…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Gini the Romanian si emoticoanele Hobbitului

HOBBITUL PROPUNE SCENARISTA DISPUNE

Lucra la NY intr-un bar de noapte. Numele ei era Ramnic Gina, i se spunea Gini the Romanian si era specializata in domni peste 60 de ani cu gulerul de la camasa inchis pana in gat si cravata de matase gris-perle. Ei veneau la bar, se asezau pe scaunele inalte, cu un picior sprijinit pe bara de jos a zincului, cu celalalt intins nonsalant, sorbeau un filtru italienesc si fumau trabuc. Intotdeauna aveau ochiul drept mai inchis decat stangul, adica priveau chioras, prin fumul gros, la fetitele fardate puternic care isi netezeau fustele scurte cand ieseau de la toaleta. Gini the Romanian iubea un tinerel cubanez, student la o profesionala de frizeri din Brooklyn. El avea un vis. Sa devina hair stylist si sa coafeze pe cei mai tari actori din lume, pe creatorii de moda renumiti, pe campionii la rodeo si pe Bill Gates. Avea suflet de artist Camilo dar nu stia ce vrea mai mult. Sa se lase iubit de Gini sau intretinut de clientii lui imperciunati care frecventau salonul unde facea practica.

Intr-o zi i-a zis lui Gini vezi ca am primit vorba de la vara mea Ocy din Miami ca a primit vorba de la mama ei, adica matusa mea din Baracoa, ca mi-a pus cineva vraji de cap de gaina si trebuie sa plec urgent in Cuba sa ma dezlege ca altfel devin neputincios. Pai esti neputincios a raspuns Gini. Erectie ai o data pe luna, bani in casa nu aduci… Esti neputincios, draga Camilo. „Draga Camilo” a zis chiar in romana. El a continuat bine, bine, zi ce vrei ca tot plec, am vrut sa fiu nice cu tine si sa nu cry after me. Cale batuta a zis iar in romana Gini si i-a si venit pofta de fasole batuta ca la mama acasa, in Peris, zona veche, nu asta cu vile de acum.

El a plecat si, cam la 3 luni si cateva zile, a sunat-o sa ii trimita bani de vapor ca uite! acum este parasit de soarta, cu o singura valiza chinezeasca, pe nus’ ce insula din Caraibe, necoafat si cu barba crescuta ca un Robinson Crusoe naufragiat fara balsam, perie de par si brilliantina, ca o iubeste ca in prima zi, ca in Cuba incepe razboiul civil, ca uraganul Ivan le-a luat casa parintilor lui si a trantit-o apoi pe o vrajitaore americana care i-a dat in judecata ca i-au fost striviti pantofii Prada, ca gaina aia vrajita era closca cu puii de aur (asta e de N.A.) si alte bla-bla-uri de adormit gastele. Gini i-a zis simplu sa-si bage gaina in cur, in traducere libera a sintagmei fuck u, bitch si a pus un mare punct pe iul iubirii ei cubaneze. Dealtfel, nici nu prea avea timp de trimis bani atunci. Tocmai se lasa linsa in pasarica de noul ei amor, sef de isle intr-o librarie Barns&Noble. Culmea e ca il chema chiar Mr. Barns pe tip si mai era si un suflet nobil.

Se apucase de citit Gina. Simtea nevoia. Da. Lectura parca innobila ceva si in ea. Nu stia ce, dar era un fel de sentiment… nobil, cam ca la Curtea Marii Britanii. Ca o gadilatura pe creier si in capul pieptului si ea in jeep si in piscina, in vila si in jacuzi dar nu si sauna ca nu suporta de la inima, adica o sufoca aburul fierbinte. In schimb, peste tot se imagina cu palarie si manusi de piele de caprioara.

Ultimele 4:

Mr Burns a cerut-o de nevasta dupa fix 7 zile de cunilingus, ea s-a mirat putin ca o cere un american de nevasta, a sunat-o pe mama ei de la Peris sa se laude, mama i-a amintit ca e maritata, deja, si sa n-o prinda aia pe-acolo cu minciuna ca cine stie in ce mai intra si e pacat de ea ca inca e fata tanara sa infunde si puscariile, Gina i-a replicat cum dracu’ sa afle parlamentul roman ca ea e maritata in America si ca ce baiat bun e Barney si ce bine o sageteaza el cu iubirea lui, mama i-a zis ca a mai sagetat-o unul acum 4 ani pe Balta Podisor, printre broaste, si acum are ea grija de fata, ca s-a saturat sa tot stea de nepoti, ca asta nu e viata, asa ca Gina a renuntat la o viata literara americana si s-a intors in tara, la Simona, adica Mony, fiica ei de 3 ani si 3 luni, cu doua geamantane si un carryon pline cu carti, marea literatura universala, cam de pe la Ghilgames pana la ultimul Nobel, cred ca Doris Lessing. So, carti returnate la librarie, primite in dar de amintire de la seful de isle, Mr Barns care o mai iubeste si azi si va veni clar la vara, la Breaza, la cel putin 2 margarete si mic dejun.

Intre timp, Camilo a dat un bum cu un best seller despre viata gheiselor masculine de la Bella Spa Manhattan si, gata! M-am plictisit de atatea emoticoane random.

Dixit

Anunțuri

11 responses

  1. dimi

    superb….desi cam neclar,dar nu-i nimik,ciesc pana pricep..

    Noiembrie 2, 2007 la 12:40 am

  2. dimi

    auzi cica andaa vrea sa renunte 😦 ce sa fac???ca alte bloguri cu tematica asa de originala nu mai gasesc,in afara de tine,sigur.poate imi fac si eu un blog,dar mai in colo.inca nu stiu ce subiecte sa tratez.si nici nu prea le am cu tehnologia asta avansata…

    Noiembrie 2, 2007 la 12:42 am

  3. dimi

    si da,rasarit,incercam sa pescuiesc anvelope din dunare.ca n-am altceva de mancare…merci ca mi-ai zis acum inteleg de ce nu prindeam nimic.

    Noiembrie 2, 2007 la 12:45 am

  4. dimi

    scenarista,
    si sper ca matale nu renunti.si ca o sa ne indulcesti lunile si sambetele si .. multe veacuri de-acum in colo…

    Noiembrie 2, 2007 la 1:17 am

  5. Hobbitul participoa la propriul lui concurs? fiindca s-ar putea sa-l castige…

    Noiembrie 2, 2007 la 9:26 pm

  6. super. abia acum am reusit sa o citesc pe toata. I incerc sa nu abuzez iarasi de ridicare in slavi. trebuie sa reusesc. ,,,,,,,,,,,

    Noiembrie 2, 2007 la 9:40 pm

  7. dimi, mi se pare un text simplu si inteligibil. nu stiu ce e de neinteles. chiar daca o stiu pe andaa nu suntem una si aceeasi persoana, asa ca nu stiu daca si de ce vrea sa renunte. eu o sa mai postez pe blog, so, dont worry!

    danu, textul acesta este o compunere, o joaca a emoticoanelor. recunosc ca mi-a facut placere sa-l scriu. sunt o ludica, prin excelenta. e foarte posibil sa fie prost. oricum, si-a atuns scopul. m-am simtit mai bine dupa…

    R, nu e de bine daca nu ai reusit sa-l citesti pe tot, din prima:) menirea lui era sa creeze niste personaje credibile si simpatice pe care cititorul sa doreasca sa le cunoasca. dar tu ridica-ma in slavi. ador laudele!!!

    Noiembrie 3, 2007 la 12:54 am

  8. dimi

    ma rog….mda…am inteles acum…
    ma bucur.m-ai linistit
    lumsa unde-i?

    Noiembrie 3, 2007 la 2:15 am

  9. are trebusoara dar va reveni curand. chiar te-am linistit? ma indoiesc, sincer…

    Noiembrie 3, 2007 la 7:30 am

  10. dimi

    da,m-ai linistit.nu te mai indoi.intreieste-te!

    Noiembrie 3, 2007 la 1:19 pm

  11. intreita c’est trop. prefer indoita:)

    Noiembrie 4, 2007 la 12:35 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s