…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Betia adancurilor

motto: „Trebuie sa incepi sa traiesti in realitate. Parca ai avea betia scafandrului”

Carmen Mihaela Visalon

Cam asa au stat lucrurile si acum va spun adevarul si numai adevarul. M-am despuiat, m-am uns cu unt-de-lemn si mi-am montat la gura – prin niste sisteme complicate – un capat al cordonului ombilical pastrat intr-o batista innodata, sub hainele de iarna sau de vara, dupa cum se miscau timpurile, impreuna cu primele mele cosite si eticheta de incheietura de pe vremea cand iesisem din mama mea. Eram doar un IT, atunci. Voi mai avea pe mana o bratara de carpa in ultima zi, cand voi redeveni IT. Pe ea va scrie data, ora si numele mele pamantesti. Celalat capat al cordonului l-am aruncat pe casa in acea dimineata umeda de ianuarie. Auzeam prin trompa lui Eustachio ghearele porumbeilor pe acoperis, uguitul lor, pana si vantul care se prelingea pe tigle.

Ascultam si imi faceam curaj sa ma arunc in adanc, prin crapatura care se casca la temelia casei si din care, vara, vedem iesind carcalaci, paianjeni si cozi de sarpe, cand am simtit cum ma usurez din ce in ce mai tare, din ce in ce mai mult, ca un os de pasare, ca o punga de plastic golita de caserolele congelate, ca un fulg ud uscandu-se incet, in ochiul ascutit al soarelui de iarna. Ma usuram si incepeam sa ma inalt, parca, Doamne Dumnezeule, sa levitez pe deasupra nametilor murdari din curte. La inceput, mi-am zis ca mi se pare. Plutirea nu e a buna in acest anotimp. Am inspirat profund ca sa ma ingreunez la loc si sa ma reasez pe treptele marchizei. Cu aceasta ocazie am tras in piept doua frunze de pe casa si cateva pietricele, naiba stie cum ajunse tocmai pe acoperis. Mi-am zis asta este bine. Voi atarna mai greu, pasul meu va lasa urme adanci in namol, pamantul ma va iubi ca si pana acum. Atat de tare incat ma va primi in pantecul lui fierbinte, asa goala-goluta ca iesita din mama in acea noapte de iarna in care aveam, in sfarsit, ce mi-am dorit. Aici am o mica obiectie. Este nedrept sa iti doresti ceva al naibii de tare si, cand capeti, sa uiti ca asta era tot ce-ai vrut, ca te-ai straduit si te-ai chinuit, ca ai ispasit si ai fost judecat pentru aceasta libertate a placerii de a avea ce ti-ai dorit. Nu e asa ca e incorect, nedrept?!

Gandindu-ma eu la toate astea, iar acum va spun numai si numai adevarul gol-golut, care adevar semana atat de mult cu mine in acele momente, am calcat pe margine, buza crevasei s-a prabusit sub calcaiul meu nesigur de la usuratate si am alunecat. Nici nu am apucat sa ma arunc in adanc, am alunecat pur si simplu, ca ultima impiedicata sa se arunce a pamantului. Atat am apucat: sa intind bratele deasupra capului si sa imi tin respiratia, ca pe trambulina, inainte de bataia finala. Si am sarit cu capul inainte si ochii inchisi chiuind lung si strident. Bateam aerul cu talpile si imi era al naibii de frica, jur ca imi era, de strivire si durerea ei, de topire si arsura ei, de imprastiere si neantul ei.

Numai ca iata ! Doamne Dumnezeule mare si atotputernic, eu nu coboram, ma inaltam. Ma aruncasem in ceruri ? In sus, nu in jos ? Cordonul se ingrosase cat un brat de fecioara blanda si se pierdea acum printre nori. Pulsa si se zbatea buricul meu fara un capat. Varsa in bojocii mei cocoloase de aer de care nu mai gustasem vreodata. Cu mare zgomot, ca o muzica definitiva, care imi acoperea urletul de teama si furie. Ma incolacise de 3 ori in jurul grumazului si ma tragea, ma tragea, cu viteza din ce in ce mai mare printre crengile desfrunzite ale nucului de la strada, prin cumulus si fulgere, mai sa imi lase in pielea spinarii santuri de cenusa incinsa. Tunete se arcuiau in urechile mele cat niciun om pamantean nu ar fi putut cupride in clopotul lui de os atata vuiet si glasuri adanci, de aproape. Luam foc ca un bulgare de lava aruncat de vulcan in drumul meu spre soare, ca acolo ma indreptam din cate inca mai puteam vedea, cu ochii abia mijiti, intepati de acele de grindina. Era iarna si dincolo de nori, iar eu ma sufocam si ma zbateam, trageam cu ultimele puteri din cordonul de carne acel aer vascos care imi patrundea in toate celulele, ma imbalsama si imi era frica sa nu mor asfixiata, inecata sau mai stiu eu cum, adica arsa de vie prin cerul inghetat. Chiar m-am intrebat daca nu cumva, acolo, este mereu iarna si lumina, altfel decat lumina si caldura ca de bec aprins sau ca de foc de tabara.

Pana nu mi-a mai fost deloc frica. Absolut deloc. Mi-am zis ca am murit pentru ca nu mai aveam nevoie de aer, plamanii mei balteau, trupul meu baltea printre stele, nu mai stiam unde e susul si josul, daca mai am maini si picioare si jur ca nu m-a interesat niciun moment sa stiu unde ma aflu si cine ma astepta acasa, daca ma cauta sau au uitat toti de mine, nu imi era nici foame nici sete, nici dor de cineva sau ceva, si nici macar pofta. Ca si cum eu nu mai eram sau nu mai contam pentru altii sau ceilalti pentru mine. De fapt, acei altii nu mai existau, iar eu nici atat. Existam cumva dar fara de margini si toate simturile mele se adunasera intrunul singur, un simt nou, necunoscut, pe care nu-l puteam numi si care era mai mare ca mine. Ce zic eu aici ?! Era atat de mare incat nu puteam sa-l cuprind cu mintea, era infinit si strivitor, un colos al simturilor ca o goarna prin care universul se scurgea in mine, prin gura mea, cu tot cu iernile lui albe si colorate si muzicile lui metalice. Cam asa a fost atunci cand incepusem sa vad fara sa deschid ochii, spirale colorate aprins care ma electrocutau, dupa ce negura s-a imprastiat, si ceva parca rostea si eu auzeam, dar nu cu urechile, ai vrut sa stii cum e ?! uite, asa e, acum stii tot ce trebuie sa stii.

Jur ca toate acestea s-au intamplat si nu mint nici macar cat reprezentam eu atunci si acolo, un IT infim nesfarsit intr-un alt IT infinit pe care il inghitisem dintr-o data prin goarna aia stralucitoare, cu tot cu lumina si intunericul lui, cu tot cu muzica lui inalta si tacerea lui adanca, cu totul si nimicul lui nenumite si de necuprins pentru mine, cea de necuprins.

– Am murit ? Unde sunt ?
– Nu ai murit. Iti revii din anestezie.
– Imi vine sa vomit.
– De la ficat… O sa treaca.
– Si copilul… ?!
– Copilul o sa-si gaseasca alta mama. A incercat si el marea cu degetul…

Anunțuri

39 responses

  1. superb .. @!!

    Ianuarie 25, 2008 la 11:02 pm

  2. visalon

    Stop cadru 2:

    „Pe ea va scrie data, ora si numele mele pamantesti.”
    Intrerup lectura si spun da: Adevarat graiesti IBG- atunci cand vei re-pasi pe circulara starda a vesniciei, vei lasa iubitorilor de cuvant numele tale: un nume pentru istoria literaturii romane-Ioana Barac Grigore alias IBG, un nume pentru istoria familiei Grigore, un nume pentru istoria familiei Barac si…de ce nu (?), un nume pentru istoria IT.
    Evident, nu am sa te mint si am sa-ti spun. Pentru ca numele care este deja scris de un inger in Istoria literaturii romane depaseasca stadiul „inscrisului cu cerneala simpatica” si sa devina vizibil, trebuie sa te iei un pic mai in serios si sa incepi sa bati la portile Uniunii Scritorilor cu primele 2 volume de versuri.

    Voi reveni, pana atunci multumesc pentru nominalizare:)

    c.

    Ianuarie 26, 2008 la 3:54 pm

  3. Frumos, ca o marturisire. 🙂

    Ianuarie 26, 2008 la 8:35 pm

  4. dianette

    Wow, Scena. Frumos. Al naibii de frumos. Simt nevoia sa recitesc.. am impresia ca-mi scapa ceva.. ca nu am cuprins tot cu ochii mintii.. E complex si simplu in acelasi timp. Am sa m-arunc si eu.. poate, poate ma voi inalta..

    Ianuarie 28, 2008 la 1:43 pm

  5. Ohohoho… A ajuns Mos Craciun. De data asta tarziu dar cu desaga plina. Demonstratie de forta ce citesc aici. Astazi. Multumesc!

    Ianuarie 28, 2008 la 2:12 pm

  6. pe fuga

    dimi, ce e cu eufemismul ala…?! faci misto de mine?

    nominalizare zici…? carmen, te astept la statuie, la batranul oscar, cu detergent si periuta de unghii. iar au dat iama porumbeii…

    buna ziua, olivian. fireste ca e o marturisire. ne spovedim cititorului si ne usuram. plus ca ni se iarta toate pacatele.

    dianette, mie mi-a scapat TOT. doar nu credeai ca am inventat ceva…

    R, chiar s-a terminat sau e doar literatura? intri in sesiune?

    lum, got mail.

    moa

    Ianuarie 28, 2008 la 7:45 pm

  7. nein ! 😉 nu fac „misto”, nu-mi sta in fire , ate , cabluri, sfori ….
    deci sa ” entender ” ca vrei un comm mmm mm entariu mai ” amplificat ” ?! damn , ma temeam de asta !!! si nu cred ca ma mai duce capul nici pan’ la coltul strazii … !! ( ti-am vorbit despre tulburarile mele cognitive ? ) 🙂

    Ianuarie 28, 2008 la 8:06 pm

  8. oh, shit ! si ce e ala eufemism, for God’s sake ?! ich weiss nicht … am uitat, na ! nu mai vorbesc neologistic pana la urmatoare cura de lecitina … 😉 ,,, ok ? 😀

    Ianuarie 28, 2008 la 8:12 pm

  9. … sa mai spun ca iar am depresie, sau se subintelege ?
    si acum plec sa trinken un Tee de sunatoare si sa ma delectez lecturand din meine deutsche-rumanische Wörterbuch , ca sa nu ma mai gratulieren ( germ. ) madam Lehrerin . eufemistic !

    Ianuarie 28, 2008 la 8:29 pm

  10. dianette

    Oh Dimi.. vine R. sa-ti linga ranile :))) NAh sunt rautacioasa 🙂

    Ianuarie 28, 2008 la 8:33 pm

  11. lumsa

    venit, placut, fu…
    pardon. in fine.
    sunt vie. vad ca si voi. bravo si ave!

    Ianuarie 29, 2008 la 6:41 am

  12. I. sunt in sesiune..

    Ianuarie 29, 2008 la 6:42 pm

  13. Cate scenarii mai poti scrie cu rujurile ce le mai ai, daca le mai ai..?! 😉

    1=

    Ianuarie 31, 2008 la 12:43 am

  14. pai … in caz de epuizare a zacamintelor de ” rouge ” … scenarista poate recurge la alte minunatii din poseta dansei…
    cum ar fi :

    1. dermatograf (-oul)
    2. rimmmel-ul
    3. fondul de ten
    4. oja
    5. fard-urile, maybe
    6. si …pix-ul, in ultima instanta …

    Nu stiu. Azi dimineata a fost cutremur, ieri era sa ne loveasca un asteroid iar luni a fost cutremur , again …

    Ianuarie 31, 2008 la 3:28 am

  15. bafta, r! ti-am raspuns. maine.

    platon, am numarat special pentru tine. 24. folosesc numai doua. cat de destept esti?

    dimi, pacat ca nu am avut parte macar de un spectacol din 3. am avut, insa, parte de 3 in unu. chiar bine a fost. voi repeta si voi avea 6 in unu, cu tva, in promotie si cu bonus (plus card cu 15 puncte pentru paste).

    bine asa?

    Ianuarie 31, 2008 la 6:39 am

  16. ok…simt ca te-am deranjat…si nu vreau…asa ca nu iti mai scriu, ca sa nu existe riscul unui virtual nou deranj…

    Iti doresc numai bine!

    1=

    Ianuarie 31, 2008 la 2:15 pm

  17. lumsa

    imi vine sa traiesc in realitate. sau sa nasca mama alta fata. misto betia asta.
    ceilalti, nu ma inspirati zilele astea!!! si sunt atat de hyped, imi vine sa va fac ghemotoc. spuneti o aberatie, scoateti niste mate la iveala, ca sa am de ce sa ma iau!
    salve din tun!

    Februarie 1, 2008 la 8:41 am

  18. @scenaristo, esti culmea! ai sters complet postul cu poetul masturbator? Poftim, in loc sa am parte de un raspuns decent, mi se ofera un erase. Foaaaaarteeeee urit din partea ta. Dar daca esti maestra in a detecta IP- uri – eu habar n-am cum sa fac chestia asta – te anunt de pe acum ca asta e calculatorul de acasa si mai am unul, firesc, la serviciu. Dar chiar asa magarii ti s-au intimplat de te-a lovit fandacsia in halul asta? Hai, mai… Oricum, pe mine m-a amuzat teribil ca a putut scrie cineva asemenea idiotenii si s-a semnat cu „bi”, eu il folosesc nu pentru ca ma cheama bianca, ci pentru ca l-am scos din ambiguitate…. sper sa nu-ti intretin paranoia….

    Februarie 1, 2008 la 6:28 pm

  19. sorin, fie cum zici. azi nu sunt capabila sa rasfat pe nimeni. pot numai sa ma las rasfatata. be my guest!

    lum, cam cum mi-ar sta cu tine in cautarea celor 6 personaje?! o sa trag cortina peste prima alaptare. si nu te spun nici sandei, ca te sparge…

    bianca, cretinu a intrat in palnie. s-a semnat in multe feluri dar mi-a facut un bine pentru care nu cred ca ma va ierta vreodata. poate doar daca ar fi fost convins ca voi ajunge la paranoia, dar ioc sanse 🙂
    n-am sters nimic. chiar am adaugat ceva la entry. see for yourself
    https://scenarista.wordpress.com/2007/07/07/cum-se-masturbeaza-un-poet/

    azi ma dau in stamba. astept sa va notez pe carnetelul de bal

    Februarie 1, 2008 la 6:45 pm

  20. 🙂

    Februarie 2, 2008 la 4:49 am

  21. lumsa

    care personaje??? imi vine sa ma gandesc ca sunt proasta, dar asa-mi trebuie daca nu mi-am platit abonamentul la creier luna trecuta.
    nu ma spune, sora mea. iarta-mi-o.
    te-as rasfata, dar nu stiu cat.

    poeziu:

    il eliminam pe albastru din cursa
    il comparam cu cifra doi
    il altoim pe o frunza de rasa pura
    il dezlipim de talpa bocancului.
    blue is the only color of love.

    de-un timp umblam cu picioarele-n nori
    iar capul in scorburi se-nvata cu bezna.
    culorile nici nu exista.

    sau:
    ghiceste-mi in plama fuguta
    simt ca mi s-au subtiat liniile
    ca mi s-au inmultit bratarile
    si mi s-au tesit muntii si damburile.
    spune-mi ca linia norocului
    mi-am sters-o din gereseala
    dar alta sigur va creste
    pana te intorci tu cu ceasca de cafea.

    sper sa ma treci in carnetel. vreau ultimul dans; cu trandafirul intre dinti – incisivii ascutiti in prealabil, cu scart si reflectie orbitoare. sa porti rochia de stamba!
    a ta.

    Februarie 2, 2008 la 9:32 am

  22. intai mi-am spalat
    atenta
    fiecare contur
    aveam timp
    o clisma
    o spalatura vaginala cu ceai de galbenele
    am inghitit o panglica de atlas la fel de albastra ca iubirea
    am asteptat sa treaca
    prin esofag stomac intenstine si rect
    a iesit curata la fel de albastra
    intocmai ca iubirea
    mi-am insirat pe brate lanturile
    necoclitoare
    e timpul
    aud primul gong
    se va traga cortina
    inelele
    saruturile tale
    urmele limbilor tale
    erau incrustate in piele
    se apropie ora am bilet in loja centrala pe aleea cu crini
    mi-am pus rochia albastra de stamba
    ca iubirea albastra de stamba
    cu floricele sangerii marunte
    m-am parfumat din belsug
    lumina albastrie iubirea ta albastrie
    incerta
    la noduri de cale ferata
    m-am asezat inauntru
    mi-am tras peste cap capacul greoi
    si am murit
    in graba

    Februarie 2, 2008 la 12:38 pm

  23. & 🙂

    Februarie 2, 2008 la 12:43 pm

  24. oau, again ! sunteti niste poetese postmoderniste both of u. e prea putin spus. cuvintele mele sunt umile, precare, insuficiente, nu pot caracteriza maretia Voastra.
    ….

    Februarie 2, 2008 la 5:05 pm

  25. lumsa

    mercic, draga mea. ma scald in albastru cu toate ca tin ochii foarte bine inchisi.
    te iubesc.

    dimi, hai ca eu nu sunt poeta! nu te mai da balena fara versuri… stii bine ca eu inca astept sa ne rupi in figuri.

    🙂 la toti

    Februarie 3, 2008 la 10:48 am

  26. rameau

    un mesaj intr-o sticla…
    help!

    RIMELE DIN BORCANUL VARUIT CU SUNETELE LUI STRADIVARIUS AU CEL PUTIN CINCI KARATE DE ELEMENTE
    STRANS LEGATE FILOZOFIC VORBIND IN FENG_SHUI, IARTA-MA DOAMNE NU MAI GRESESC, DE MAINE INCEPAND CARNEA VIETII VA FII INCOLORA INODORA SI INCREDIBILA…SCENETELE SI VODEVILURILE ANTEDILUVIENE
    LE VOI STUDIA LA 3 PASI DE EPICENTRUL CUTREMURULUI VIITOR SI CRED CA DOMNUL RICHTER SE VA URCA PE ALTA SCARA SPRE CERUL GURII…PALATINUL NU ESTE IN ULTIMA INSTANTA BARIERA CE DESPARTE POEZIA DE GANDIRE SI SUNETUL DE INFINITUL CENUSIU…SPERAM CA 2008 VA ADUCE FERICIRE PIGMEILOR SI PACE MICILOR VIETUITOARE
    DISTRUSE DE BINEVOITOAREA SI GENEROASA UMANITATE…
    SOARELE ADIACENT VA AVEA GRIJA DE CLOROFILA NOASTRA
    SI GREEN PEACE NU VA DA FALIMENT..SO LONG LADY SHAKESPEARE…AND BE HAPPY FOR EVER!

    MW

    Februarie 3, 2008 la 10:56 am

  27. ooo, iar o ia lumea pe poiame si eu nu stiu sa mai zic,… nimic !
    ma duc putin in inconstient sa stau la un ceai de sunatoare cu celelale eu-uri …

    btw, ce nume mai au si scriitorii astia : „Shake-speare” adica ” shake ” si ” spear ” ( daca facem abstractie de un e ) …
    sulita agitata :)))

    Februarie 3, 2008 la 7:08 pm

  28. lum, 🙂

    Februarie 3, 2008 la 7:15 pm

  29. mereu am vrut sa intreb, dar mereu am uitat. Ce este un IT ? jur ca nu pricep care-i treaba cu IT-u’ asta si de la ce vine …
    na, ca acum v-am pus sa faceti si putina semantica cu mine …

    Februarie 4, 2008 la 12:22 am

  30. @scenarista Ouau! Deci ti-a palcut Dali-ul meu. Mie imi place intr-un mod bizar-rusinos-melodios. Ma bucur tare!!!!!

    Februarie 5, 2008 la 12:52 am

  31. @Bizar, ca e suprarealist. Rusinos, ca e academic. Si melodios, pentru ca face vitrine.

    Februarie 5, 2008 la 12:55 am

  32. @Scenaristo!!! Nu pricep de ce nu ne pupam pe timpi. Din cite inteleg tu dormi cind eu scriu si invers? Emisfere, chestii?

    Februarie 5, 2008 la 1:03 am

  33. lumsa

    rameau, esti grozav. green peace este deja deseueta. mai nou se vorbeste despre blue peace. ma duc sa adopt un recif si sa ma uit dupa sticla ta.
    dimi, 🙂 si tie si la mai mare!
    scena, gust din debilitarea post-creativa. un lucru merita mentionat dupa mintea mea – am primit un fel de reminder card. pe el scrie: TEMPUS FUGIT. mi l-am la loc de cinste. il vad zilnic si ma iau fiori. nu inteleg de ce. m-am atasat de el visceral; parca este o poza de familie.

    Februarie 6, 2008 la 6:40 am

  34. rameau

    http://www.bluepeacemaldives.org/blog/
    si vorba aceea…pestele stricat…de la cap…sau de la coada…pentru nasul rafinat…poate fii corvoada…
    nu stiu cat de modern este…dar nu te contrazic!
    mw

    Februarie 7, 2008 la 3:08 pm

  35. lumsa

    … 🙂 oricum, „blue” este in tema post-ului, pacea este un ideal mirifiric, iar tu raspunzi pentru prima oara la un „apel”.
    in aceiasi dezordine de idei, blue peace asta este, totusi, mai „nou” decat varianta verde. sper ca in curand sa inceapa propaganda mai energica a lui white peace – in acest fel simplu cineva se va simti sa apere toate culorile de baza ale pamantului… de pamanteni.
    ps
    frumos arata insula aia din articol. da.

    Februarie 8, 2008 la 8:54 am

  36. un IT este o stare incerta intre un SHE si un HE, un obiect sau mai multe intr-unul. mai si zambesc…

    bianca, topai in emisfera dreapta acum. nu ma intreba de cate ori ma impiedic/zi si cum imi sfaraie talpile la atingerea cu pamantul. revin.

    lum, mw, vad ca voi aveti conversatie, deja, asa ca nu disturb. ma bag cand va opriti, pentru a continua linistea.

    Februarie 8, 2008 la 4:00 pm

  37. lumsa

    lasa-te de fite si disturba-ne odata. si asa abia daca te arati pe aici. sper ca faci o treaba super zilele astea!
    cum ii este musafirului in casa…… altuia? o inundatie, incendiu, bairam, batai in calorifer? 🙂

    Februarie 9, 2008 la 6:51 am

  38. aha ! acum am vazut „nota explicativa” . sunt edificata in momentul de fata. multumesc. 🙂

    Februarie 9, 2008 la 2:10 pm

  39. lista cu necesitati a fost atat de lunga incat in coltul in care l-am lasat l-am si gasit. noroc ca era coltul dinspre restroom, asa ca nu se vor gasi pe nicaieri amprente, doar pe perete niste zgarieturi adanci…:)

    Februarie 9, 2008 la 2:11 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s