Furtuna de Praf Vazuta din Satelit
e dimineata/dupa o zi si-o noapte/respir regulat
cana cu lapte
langa ea lingurita
cotul pe masa
langa ea lingurita
cotul pe masa
praf pe oglinda
vad fereastra in ceata
afara e nor
nosce te ipsum
nu ma intereseaza
vreau sa imi placa
azi voi bea lapte
azi-noapte nu am visat
respir regulat…
cana e plina
lingurita curata
coate pe masa
afara e nor
chiar in cana cu lapte
incepe ploaia
…
scenarii scrise cu ruj 
ma gandesc cum sa nu comentez pe marginea acestui poem. doua posts intr-o singura zi. ma depaseste. nu mai pot. ajutor. iar ma gatuie emotia. bine. te iert. vrei sa-mi sugerezi ca ai fost bolnava. ai fost? sper ca nu ca altfel nu mai pot sa ma burzuluiesc, ba o sa ma simt si vinovata ca nu ti-am trimis un voiajor cu o supa calda. sau lapte. lingura aveai.
martie 15, 2008 la 12:50 am
nu am fost bolnava. doar una mica, de salon, si o viroza banala. ipohondrie cu rani adanci. scrie. hai. cum e norul tau?
…
martie 15, 2008 la 1:12 am
iar? de fapt, se va termina vreodata? spune-mi ca nu ca sa-mi iau gandul…
ba mai ploua, ba mai da cu piatra. la nisip n-am mai ajuns (macar dintii nu-mi scrasnesc si mai si vad pe unde calc). as vrea sa nici nu mai ajung, dar fac prea putin intru a evita momentul. este o anume paralizie cu care nici nu-mi pun mintea sa o contracarez. incredibil ca in toata povestea asta incape si cuvantul „placere” cu toate ca are niste asa atribute si este atat de deformat si mutilat…
sper ca nu despre dozari este vorba. sau da?
martie 15, 2008 la 1:27 am
poemul e scris la miami, long time ago:)
…
martie 15, 2008 la 1:58 am
interesant poemul, scena draga. imi pare nespus de rau ca nu am fost by youre side, sa-ti fac ceai de sunatoare si sa-ti dau doftoria benzodiazepinica utilizand lingurita…. 😦 next time…
martie 15, 2008 la 2:51 am
si sa nu mai fii ipohondra… asta e o trasatura dominanta de ale mele…
martie 15, 2008 la 2:53 am
minus un „e”…
martie 15, 2008 la 2:53 am
fictiune, dimi, fictiune. al doilea nume al meu e entuziasmul hedonist. ma straduiesc sa-mi placa ce-mi place.
vorba lui gherghinescu: „minte-ma dar minte-ma frumos!”
…
martie 15, 2008 la 2:57 am
am sa procedez in tocmai. hihihi… entuziasmul hedonist? foarte frumos… 🙂
martie 15, 2008 la 3:00 am
gherghinesu zici? aa… profesorul de imagine? am retinut corect?…
martie 15, 2008 la 3:03 am
The vanity of senses
I want you to show me Reality. I want you to point your finger at it. I want you then to push that finger with all your might into something real and show me what being real is.
I choose to not trust my senses any longer – they only tell me what others taught them to see. I want to switch them up and go against all rules of perception. For instance, I don’t want to see a sunset anymore – I want to feel it on my skin: warm, orange, prickly, dying. I don’t want to feel pain again, but rather taste it and spit it out in the dirt of the road, where others would pick it up on the soles of their shoes and thin it out to nothing. I don’t want to smell a rose – I want to eat it, and swallow it, and grow a garden in my gut where I would invite you with your wife and kids for a nice summer tea. I want to be able to only smell my memories – bringing them back would be like burning incense; they would utterly smolder out and leave my mind smelling like an Indian forest after the monsoon.
Is reality factual because I can convert it with my senses sometimes? Is a dream not real just because when I open my eyes another scenery takes over? Is my imagination un-real because it is based on selective sensorial misinterpretation? Where do you fit in? How about your finger? Push it hard against something rigid – your cells would probably give out. You’d be bleeding, but bleeding is no proof of existence. I can close my eyes and imagine I bleed. I’d see blood, I’d feel actual pain; I swear I can do it. I’m good at it. I’ve imagined you, for Christ’s sake; I could have sworn by all my senses you were real.
martie 15, 2008 la 8:48 am
Nice poem.. unde mai pui si ca incepe ploaia.. si-n cana mea..
martie 15, 2008 la 6:09 pm
*mai putin un „si”..
martie 15, 2008 la 6:09 pm
ioana
cum nu am observat poemasul asta superb?
concizia ta de idei este totala si mult mai vehementa decat poemele fluviu….
la mai multe!
poate ai o adresa…de site unde le publici!
ia uite! dianette speaking!…din alta lume?…oare ce povesti ne aduce de acolo?
sunt gradini inverzite cu flori multicolore…sau cazane cu smoala topita in care fierbe carnea pacatelor pana e tocmai buna de mancat!…oare or fii si oli de presiune tot cu smoala?
septembrie 10, 2008 la 5:37 pm