…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

punga de plastic

„niciodată nu voi înţelege paralizia lor în faţa farurile aprinse în noapte”

în mine se împlineşte golul sau lipsa
pe fiecare alt continent în formare
la graniţă nu mi se cere paşaportul
nimeni nu m-ar cunoaşte daca m-ar vedea
ei privesc prin mine uriaşele întinderi
în care sapă galerii scurte înguste fără odihnă
conduc maşinile lor minunate în spaţii dense
şoareci mecanici înaintând în roata de şvaiţer
schimbă vitezele pun în funcţie ştergătoarele
semicercuri de spaţii se curăţă-n mine
iepuri înţepenesc în mijlocul şoselei
ochii lor în farurile roşii o cină fragedă un gest
bliţuri la un spectacol cu uşile închise
codiţa norocoasă atârnată de oglinda retrovizoare
ce bine ca nu văd că nu văd în spate urme de roţi
dâra de sânge blana amestecată în zăpadă
ce bine ca nu se transformă
să zicem din cauza mea
cum că aş fi tristă
că nu aş simţi bucuria sau poate nimic nu aş simţi

„mă incomodează din ce în ce mai mult hainele cu cât înaintez în iarnă”

mă despuiam la baia comună
puneau furtunurile pe mine aruncau detergenţi
se spune că işi faceau meseria erau plătiţi
identitatea mea despieliţată
un alambic a ramas peisaj strop cu strop
încă şi încă un strop de tărie
cade acum fără zgomot din motor
ilegală producţia spirtoaselor individuale
citeşti sub fiecare semnalizator
nu îmi pasă chiar nu simt cum îmi creşte părul
cum în el se impletesc ciulini
unghiile îmi cresc strâng sub ele
noroaie spori cenuşi minuscule gâze
se lovesc de mine ca de parbriz noaptea
mor strivite işi săvârşesc istoria
ea nu va intra în nicio programă de învăţământ
eu călatoresc
nu mă vede nimeni
răstignită pe far

„hazardat inutil uşor ca o pungă de plastic dusă de vânt călătoresc în spaţii”

cam asta fac părţi din mine
călătoresc
niciodată împreună numai bucăţi
procedee prin care se montează
legi pe care nu le cunosc
şi tu
mă laşi să mă plimb prin tine
fără să mă vezi fără să mă auzi
ca şi cum nu aş fi

„deschide-mă şi arată-mi sentimentul experienţei de a exista”

iubeşte-mă
sunt digestia ta respiraţia
schimbul de substanţe la nivel celular
simte-mă îţi comand
măcar străduieşte-te să mă numeşti
spune: acum respir
acum diger
stomacul meu ca o şosetă zemoasă
varsă otravă printre fructele lumii
vitriolul plăcerii de a muşca din măr
nările mele se deschid aerul intră
se duce în trahee bronhii apoi în plamâni
cum intră în bronhii cum miezul lui alunecă
în sângele meu priviţi simt aerul
mult aer în arterele mele apa în ţesuturi
şi cum să numesc sentimentul cum experienţa
îmi iubesc digestia respiraţia
schimbul la nivel celular
ulcerul mi-l iubesc mai mult pentru că doare
zborul în vânt şi epiderma arsă de soare


Anunțuri

16 responses

  1. lumsa

    o sa incerc s-o prind…

    Noiembrie 10, 2007 la 8:56 am

  2. rody

    la granita nu ti se cere pasaportul
    buzele tale ajung
    poti stampila orice
    bufnitele isi fac cotlon sa te seduca
    ai lipsa un dinte
    rody

    Noiembrie 10, 2007 la 2:34 pm

  3. diminutivata

    raman la acest pseudo,de acum in colo,ca sa nu mai existe confuzii…
    scenarista,
    sehr schon!imi place.e asa de frumos si de pufos si de metaforic si de expresiv si de ludic…..
    dar totusi am o mica-mica-mica obiectie: sintagma „soseta zemoasa”,acest „epitet metaforic” este …ei bine este destul de ….de……

    Noiembrie 10, 2007 la 4:00 pm

  4. diminutivata

    lumsa,
    si sa nu iti para rau….pentru starile verzialbastrenegre stii doar ca remediul este doar la cativa pasi distanta.este nelipsitul ceai de sunatoare…cu puterlile sale metafizice,ceaiul meu de sunatoare alunga starea verdealbastraneagra si o metamorfozeaza intr-una albarozsiclam.

    Noiembrie 10, 2007 la 4:09 pm

  5. lumsa… ai revenit printre pamanteni. aproape ca-ti simtisem lipsa. iubeste-ma… sunt digestia ta..respiratia. Ma inspira I. As putea sa le scriu pe biletele si sa le daruiesc. probabil ar muri cuceririle de ciuda… in restul totul e grozav. rastignitul din far!

    Noiembrie 11, 2007 la 2:49 am

  6. diminutivata

    rasarit,
    ma bucur ca mai comenteaza cineva pe aici….

    Noiembrie 11, 2007 la 3:01 am

  7. dimiNUTIVATA , asta ce vrea sa insemne? doar nu au murit commentruile pentru I? 🙂 glumeam.. am ramas eu in urma , ori ce??? dezolta – daca ai ce! R.

    Noiembrie 11, 2007 la 1:23 pm

  8. diminutivata

    scenarista,
    dar rody de unde a iesit,ca parca inainte nu era…….?

    Noiembrie 11, 2007 la 8:07 pm

  9. diminutivata

    straniu fenomen…

    Noiembrie 11, 2007 la 8:08 pm

  10. diminutivata

    rasarit,
    nu am ce….

    Noiembrie 11, 2007 la 8:08 pm

  11. diminutivata

    rody,
    foarte frumos…..

    Noiembrie 11, 2007 la 8:09 pm

  12. diminutivata

    lumsa,
    hello!

    Noiembrie 11, 2007 la 8:09 pm

  13. lum, nici nu conteaza daca va fi prinsa…
    poate in bataia vantului e mai bine decat in pubela.

    dimi, cei care comenteza pentru prima data pe blog trebuie sa astepte moderarea. vreau-nu vreau, ma uit pe vizor si cer datele din BI:)
    si ma bucur ca ai ramas la un singur titlu de noblete. sau nu…

    R, ai vreun far in vedere pentru la vara, cand vin? nu tine ochii deschisi:) !!!

    Noiembrie 11, 2007 la 9:22 pm

  14. lumsa

    dimi, esti zeloasa iar soseta zemoasa imi produce o stare cam-nu-stiu-cum-dar-nu-tocmai-placuta caci am o problema cu picioarele, sosetele, mai ales cele… cah si pantofii abuzati. suport doar piciorusele bebelusilor si picioarele-pruna… adica iesite proaspat din baie, lunga, fierbinte si spumata, cu bataturile moi…
    iar insist sa scriu cand nu ar trebui….

    rasarit ca prin minune in fata farului, mi s-a rupt inima cusuta in nenumarate operatii de impartire gandindu-ma cum ai fost facut praf, si blana, si sange, si zapada, in apa, in strada, sub roti cu stratii adanci – erau perfect noi, ca pentru o calatorie initiatica dus-intors, cu toate ca la granita ei s-ar fi putut sa lepede orice intentie, ultima dorinta. nimeni nu a privit in urma. au simtit o hurducaiala – si au gandit: o hartoapa, fia’ar ei ai dracului de primari, nu mai repara strazile astea odata.; cum dracului sa intram in ue? ptiu!
    nu am revenit printre pamanteni, ci printre nebuni. imi place aici. imi dispace cand nu pot veni. aproape ca vroiam ca aproape sa-mi simti lipsa.

    rody, ma gandesc la fructul numit rodie. un chin sa-l desfaci si sa culgi din el bobitele mici si rosii. le molfai ce le molfai, suc bun, acrisor, strepezitor si apoi te chinui sa scuipi cat se poate de delicat zecile de samburei. interesant fruct. eu una tare rar ma incumet la a manca unul. mi se pare un challenge. nu te speria, nu vreau sa te mananc, cu atat mai mult cu cat mi-am facut portia de rodii pe anul asta.

    scena, am prins punga si mi-am pus toate alea in ea – si respiratia, si indigestia, si tot ce a murit in mine sau in proxima mea apropiere, si drumurile pe care n-am pornit, si randurile de piele irosita. stau cu farasul si maturica si strang tot si bag la punga; poate intr-o buna zi nu va mai zbura anapoda in mici vartejuri, la coltul blocului, in mirosuri de macare de duminica, latrata cu interes si un pic de frica de chou-chou.

    Noiembrie 11, 2007 la 10:10 pm

  15. lum, ti-am zis ca va fi bine… la soseta zemoasa nu pot renunta, inca. ador ciocolata. chiar mai mult decat…:)

    rody, bine ai venit si ma bucur ca ma citesti. inca, niciunul. si toti – de lapte.

    Noiembrie 11, 2007 la 10:30 pm

  16. rameau

    esti o mare specialista…nu numai o scenarista…totul pui la microscop…si in lumea ta marita, in blow-up senzational…
    tu te plimbi prin universul, metafizic, ancestral!
    MW

    Decembrie 7, 2007 la 4:00 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s