…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

un leu pentru ateneu

ger statie bloc cutie de chibrituri viata de rahat nu tu viitor nu tu recunoastere nu tu carti publicate nu tu iubire nu tu sex fara bani de tigari fara blugi de firma fara chef de munca mama nu ma mai cearta nici tata vai capul meu…

ianuarie 2005 miami

zidurile astea nu ma lasa sa ies
nu mai sunt tanara si nu-mi permit sa ma plang
ma vor intreba nepotii cum de mi-am permis sa sufar de salon
la o varsta cand ar fi trebuit deja sa fac ceva cu
viata mea am o dambla sa imi tin sticlele sub cheie si sa le invechesc asa incuiate
acum sufar din cauza unor intrebari pe care nu mi le-am pus in pruncie
cum ar fi de exemplu in timpul

comunismului totalitar m-am chinuit sa-mi bag mana pe gat
si sa o scot prin ochi absolut nesuprarealist
dar era cenzura si acum iata am peste 35 de ani
si m-am gandit sa scriu si eu pe clubul asta de inima albastra
(caut un curent sa ma var in el)
of viata viata legata cu ata ma uit la costel si ma mir ce probleme are
parca nu ar sti cum se masturbeaza femeile
astea sunt intrebari ce dracului
intrebarile incep cu iesirea de sub opresiune
si intrarea in nirvana prin stat in statie ca n-ai mertz
dar ai peugeos asa ca daca imi leg sireturile bine de tot
pot deveni liricoida pana la lacrimi si putin haiku

po-mul-cres-te-fruc-te-reci
fa-ta-sta-in-ger
spe-ra-sa’i-vi-na-ci-clul

ca altfel o ia dracu’ si nu-i mai trimit nici lui bogdan bani
lasa-l sa munceasca sa dea si el de greu
sa nu umble teleleu
si acu’ din adanc ca si eu ma mai intristez uneori:
au inceput sa-mi moara prietenii
nae a facut un cheag la cap si l-au operat de doua ori
sa i-l scoata
ca nu au nimerit din prima
i-au taiat teasta cu ferastraul
cine l-a pus sa se scufunde dupa raci
de revelion l-am sunat sa-i zic la multi ani
si era singur
matusa mea are cancer la san
si face citostatice la alexandria
o data pe luna
este o pitica uriasa
are mai putin de un metru si o cocoasa
mereu mi-a fost jena sa merg alaturi de ea pe drumuri
pentru ca eram mereu mult prea inalta
si ma simteam atat de mica
ei isi dadeau coate chicoteau sau o atingeau pe spinare
isi scuipau in san si se mai minunau inca o data peste ce noroc au dat
daca nici pe asta n-o intelegi
nu mai inteleg nici eu nimic de pe pamantul asta

azi, 07 iunie 2006, vin si zic:

matusa mea face citostatice la bucuresti
doctorita a zis unor paciente uitati-va la
piticuta noastra si luati exemplu de la ea
arata-le mainile
nu palmele… asa
este toata vanata de la perfuzii si acum priviti
uitati-o cum zambeste vrei sa traiesti sau vrei sa mori
da, doamna doctor, vreau sa traiesc
vreau sa traiesc si sa ma fac bine
matusa mea are cancer la san gradul patru
vrea sa traiasca
vrea sa traiasca
poemul asta nu este o fictiune
va povesteste intamplari reale
acum e la tara (in concediu, glumesc eu) pana pe 26 iunie
iar nae e bine

24 octombrie 2007, ora 8:44 pm, Bucuresti

i-am oferit 1 RON unui aurolac descult
in intersectie la eroilor
fara sa-l las sa-mi scuipe pe oglinda din stanga
si sa o stearga cu maneca

10 ianuarie 2008, ora 12 si 26 am, Bucuresti

cand i-am strans hainele a fost rau
parca-mi spuneau ca le e dor de ea
le-am spalat le-am parfumat cu lenor
nu am apucat sa le calc a qoui bon
erau mici cui sa le dau de pomana
am pastrat basmaua de lana galbena cu ciucuri
ciorapii flausati rosii cu dungi albe
pe care ii primise de la ana anul trecut de craciun
si un furou nou tot cadou cred ca de la matusa-mea
sora ei si-a lui tata
hainele ei patul ei periuta de dinti ochelarii si geanta
geanta albastra de blugi cu buzunar rosu de vinilin
plina cu bomboane si ciocolate funny size
aduse de mine din state acum niste ani
andrelele gheme un ilechi de mohair fara unul din piepti
sa-mi iei codito un scul sa termin pana mor
ilechiul asta si tot ce-am inceput

hai, ca nu pot inca sa scriu prea multe despre ea
cand imi revin va zic despre testamentul facut in 1978 in care imi lasa
toata averea ei si pe care tata l-a gasit intamplator printre niste acte vechi.

„…nepoatei mele care va fi curatorul meu, va avea grija de mine si ma va inmormanta”
eu, codita, eram toata averea ei

tanti

matusa mea pentru care nu am gasit de cumparat un sicriu mititel, imbracata in haina domino croita si cusuta de codita care a avut grija de ea si a inmormantat-o

mormant

aici odihneste Barac Ileana
nascuta 5 mai 1943 – decedata 17 decembrie 2007 la 3 dimineata in care am vazut pe viu cum se moare

cimitir

pe langa cimitirul adventist de ziua a 7-a trecem cand duceam capra la deal
cu vergi angi si viorela
era vacanta si nu aveam nicio grija
tineam lantul infasurat pe incheietura mainii drepte
capra tragea la muguri de vita o chema fulguta dintr-o carte
degetele mainii stangi le plimbam pe gardul de sarma
pana intr-o seara cand mi-a intrat un cui ruginit in palma
si gata am invatat din greseala
pana am uitat
pe vremea aia nu erau decat cateva cruci
in cimitir
apoi tataie mamaia care nu a tipat niciodata la mine
nici nu-mi trecea prin cap ca voi fi curatorul matusii mele
Ileana Barac
a carei singura avere am fost eu

Anunțuri

25 responses

  1. dianette

    Pe unde ma mai regasesc si eu… e jale cu J MARE… cum la scoala ades mi se spunea prinsa fiind ca visez.

    Ianuarie 10, 2008 la 1:42 pm

  2. dianette

    😦 sorry

    Ianuarie 10, 2008 la 1:43 pm

  3. am fost martor la o moarte. nu pot sa explic. e dincolo de cuvinte si fraze…. Aici iti dai seama cat de mare este neputiinta omului. cat de mici suntem…

    Ianuarie 10, 2008 la 9:48 pm

  4. lumsa

    of

    Ianuarie 10, 2008 la 10:36 pm

  5. si asta de ziua mea…… m-am ferit cat am putut de mers la inmormantari….la doua a trebuit sa fiu(bunicile)…..a treia…si cea mai importanta….a bunicului….la care am tinut ca la un Dzeu…nu m-am dus…l-am vrut sa-l am viu in amintire…si cumva totusi in pare rau….ca nu am fost…

    Ianuarie 11, 2008 la 12:58 am

  6. scena , imi pare nespus de rau . condoleante . ma bucur insa ca ai avut puterea necesara sa treci peste acest eveniment tragic .

    Ianuarie 11, 2008 la 1:23 am

  7. lumsa

    imi bag picioarele.
    probabil si eu am fost cu capra aia pe deal. nu-mi mai aduc aminte. stiu doar ca era o capra. cimitirul nu l-am vazut.
    eu am vazut doar doi morti si am fost la inmormantarea unuia singur – de fapt, uneia singure; era o fata (i-am uitat numele – wow ce ma calca pe nervi), colega de liceu. din toti cei dusi din familie am reusit sa ratez toate inmormantarile, priveghiurile, lasarile in pamant… si s-au tot dus in ultimii ani. nu-mi pare rau ca nu i-am vazut asa, dar m-a sacait faptul ca nu am fost si eu acolo, asa cum ar fi trebuit, poate. toti s-au dus, pouf – nu mai sunt! – n-o sa-i mai vad vreodata.
    dar iata ca in acest fel bizar, pe un blog, am vazut un al treilea om pe langa care mi-am mai consumat si eu momente din viata mort: pe tanti a ta. nu mi-a placut catusi de putin. nu am inteles niciodata pozele cu oameni morti, in cosciug, cuminti, surazatori. mi se pare ca nu trebuie imortalizat momentul. ca si cum faptul ca nu-i mai poti vedea vreodata miscand, vorbind, fiind nu-i suficienta dovada ca nu mai sunt. nu trebuia sa-i faci poza!
    important este ca ai facut exact ce trebuia… si ce, se pare, se stia foarte bine ca trebuia sa faci. testament? draguta de ea.
    ************
    *
    *
    *
    o sa ma trag de ciuf din tristetea generala a acestor entry-uri, in care toti se gandesc la mortii lor… altfel o sa incep sa bat trapul pe tema sinuciderilor si parca vad ca iar ma culc punand la cale un final romantic…
    cum merge cu chinul? dar cu romanul????????????? 3 s-a dus de mult……..
    ce mai face grigore? care dintre ei? asta era una dintre cele 10…
    si vreau sa stiu ce era cu para? para aia din care mananca doi indragostiti ca sa nu se desparta niciodata???? para de foc? para malaiata? para fara inteles?
    si scrie, soro, mai des! i need feedback these days; or poems.

    Ianuarie 11, 2008 la 9:19 am

  8. lum , nu-i mare lucru sa vezi pe cineva care a murit . e tot aceeasi persoana , doar ca nu mai ” functioneaza ” . moartea face parte din viata , n-ai ce sa faci , decat sa o accepti . este promisiunea facuta atunci cand ne nastem si unica certitudine pe care o avem este aceea ca la un moment t vom da coltu’ .
    gandeste-te ca cei care au murit sunt intr-un loc mai bun , ca nu se mai chinuie . si poate ca existenta in sine e pedeapsa suprema .

    Ianuarie 12, 2008 la 12:12 am

  9. nu stiu , nu sunt sunt o divinitate . sunt doar un om si ma impac cu ideea ca intr-o buna zi nu am sa mai exist . asa e cel mai bine …

    Ianuarie 12, 2008 la 12:14 am

  10. hai ca ma duc sa iau si un litiu carbon oxigen trei , poate imi mai revin ..

    Ianuarie 12, 2008 la 12:58 am

  11. lumsa

    dimi, sunt mai mult decat sigura ca pe lumea cealalta este cu mult mai bine decat pe asta, cu sau fara dumnezeu la aparate… pierderea unui om drag este grea pentru cei ramasi, s-a stabilit. moartea intristeaza partial si pentru ca ne percepem mult mai real propriul sfarsit, dar baza durerii, zic eu, este ca nu-l mai putem vedea in veci pe cel dus, ca nu ne mai putem raporta, in prezent, la el.
    ma bucur ca ai cazut la pace cu faptul ca nu vei mai exista intr-o buna zi… cred ca toti am facut pace cu aceasta unica certitudine a vietilor noastre (sau mai bine spus, certitudine a mortilor noastre…).
    pana una alta, ca tot existi, la ce este bun li/ca/o3? huh?
    ps. tot nu m-ai lamurit sa-mi placa pozele cu morti!

    *
    secena, subscriu si eu: sunt vie, dau din maini si din picioare, coatele mi s-au tocit, genunchi nu mai am deloc. mi-a batut inima cam toata ziua iar excesul de oxigen ma face sa tusesc mocnit. tu?

    Ianuarie 12, 2008 la 7:12 am

  12. exact . asa e …

    da , pai in primul rand este LiCO3 . carbonul e ” C ” , nu „Ca” ( asta e calciu ) .
    si e bun in afectiuni psihice , unde altundeva . psihoze delirante , manii de tot felul , atenueaza diverse tulburari afective , etc ..

    Ianuarie 12, 2008 la 11:53 pm

  13. numai bun pentru mine 😉

    Ianuarie 12, 2008 la 11:54 pm

  14. lumsa

    1. ma prinsesem si eu de „ca” cand mi-am recitit entry-ul, dimineata. 🙂 vis-s-vis de asta, ma amuza sa citesc ce-am scris eu uneori. nu greselile, ci aberatiile…gggg – sunt tare, frate, la aberatii! tot zic sa recitesc ce scriu pana apas pe submit, sa ma mai gandesc etc., dar ma iau destele pe dinainte. sigur au ele o minte a lor (lobul stang!).
    2. mi-am adus aminte cum o chema pe prietena din liceu: Lia. frumos nume, frumoasa fata… mi-am amintit in aciasi noapte, caci of course ca n-am avut liniste pana nu mi-am amintit numele ei.
    3. da’ cum se cheama boala ta? si, inca si mai important, cine iti prescrie tie toate medicamentele/suplementele astea? sper, sper si sper din nou ca un doctor……….
    4. „tulburari afective”? dezvolta.
    5. cum merge cu scoala? premianta in continuare?

    o duminica cu fite la toti!

    Ianuarie 13, 2008 la 10:13 am

  15. maine raspund. adica azi.

    somn usor

    Ianuarie 14, 2008 la 10:07 am

  16. tulburari afective ..
    pai nu am beneficiat de destula atentie in copilarie si de aceea( cel putin asa cred) am dificultati in a forma legaturi sociale, a stabili relatii inter-umane, nu inteleg notiuni sentimentale elementare, primare, primordiale ( nu se dau exemple ) , nu ma pot conforma regulilor psiho-sociale , cateodata pot avea multiple personalitati < uneori manifest o ura generalizata si imi propun sa distrug lumea … ei, la naiba ! sunt racita si am migrene si tusesc si trebuie sa merg la scoala pentru ca se incheie nenorocitul de semestru, si vreau sa fut sistemul educational ( metaforic doar , dereglari sexuale inca n-am observat sa am .. ) si insfarsit sa stii ca nici eu nu reusesc a reciti prostiutele sordioate inainte de a le expune , so suntem surori de suferinta pentru da-mi voie sa-ti spun cat ma doare sa aberez atat de nonsalant si absurd prin excelenta si dupa cum bine puteti observa nu mai am sens nici din punct de vedere gramatical .. sau sintactic, ortografic poate nici etimologic ..
    asa ca ma duc sa carulez elactic impreuna cu pirotii mei inchipuiti … pa pa !

    Ianuarie 15, 2008 la 8:18 pm

  17. drug dealerul local , lum , who else ?
    a , da ! si anunt ca sunt corigienta la sport !anfincăbăl ! dar nu-i nou prablăm , căci imediat ma duc la madama doctorita ( in contul cafelei date ) sa-mi dea o adeverinta adevarata cum ca nu pot face sprtul … hihihi !!!

    bis später !

    Ianuarie 15, 2008 la 8:38 pm

  18. si e infirator cand cineva moare la o varsta atat de frageda ..
    si eu am o colega care s-a sinucis acum vreoun un an, sau at least asa se crede , dar se poate sa fi fost accidental sau …. o crima ? @@@@@@@@@ ; dar nu era din clasa de la mine si nici nu ma intereseaza , oricum , saraca fata am strans bani si i-am dat familiei indoliate , desi cred ca lor se datoreaza evenimentul regretabil caci erau ( si poate sunt in continuare ) niste tampiti …

    Ianuarie 15, 2008 la 8:50 pm

  19. dar ma rog am sa servesc un ceai de sunatoare ca nu mai pot … pa !!!

    Ianuarie 15, 2008 la 8:51 pm

  20. am venit aici ca e mai liber …
    scena , n-am reusit sa te termin de citit intru cat mi-e atat de rau incat imi simt ritmul cardiac in creier si cum imi ies globii oculari din orbite … si am ramas si fara supozitoare …

    Ianuarie 15, 2008 la 8:55 pm

  21. Ce trista esti fata!!!!!!!!!! Ce mai faci?
    Da un semn de viata!
    Dana Lungu

    Februarie 6, 2008 la 8:49 pm

  22. daniela, tu esti?!

    Februarie 8, 2008 la 3:53 pm

  23. Condoleante..

    Ioana draga, tu iti mai verifici mailul din cind in cind?
    Ti-am lasat un mesaj mai demult… Ti-am descoperit blogul din intimplare. Si m-am bucurat.

    Salutari din Olanda.
    🙂

    Februarie 25, 2008 la 5:05 am

  24. ohohooo, ce surpriza placuta. dana, scrie-mi pe adresele de aici. pe cea veche nu prea mai intru. si poze, baby. multe poze. tu si el cu lalele si ventilatoare, in caz ca morile de vant nu mai sunt in trend.:) mi-e dor de tine.

    kisses

    Februarie 27, 2008 la 6:04 am

  25. rameau

    poemele tale
    au inaltimea zgarie norilor…
    cu temelii pana in filipine…
    stii groapa aceea,
    de 10km adancime…
    ai sa treci si peste asta
    doamna…
    cred ca ai trecut si altele…
    mai grele…
    oricum e vorba
    de o lume mai buna!…
    asa se zice!
    sorry…

    MW

    Martie 9, 2008 la 10:58 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s