…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Bordurile din Place Pigalle

asa ar fi trebuit sa fie
noi pe bordura in Place Pigalle

place_pigalle1.jpg

cu doi infipti in centru in fantana
rastigniti eu in stomacul tau
tu intr-al meu
digerandu-ne
i n c e t f o a r t e i n c e t
in decor
cred ca semeni cu Piaf mi-ai fi putut zice,
asa fara o maneca
iar ei nu m-ar fi lasat sa raspund
de-acolo din launtrul launtrului meu
ne-ar fi inconjurat cu castagnete
tropaind secunde printre frimiturile porumbeilor
si penele gri
olé olé
flamenco pe ne me quitte pas
poate ti-as fi spus asteapta-ma putin
putin de tot hai da-mi drumul putin
imi iau sacrificata de pe altar
si ma intorc repede la tine
tine-ti respiratia
tocmai a nascut doi ciclopi siamezi
tu esti tatal
mi-as fi imaginat uimirea din el
intors din centru
fantana cu picaturi rotitoare
esti sigura ca sunt ai mei
cred ca m-ai fi intrebat
acum sapte zile si sapte nopti
eram in pantecul tau
ea a lipsit de la sacrificiu
poate o scurta miscare a sprancenei
un colt de gura mirat
si-atunci cred ca ti-as fi luat capul in palme
si te-as fi sarutat
l u n g f o a r t e l u n g
pe colt
in vantul care tocmai s-ar fi pornit
umed, dinspre apus
tu l-ai fi inchis eu nu
cu el in centru mereu spre altar
ca sa nu uit
n-as mai fi auzit povestea ta
as fi sorbit-o
as fi stiut-o oricum as fi ascultat-o oricat
si mai termina cu neteoretizarile
nu ma vezi ca plang in fiecare seara
uneori ziua
mi-am dat aripa la schimb pe inelul de ceara
iar la tine aici e fierbinte fierbinte bine
m-ai fi impins atunci
inapoi de margine
si nu pentru ca n-ar fi fost adevarat
doar asa din etc./s.a.m.d.
hai ridica-te de pe bordura
asta poti sa faci
ridica-te si ramai
eu tocmai zbor
cu singura mea aripa fara inel
si mi-as fi zis
nu asa ar fi trebuit sa fie
nu asa

ar fi trebuit
sa ma tii de talpi

Anunțuri

14 responses

  1. dimi

    minunat.esti foarte inventiva.ma uimesti pe zi ce trece…. …

    Noiembrie 3, 2007 la 1:24 pm

  2. :)) inima de poet nu are margini. ma cuceresti I. de ce faci asta??? – ma intreb! stiu ca nu e cu intentie

    Noiembrie 3, 2007 la 11:20 pm

  3. cititorii de poezie sunt din ce in ce mai rari. imi permiteti sa va prind in insectarul meu?:)

    multumesc

    yours

    Noiembrie 4, 2007 la 12:28 am

  4. dimi

    da,scenarista ce sa faci,asta e trista realitate…
    sorry…
    cum adica???

    Noiembrie 4, 2007 la 2:10 am

  5. tupeistu

    Multam’ mult de aprecieri pe site la hobbit. Nu am blog. Nici nu scriu altundeva. Acum o luna am citit „Dumnezeu se uita la noi cu binoclul” si daca aflasem de poezia lui Brumaru si imi placea foarte mult (intai l-am descoperit recitat de Malaele, apoi pe site la liternet), in aceasta carte am avut revelatia unui asemenea vulcan de genialitate poetica, cum numai in proza lui Arghezi intalnisem. Asa am aflat si de blog. Am tinut mortis sa-mi exprim admiratia si m-am mai agatat in discutii, vrand-nevrand. Nimic mai mult. Plus ca ar fi bine sa stau cat mai retras in umbra pozitiei de cititor (zic, nu sint foarte convins ca o sa si reusesc, s-ar putea sa raman agitat :)). Asa evit ridicolul si mai si bag lumina in capatana. Resimt acut aceasta nevoie. In rest, cum scria C.A Rosetti in jurnalul lui, „sufar ca nu sint desavarsit” 😀 O duminica linistita.

    Noiembrie 4, 2007 la 9:36 am

  6. lumsa

    zilele astea mi-au stat cuvintele pe varful limbii, dar nu am putut sa le scuip. le-am ingitit, deci. matele sunt pline ce consoane si vocale, digerate anapoda, in alte cuvinte care acum imi hranesc celulele; excesul imi iese prin piele sub forma altor cuvinte pe care doar orbii vor sti sa le pipaie.
    zilele astea nu pot sa inteleg nici cuvintele altora. se impreuneza pe alte silabe, alte cadente.
    spun: mi-e frica. nu de penibil, nu de patetismul smuls cu greata. mi-e frica de mine insami zilele astea.
    gandire necontrolata, bruta. aberatie. sa rezolv o ecuatie in care am doar necunoscute. cum?
    cand eram copil intram intr-o transa infricosatoare inainte de a adormi. corpul meu intreg, ori doar bucati din el, crestea, se umfla teribil si devenea ca de plumb. eram prizoniera acestei stari. deveneam o stana de piatra. nu stiu daca nu miscam pentru ca eram terifiata, ori pentru ca nu puteam, din cauza gigantismului si greutatii. in timp m-am obisnuit cu aceasta stare, intelegand prin aswta ca era a mea, ca eram eu, ca nu aveam cum sa ma smulg din ea. o asteptam supusa chiar daca imi producea de fiecare data aceiasi frica. primul meu contact cu imposibilitatea intelegerii a ceea ce mi se intampla si frica de acest lucru. mamei nu i-am spus niciodata despre asta – ca si cum nu as fi vrut sa-mi tradez frica. era a mea – o comunuine intima, o relatie dureroasa cu ceav neinteles despre care nu vroiam sa vorbesc.
    spre adolescenta aceste stari au disparut. altele au aparut. ideea a fost si este cam aceiasi. imi accept starile incontrolabile si le las sa se consume. la fel de muta si imobila, la fel de tintuita de greutatea adiacenta. totusi, acum stiu ca exista riscul real de a pierde realitatea cu desavarsire. stiu ca nebunia nu inseamna fericire.
    mi-a facut bine cartea de la tine. bine intr-un context atat de greu. este intr-adevar o ultima si seaca resemnare ca suntem toti la fel, ca macar in complexitatea infinita a acestor trairi, nu suntem singuri. multi biruiesc – este incurajator atumci cand abandonul pare cea mai fireasca solutie.
    dupa doua luni de fabulat pe aici, de catva timp mi-e greu sa intru. acum am pornit computerul intocmai cum acum niste ani ma pregateam sufleteste sa inghit pumni de prafuri si pilule la fiecare masa – cu groaza, dar cu speranta ca ma ajuta sa ma vindec.
    sunt foarte cuminte. sau cel putin asa mi se pare. incerc cam tot. uneori cu panica. zilele astea, cu panica.
    imi face bine vremea. este chiar racoare in seara asta. ma gandesc la craciun…
    uneori gandesc ca plansul inseamna doar mila de tine insuti, dileala de a-ti permite sa fii trist cand de fapt trebuie sa te bati, sa dai din coate… doar ca sa ajungi la capatul drumului, la care ajungi oricum. cand colo plansul este doar o supapa, un mecanism de autoaparare. am fost bine dotati.
    mi-e mila de mine insami, asadar – ca s-a dus dravului „sistemul de iluzii” la care am muncit atatia ani, ca nu stiu daca se poate reconstrui. nu stiu daca se va mai intari acesta cochilie sau daca voi ramane pe veci un melc despuiat lasand umori sticloase pe aleea principala din parcul suprapopulat. sper la o calcatura ferma data viitoare care sa curme mersul lanced.
    nu stiu de ce, nu intreba… nu intrebati. nu am prea multe motive. poate chiar deloc. tocmai asta-i buba.
    ia-ma, doar ca eu trebuiesc tinuta in borcanel cu formol si capac etans. deschide-ti deci si un moluscar – ma ofer prim specimen. sper sa-mi canti ca sa pot sa-mi scot ochii la iveala.

    Noiembrie 4, 2007 la 11:03 am

  7. wow. lumi ce faci aici? romanele astea ma deprima , nu de alta dar nici irisii mei , nici retinele nu suporta soarele. intelegi.. ar fi fost mai usor sa ma ascund. n-am reusit. tu ai gasit ceea ce ti-am trimis eu intr-o sticluta? sau sa-ti mai dau un ragaz de timp. cat mai ai nevoie? 1 2 3??? I. ai ace???

    Noiembrie 4, 2007 la 10:00 pm

  8. baby, e ca un joc de marocco. odata ce dai drumul betelor este aproape imposibil sa le mai aduni la fel ca inainte. cred ca este tributul platit cunoasterii.

    tupeistu, te-am citit si azi. apreciez eruditia si talentul tau. sper sa mai pot citi si altceva, la un moment dat. sunt pe aici. nu ma ocoli! glad to meet you si te astept sa bati campii cu gratie!

    R, de diverse tipuri si dimensiuni. asa cel putin zice lumea prin targ. tu ce ai auzit?

    dimi, c u soon

    Noiembrie 5, 2007 la 5:20 am

  9. lumsa

    r, nu stiu pe unde sa caut. in care ocean, ce forma are sticla si in ce limba ai scris sau ce licoare ai pus in ea… o sa ma asez la mal si o sa astept s-o impinga fluxul. crezi ca se va intampla?
    sorry. de obicei ma abtin sa scriu din groapa. alteori nici nu stiu de unde scriu sau ce. de ce – cineva drag mi-a tot spus: scrie, scrie, catharsis… uneori ascult comenzi simple.

    n, ….

    Noiembrie 5, 2007 la 8:58 am

  10. L. m-am razgandit. n-are nici un rost sa te mai las sa cauti pentru ca oricum nu o sa gasesti niciuiodata. efectul de sera e de vina! asa ca o sa incerc sa-ti aduc personal. era scris in limba nichitiana , oare de ce nu ai prins ideea? I. mie gura targului mi-a spus despre tine ca adori ciocolata! nu stiu daca sa cred sau nu! ce sa fac?

    Noiembrie 5, 2007 la 12:04 pm

  11. Pingback: o iubesc pe andaa » Blog Archive » inghet under cover

  12. lumsa, scrie… scrie-mi.

    R, da. bogata gura targului tau, recunosc:)

    adaam, supertext. congrat.

    Noiembrie 6, 2007 la 9:13 am

  13. bun

    Noiembrie 21, 2007 la 5:42 pm

  14. te-ai ars pe spate. prea tarziu pentru crema protectoare. si eu am.

    Noiembrie 22, 2007 la 1:32 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s