a le prinde si pastra, iluzii de iubire care ne mai smulg cand is cand un oftat amarnic.
    se vede ca …am iubit, huh??? macar atat, ce pisicii mei?
    vivat iubirile si indragostitii! va doresc cicatrici adanci, care sa va doara la fiecare schimbare de anotimp, ca un reumatism mutant, si pe care sa le puteti arata nepotilor, sa dovediti ca ati fost si voi odata tineri – incredibil! – si inamorati.

    Octombrie 12, 2007 la 1:33 am

  18. rasarit

    place! poeme simtite cu tot trupul! daca nu esti din lumea astalalta nu poti pricepe…..

    Octombrie 12, 2007 la 5:13 pm

  19. diminutivata

    scenarista,
    esti o poiata foarte talenatata…
    don’t be sad,majoritatea marilor artisti nu au fost apreciati la adevarata lor valoare in timpul vietii……uite,eu presimt ca peste 20 de ani,viitorii mei copii/nepoti te vor studia la romana,alaturi de eminescu,sadoveanu,shakespeare…(nu ca ai mai avea 20 de ani de trait)…..
    lumsa,
    m-a impresionat profund comentariult tau…am fost cuprinsa de o melancolie depresiva(din fericire am avut o cutie intreaga de ceai de sunatoare la indemana)ca de obicei ai dreptate…constat din nou numeroase si similitudini intre noi 2…
    P.S.se vede ca nu am iubit? >:)

    Octombrie 13, 2007 la 1:04 am

  20. diminutivata

    talentata

    Octombrie 13, 2007 la 1:05 am

  21. lumsa

    dimi,
    da, se vede…. 🙂
    imi pare rau ca te tarai in „butoi”… da, nu stiu ce-mi vine. de multe ori o iau pe aratura aici. probabil pentru ca este blogul scenaristei si ma simt safe cu ea…. si constat ca nu-mi pasa aboslut deloc de faptul ca mai citesc si alti ochi. chiar, ce-o fi? m-oi fi tampit? ma mai trec scurti fiori cand imi dau seama ca de fapt este foarte probabil sa ma fi tampit si nici sa nu-mi dau seama. ha!
    nu-mi pasa, atata vreme cat stiu cine sunt. imi repet in fiecare zi la culcare si la sculare, ca sa nu uit. 🙂
    tu vorbesti serios cu sunatoarea asta, au bati campii? ca deja ma gandesc sa-mi iau si eu.

    scena,
    vezi ca vei deveni faimoasa! trimite-mi repede vreo 200 de semnaturi ca sa ma cu ce sa traiesc la pensie. love you. 🙂

    rasarit,
    ai un nume optimistic. ma intreb daca o sa rezisti in lumea asta de depresati. glumesc, nu suntem depresati!!!!!

    ave!

    Octombrie 13, 2007 la 6:08 am

  22. multi ar trebui sa mai fie si asa! e cazul!! da pe afara fericirea! (dracului – parca nu stii cum e traiul de acasa) – :)))

    Octombrie 13, 2007 la 4:13 pm

  23. diminutivata

    lumsa,
    si eu imi pun zilnic aceeasi intrebare retorica:”Oare m-am tampit??”drept sa spun nici eu nu stiu…poate ma sclerozez odata cu inaintarea in varsta,poate anii in care am abuzat de diazepam si de prostia cadrelor medicale care mi l-au prescris incep sa isi spuna cuvantul…god knows…in orice caz sa stii ca e bunicel ceaiul de sunatoare,dar daca simiti ca e prea slab pentru tine poti incerca niste extracte de sunatoare in alcool.facea si reclama la el-calmant si antidepresiv usor(alea care mergeau pe strada si isi rupeau tocurile si dupa aia o luau pe iarba,cam stupida reclama,daca mai tii minte,acum vreoun an o dadea pe la televizor……si partea buna este ca nici macar nu trebuie sa te duci la doctor sa zici ca ai avut un deces in familie(cum faceam eu 🙂 ) ca se elibereaza fara prescriptie medicala…daca simti ca nu merge nimik din astea te poti duce oricand la spitalul de nebuni,unde vei fi tratata intr-un mod cu totul si cu totul deosebit:vei fi imbracata intr-o camasa de forta care nu-i nici macar de marimea ta,ti-se va pune calus in gura,vei fi legata de pat si iti vor fi administrate tranchilizante cu o pusca de elefanti.iar in perspectiva,vei fi hranita o zilnic cu mancarea care ai refuzat-o in ziua precedenta,vei fi cazata la ultimul etaj al spitalului,daca se poate,iar geamurile fara gratii vor fi lasate deschise in speranta ca te cei decide sa pleci(pe lumea cealalta)….cam asta e ……
    pai ce sa facem,tre’ s-o mai luam si pe aratura,cum sune motto-ul scearistei:”Sa batem campii cu gratie,doamnelor si domnilor!”

    Octombrie 13, 2007 la 6:26 pm

  24. diminutivata

    si sa stii ca nici mie nu-mi pasa ca mai citesc si altii 🙂

    Octombrie 13, 2007 la 6:30 pm

  25. lumsa

    dimi,
    imi pare rau ca ai avut experiente de genul asta… si sper sa nu mai ajungi pe acolo; ai vazut ca daca-si pun aia mintea te transforma in leguma cumntica imediat (see zbor deasupra unui cuib de cuci) si nu stiu daca ai un prieten care sa-ti puna perna pe fata…ggg. trage-i tare pe sunatoare si extracte si consoleaza-te cu ideea ca se poate si mai rau – mai binele nu conteaza…

    rasarit,
    ba mai stiu cum e traiul de acasa… si abia astept sa-mi redevina fluid prin vene. sa fie masochism? totul se plateste: dai ceva, primesti ceva – legea echilibrului universal…

    Octombrie 13, 2007 la 9:14 pm

  26. diminutivata

    si mie imi pare rau,si eu sper….o sa caut .

    Octombrie 13, 2007 la 9:56 pm

  27. si totusi rabdarea aduce satisfactii…. nu i asa?

    Octombrie 14, 2007 la 1:33 am

  28. lumsa

    ce vorbesti tu acolo cu rabdarea???? cine are rabdare?? e un fel de a zice. rabdarea este o iluzie -de fapt, stai ca prostu’ si astepti ca nu ai alta varianta. nici macar nu astepti. iti vezi inainte de viata, care incotro, cum s-o nimeri, azi mai bine, marti mai rau… iar daca vreodata capeti ce ai avut „rabdare” sa astepti, in virtutea unei inertii marete, te mai dai si balena ca ai fost intelept si ai avut rabdare….. haaaaa, hiii, haaaaaaa.

    Octombrie 14, 2007 la 3:01 am

  29. lumsa, denis, dimi, ador sa fiu nasa. pe cand nunta, girls?:) sa nasesti un triunghi conjugal nu e de ici de colo…

    rasarit, mai cu forta. pls! am senzatia ca esti singurul mascul de aici dar nu stiu sigur:)

    love you

    Octombrie 14, 2007 la 3:49 am

  30. lumsa

    pai, scena. secretul longevitatii marilor iubiri este tocmai de a nu pica in tampenia mariajului (cei cu casnicii fericite, ma iertati!) – asta cu conditia a priorica de a exista cu adevarat aceste mari iubiri. hm. asa ca nu mai spera la nasit. si asa ai destui fini si finute… ai nevoie si de ceva mai aspru, abraziv si agatator de corapi portjartier de matase, cu calcai – adica fete ca noi, dure, din granit de buna calitate.
    pe tine te iubesc cel mai mult, insa. cu asta chiar nu stiu cum o s-o scot la capat. 🙂

    Octombrie 14, 2007 la 5:12 am

  31. Eronat! secretul longevitatii marilor iubiri este acela de a fi mereu acelasi si mereu altul. mariajul este pentru barbatii feministi atrasi de situatia alarmanta in sine. de la o varsta s ar putea sa nu mai gasim firimiturile pe drumuri. nasol…. acestea fiind zise… am zburat YUUUUUUUUUU PPPPPPPPPPPPPPPPIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII

    Octombrie 14, 2007 la 4:17 pm

  32. lumsa

    rasarit,
    mi-ai placut!

    Octombrie 14, 2007 la 8:41 pm

  33. in mare parte e vina mea. Ma scuzi.

    Octombrie 14, 2007 la 8:48 pm

  34. lumsa

    ce vina???

    Octombrie 14, 2007 la 9:13 pm

  35. vina de a fi mereu acelasi si mereu altul..:)

    Octombrie 14, 2007 la 9:23 pm

  36. ..

    Ianuarie 4, 2008 la 3:52 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s