…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Astăzi ne despărţim

Ştefan Augustin Doinaş

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: – Aşa trebuie să fie …
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău …

Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul …

23_doinas_liciu.jpg

Wild boar with silvery fangs – Mistretul cu colti de argint

„O iubire aşa de mare ucide”

Ştefan Augustin Doinaş şi soţia sa, Irinel Liciu, au trăit şi au murit împreună

Vestea a făcut înconjurul lumii la 28 mai 2002.

„O fostă balerină s-a sinucis la sfârşitul

săptămânii trecute. A lăsat în urmă un bilet în care

scrisese că nu mai putea trăi fără soţul ei care

murise cu o zi în urmă. Irinel Liciu, 74 de ani, a

luat o supradoză de somnifere după moartea

soţului ei, poetul Ştefan Augustin Doinaş, 80 de

ani”. Fuseseră de nedespărţit timp de 42 de ani.

Ea s-a căsătorit cu el dintr-o imensă dragoste. Era îndrăgostită de un bărbat vânjos, un om de la ţară, dar de un mare rafinament intelectual. El o admira.

Poetul Ştefan Augustin Doinaş, pe numele său adevărat Ştefan Popa, şi balerina Irinel Liciu, alias Silvia Lia Voicu, o stea a Operei Române din Bucureşti, s-au cunoscut în casa unor prieteni comuni. „A fost o dragoste la prima vedere”, povesteşte printre lacrimi Laura Iliescu, prietena lui Irinel de pe vremea când aveau 16 ani şi mergeau la Operetă. „A fost singura ei iubire. O iubire minunată”, suspină prietena la amintirea vremurilor în care ea şi Irinel erau „tinere şi drăguţe” şi se confesau una alteia. „Ar fi făcut orice pentru Doinaş al ei, şi cele mai grele mâncăruri. El i-a scris o poezie cu un măr. Mărul a fost tăiat în două, partea asta eşti tu, partea asta sunt eu. Am invidiat-o atunci”.

Scriitorul Emil Hurezeanu i-a cunoscut împreună. „Aveam 15-16 ani, dar ţin minte că am fost foarte impresionat când am cunoscut-o, chiar mai impresionat decât de cunoştinţa cu Doinaş”, spune scriitorul. „Frumuseţea ei avea ceva din fineţea unui totem, a unui cap esenţial, un nas arcuit, ochii migdalaţi, un ten mai smead, cu părul strâns în spate, aşa cum toate balerinele îl poartă şi în timpul carierei, şi după”, spune Hurezeanu. „Doinaş era, a rămas, şi aşa-l ţin minte, un personaj auster, foarte discret. Vorbea puţin”.

Irinel l-a scos din închisoare

În 1957, Doinaş a fost condamnat la închisoare pentru „omisiune de denunţ”. Marcel Petrişor era cel pe care Doinaş nu-l denunţase. Acesta făcuse o vizită la redacţia revistei „Teatrul” şi le-a spus tuturor la plecare să vină a doua zi în Piaţa Universităţii la un miting anticomunist. Aceasta se întâmpla pe fondul mişcărilor revoluţionare din Ungaria, în 1956, care nu conveneau regimului vremii. După ce Marcel Petrişor a fost arestat şi i-a denunţat pe cei care se aflau prezenţi când vorbise despre manifestaţie, Ştefan Augustin Doinaş a fost arestat. Laura Iliescu îşi aminteşte de perioada aceea.

„Irinel a suferit foarte mult atunci. Ştiu că primea telefoane, se speria, dar n-a renunţat niciodată.” Doinaş a fost condamnat la doi ani. Atunci, Irinel Liciu, o glorie a baletului, laureată a Premiului de stat, specializată la Leningrad şi la Moscova, şi-a folosit toată influenţa ca să-l salveze pe scriitor, spune Hurezeanu. „Ea era un VIP al regimului. Avea admiratori şi admiratoare chiar în sânul partidului. Adorau baletul şi omagiau cu coşuri de flori şi şampanie pe balerine. Şi – ţin minte de la ea – deseori, după spectacole, era aşteptată în foaier sau în culise de fetele lui Gheorghiu-Dej. De Lica, dar şi de Tanţi, care ar fi vrut să aibă o prietenie cu ea. N-a fost cazul”.

Balerina a cerut o audienţă Constanţei Crăciun, care era şefa Consiliului de Cultură, ministru al Culturii. O veche ilegalistă de partid care avea şi ea o slăbiciune pentru balet. La foarte puţină vreme după aceea, el a fost eliberat din închisoare.

Împreună 42 de ani

La scurt timp după ieşirea din închisoare, în 1958, Irinel Liciu şi Ştefan Augustin Doinaş s-au căsătorit. Povestea lor de dragoste s-a derulat de atunci încolo în apartamentul din Strada Brătianu nr. 35. Departe de ochii prietenilor, ai rudelor sau ai vecinilor. Nimeni nu l-a văzut însă vreodată pe Doinaş singur.

„Mereu împreună: la Sibiu, la Bucureşti, în Germania, când el a primit medalia Goethe, după ce a terminat de tradus „Faust”. A fost cu el în Canada, în America, de fiecare dată şi pot să spun că era în aceeaşi măsură îndrăgită, admirată, iubită, ca şi el”, îşi aminteşte Hurezeanu. „Erau inseparabili, Doinaş şi Irinel. Ea îi spunea lui Doinaş. Şi noi îi spuneam la fel”.

O răbdare extraordinară şi o veselie debordantă. Aşa o descriu toţi prietenii pe Irinel Liciu, fie că au cunoscut-o prin Doinaş, fie că o ştiau din copilărie. „Ore în şir îl asista, într-un iatac, pe scriitorul, pe traducătorul din Goethe. Numai să citeşti „Faust” ai nevoie de vreo şase luni. Ei bine, el ani în şir l-a tradus. Şi apoi cărţile pe care le-a scris îi creau un fel de izolare obligatorie, pe care ea o împărtăşea. Era o persoană care trăia noaptea, ca o locuitoare a unui mare oraş occidental”, spune Hurezeanu.

„Filipineza e rugata sa facă pilaf filipinez”

Irinel participa la toate discuţiile şi întâlnirile serioase. Ea era motorul discuţiilor. „Nu era soţia unui mare scriitor, era mai mult decât soţia unui mare scriitor. Era Irinel Liciu”, spune Hurezeanu.

Doinaş era un om cu mare putere de înţelegere, spun prietenii. Un om care era mereu îmbrăcat bine, chiar cochet, dar care adeseori dădea bineţe şi dispărea, îşi aminteşte Laura Iliescu. „Ea era mai emoţională, dar deloc mai superficială. Avea o inteligenţă intuitivă, fără pereche, sunt convins că pricepea totul şi chiar mai mult. Citea, era o artistă în felul în care înţelegea”.

Gătea extraordinar şi era mereu preocupată de ce îi face bine lui Doinaş, spune Laura Iliescu. „Făcea cele mai grele mâncăruri fără să se plictisească. Totul pentru Doinaş” . Lui Hurezeanu i-au rămas în memorie „cele mai bune prăjituri din lume” şi pilaful filipinez cu şofran. „Ea fiind şi puţin filipineză, cu ochii migdalaţi, de multe ori făceam gluma asta împreună: „Filipineza e rugată să facă pilaf filipinez”.

Sfârşitul

El avea cancer, dar nu o formă gravă. Dacă îi rezista inima, ar mai fi trăit. „I-am văzut în ianuarie 2002, erau foarte stinşi. Ea gătea doar lucruri fără sare şi piper. Mergeau din ce în ce mai greu”, îşi aminteşte Hurezeanu. L-a felicitat pe Doinaş de ultima lui aniversare, pe 26 aprilie 2002. În luna mai a venit la Bucureşti şi i-a căutat la telefon. Irinel i-a spus că Doinaş e internat. Avea o voce foarte stinsă. „Mereu îmi spunea: dacă i se întâmplă ceva lui Doinaş, eu m-aş omorî. Am certat-o”, şopteşte Laura Iliescu printre lacrimi.

În dimineaţa când a aflat că Doinaş a murit, Emil Hurezeanu a sunat la ei. I-a răspuns o voce de femeie care semăna cu cea a lui Irinel. „Ce tragedie. Vreau să vin la tine”, i-a spus şi vocea i-a răspuns: „Veniţi, veniţi. Doamna Irinel a murit acum o oră”. Era menajera lor care venise şi o găsise pe Irinel în pat. „Am vrut să vin, am mers, am parcat maşina în faţă şi am văzut tot felul de procurori şi poliţişti. N-am putut să urc”, spune Hurezeanu. Nici Laura Iliescu n-a putut să urce până la apartament. „Am rămas acolo, jos, rezemată de uşă. Era foarte cald”.

Poetul şi Balerina au fost înmormântaţi împreună la Cimitirul Bellu. O placă de comemorare semnată de fostul partener al lui Irinel Liciu, Gabriel Popescu, le aduce un omagiu.

http://www.timpul.mdl.net/Article.as…Arti cle=2440

(preluat dupa www.moldova.net) 

In memoriam Stefan Augustin Doinas si Irinel Liciu

NORMAN MANEA

Doinas

“In mijlocul declinului lumesc/eu stau si-astept cu sfiiciune ceasul”, scria Poetul.

Ceasul a venit mai devreme decat am fi dorit, adaugand declinului lumesc ai carui martori tot mai dezolati suntem o particulara, personala amaraciune. Vestea a ajuns pe ocolite, dar repede la New York, adaugand o amara povara zilei care se stingea.

Cu Stefan Augustin Doinas – poetul interogatiilor selenare, cosmopolit de elevata traditie europeana, democrat nestramutat – dispare, fara a disparea, un exemplar exponent apolinic al culturii romane. Existenta sa ma incuraja, de departe, din nou si din nou, confirmand si reconfirmand tot ce a fost si este mai bun in locurile de care biografia inca ezita sa ma desparta.

Stiu mai curand opera, decat omul, dar mai stiu si acele cateva fapte memorabile ale omului care confera amplei sale opere o invidiabila coerenta si legitimitate.

Nu se va vorbi niciodata destul in Romania despre curajoasa actiune, in plina teroare antonesciana, a tinerilor Cercului Literar de la Sibiu, nu doar in favoarea culturii autentice, ci si a democratiei, nu doar pentru libertatea spiritului, ci si pentru libertatea semenilor. Cultul formei, extazul pitagoreic al creatiei, ordinea superioara la care aspira demersul noilor argonauti se opuneau nu doar fortei barbare a tiraniei, ci si atator viclene capcane ale irationalismului intelectual, insetat de Absolut, dar complicitand, in cotidian, cu mastile vulgare ale “totalitatii” devenita totalitarism. Esteticul isi avea pentru Doinas, ca si pentru Negoitescu, ca si pentru marele nostru Eugen Ionescu, o implicita si superioara valoare etica, inainte de a deveni scut si arma, in negrele vremuri in care destui confrati aveau sa se lase atrasi de stihia si sloganele dictaturii.

Nu se va vorbi niciodata prea mult in Romania despre curajul cu care acesti vulnerabili si inflexibili “esteti” au infruntat, fiecare in felul sau, dupa oroarea nazista, minciuna si crima comunista.

Salvarea prin spirit nu a insemnat pentru nici unul dintre ei o condescenta punere in paranteza a imediatului. Frivolitatea elitara cu care atatia artisti si carturari se refereau la “teroarea istoriei”, dupa ce complicitasera cu aberatiile acesteia, le-a fost straina.

Romania se poate mandri, in momente de cumpana, ca si in cele de triumf, cu aceste si alte mari nume ale convulsivei ei istorii. “Exilul trufas in care traiesc marile opere”, cum spune Doinas, isi potenteaza statura in declinul lumesc la care asistam. Numele sau infrunta ceasul turmentat al prezentului, nu cu sfiiciune, ci cu legitima seninatate.

New York, 28 mai 2002

SORIN VIERU

A fost un om deplin

A disparut un om deplin al culturii romanesti. Imprumut aici sintagma noiciana – aplicata candva lui Eminescu – pentru a vorbi despre Stefan Augustin Doinas . Nu vad cum ar putea fi caracterizata intr-un fel mai potrivit prezenta poetului recent disparut. Necunoscandu-l indeaproape, intalnindu-l numai in cateva prilejuri, admirandu-l de la o respectuoasa distanta – atata as putea spune despre el: a fost un om deplin!

In contrast cu atatia poeti era intruchiparea disciplinei, sobrietatii, ordinii in ganduri. Era de o regala politete. Pasiuni puternice, interiorizate. Dupa anii de incercare ai inchisorii a iesit mai puternic, spre lumina, dragoste si adevar. A fost un spirit academic. Un spirit obiectiv. Un spirit goethean.

Nu stiu ce credea, dar spunea putine despre sine; in loc sa-si puna in evidenta cu tot dinadinsul in contexte extrapoetice geniul propriu, prefera sa caute cu rabdare scanteia de har poetic din versurile altora; i-a ajutat pe mai tinerii confrati, plapanzi debutanti, sa iasa la lumina. Si, tot asa, a gasit timp vibrant si implinitor pentru toate: timp pentru prietenie, admiratie si solidaritate, timp pentru eruditie, timp pentru munca de daltuitor in atelierul poetic propriu, timp pentru a traduce Faust, pentru a edita reviste, a scrie despre literatura universala, despre filozofia germana, despre micile si marile mizerii ale vietii publice romanesti. Dinauntrul societatii civile a gasit timp si pentru politica propriu-zisa.

Rasfirate intre atatea preocupari, si totusi adunate, ca lamele unui evantai, razele vietii lui Doinas vor continua sa lumineze.
A fost un om implinit.

MIRIAM RADUCANU

Irinel Liciu – o mare sensibilitate si fragilitatea ei

Cu uimita emotie mi se oprise privirea pe o fetita foarte slaba, cu brate si picioare subtiri si lungi, care in sala de balet, la bara, isi desfasura exercitiile cu o concentrare de artist matur. Modul in care isi conducea corpul pierduse orice urma de efort si, intr-o nemaipomenita libertate interioara, descria sensuri numai de ea stiute. Ochii ei mari si tristi acompaniau gesturile in dezvoltarea lor, iar muzica lui Chopin o conducea simplu si sigur spre adancurile sufletului. Este prima mea imagine despre Irinel Liciu. S-a petrecut cu multi ani in urma in “Studioul”-scoala al cunoscutei profesoare de dans Elena Penescu-Liciu, iar mie mi se ingaduise sa asist la curs.

Fetita de atunci nu a incetat sa ma emotioneze ori de cate ori mi-a mai fost dat s-o intalnesc. Astazi, cand Irinel Liciu nu mai este, in sufletul meu se redeschide o lume in care prezenta ei capata, din nou, contur, iar incercarea de a-mi aseza imaginile intr-o ordine inteligibila pentru altii nu este deloc usoara.

Intalnirile esentiale din viata mea au caracter atemporal; de aceea, poate, datele concrete despre anul nasterii lui Irinel sau alte informatii exacte despre ea imi sunt tot atat de straine ca si amanuntele disparitiei ei. Dimensiunea dragostei pe care o traia alaturi de Doinas imi da, doar ea, mai concret dimensiunea dragostei ei pentru dans, amandoua incheindu-se la fel de tragic. Stiu doar atat. A parasit viata, asa cum a parasit scena, din iubire prea mare, cum a spus-o chiar ea. Incerc sa o inteleg si nu uit niciodata ca marea ei sensibilitate si fragilitatea care o insotea faceau parte impreuna din fiinta ei.

Mi-aduc aminte cat de nenorocita am gasit-o candva in cabina Operei, inainte de intrarea ei in scena la Lacul lebedelor, ea fiind interpreta rolului principal. Ura obsesia tehnicii in sine si se temea ca cea mai mica imperfectiune ar putea ucide sau denatura sensul emotional al rolului. Nu era vorba doar de o fireasca emotie, ci de o suferinta a intregii ei fiinte. Odata intrata in scena se calma, isi transforma spaima in traire artistica si cu transfigurare ne emotiona pana la lacrimi purtandu-ne in lumea ei de vis. O strabatea un tremur interior pe scena ca si in viata. Corpul ei devenea un seismograf care se incarca fara oprire pentru a vibra la maximum in momente culminante.

As evoca acum o perioada anterioara venirii ei la Opera. A fost un timp partenera lui Trixy Checais. Pentru cei ce nu stiu cine a fost ma rezum a-l caracteriza ca pe un artist complex, cu o larga deschidere in variate genuri ale dansului, un om de o deosebita cultura. (Am avut fericirea sa-mi fie profesor si partener.) In coregrafiile lui Trixy, Irinel si-a valorificat valente noi ale talentului abordand teme diferite, modalitati si tehnici noi.

Mai tarziu la Opera, prim balerinul Trixy a compus duo-ul coregrafic de neuitat: “Noaptea Walpurgiei” din Faust-ul lui Gounod. Publicul astepta cu sufletul la gura acest moment dansat devenit memorabil. Cuplul Irinel-Trixy se caracteriza printr-o impresionanta asemanare a trupurilor lor, a expresiei dramatice a fetelor lor, a unei sensualitati de o rara finete.

Mi se pare semnificativ pentru a descrie valoarea artistica a lui Irinel Liciu sa amintesc aprecierea competenta a unui mare maestru de balet rus (Kurilov) care o considera “un unicat care nu sufera comparatie”. Asa se explica numeroasele roluri principale compuse de acesta pentru ea. In baletele in care a aparut, Irinel a avut drept parteneri talentati balerini ai Operei dintre care amintesc doar cativa: Cotovelea, Stefanschi, Ciortea, Gabriel Popescu. In mintea spectatorilor de atunci s-a impus cu deosebire cuplul Irinel-Gabriel.

Aparitiile lor in afara repertoriului obisnuit al Operei impresionau prin varietatea temelor abordate, o stralucitoare si neobisnuita modalitate tehnica, o curgere expresiva ca o improvizatie continua fara urma de efort. Recitalurile lor sunt de neuitat, un cuplu ideal.

O intamplare, frecventa in acele timpuri, a incheiat dramatic aceasta secventa: Gabriel Popescu a ramas in strainatate. Si in loc de ajutor si intelegere, cum adesea din nefericire se intampla, vorbe critice iresponsabile, aruncate in timpul unei repetitii, au determinat-o pe Irinel Liciu sa paraseasca scena. Mai tarziu, o scurta revenire nu i-a putut schimba hotararea, care ne-a indoliat pe toti. Invitata o data in juriul concursului de dans de la Varna, la intoarcere mi-a povestit fericita: “Elevul tau Gigi Caciuleanu a avut un mare succes. A luat premiul I cu o coregrafie proprie pe muzica de jazz”. Ne-am bucurat impreuna.

Am petrecut cu Irinel si Doinas vacante la mare. Cei din preajma lor aveau sa-i cunoasca acolo relaxati, fericiti. Imi suna si azi in urechi rasul copilaros de-atunci al lui Irinel, ras in cascade scurte. Chiar si in acele momente de destindere, personalitatea ei ma cucerea.
Ne adunam seara artisti de tot felul ca la sezatori: poezia se cupla cu dansul, discutiile despre literatura si muzica se purtau degajat, fara fast, fara decor elaborat.
Iar noi cu totii aflati in acel satuc “2 Mai” priveam fascinati mersul plutit, ca un dans abia schitat al superbei Irinel Liciu.

Mi-e dor de Irinel, de deschiderea fara prejudecati pentru DANS, de colegialitatea si sinceritatea ei, de arta ei sublima. Este meritul Silviei Ciurascu de a fi reusit pentru televiziune o scurta evocare din prea putinul material filmat, o pretioasa mostra din arta dansatoarei. Irinel Liciu a plecat din dans si s-a refugiat in dragostea pentru Doinas. Pierzandu-l pe Doinas nu a mai avut unde fugi.

Ma intreb acum, ca si atunci, daca plecarea ei din dans, ca si plecarea ei din viata inseamna slabiciune sau, dimpotriva, mare curaj. Incerc doar sa inteleg. Esential ramane faptul ca un mare artist nu are voie sa moara niciodata in memoria noastra

 (preluat dupa http://www.revista22.ro)

Anunțuri

43 responses

  1. lumsa

    ce m-as face eu fara idealismul cultivat cu atata sarg?
    destul calm in jur. cam cat vad cu ochii mei miopi. promit sa nici nu-mi cumpar ochelari… sa vad conturul exact al lucrurilor, sa vd cum se delimiteaza atat de clar un lucru de altul, ar fi terminal. iar ma gandesc la eliade…
    frumoasa poezie, anyhow.

    Martie 18, 2008 la 5:26 pm

  2. acesta este poemul pe care sotia lui S. A. Doinas l-a lasat inainte de a se sinucide, la o jumatate de ora dupa trecerea in nefiinta a poetului.

    Martie 18, 2008 la 9:05 pm

  3. parca e scrisa sa presemnalizeze sinuciderea.

    Martie 18, 2008 la 11:53 pm

  4. lumsa

    tu vrei sa ma faci mushy azi? nu vezi ca trag cu dintii de realitate… sa o extind peste toata lumea mea de vis?
    ce mai faci? azi ai zi de blog?

    Martie 19, 2008 la 12:07 am

  5. lumsa

    ma mancau degetele sa vin aici sa mai citesc poezia… si sa ma depresez. iti imaginezi.
    asta ma pierde pe mine de musteriu viabil pe planeta asta: iubiri de genul asta. din ce sunt oamenii astia de se iubesc in halul asta facuti? au alte elemente la baza? oricum mor de placere ca exista. daca nu as avea macar din cand in cand certitudinea ca asa ceva evadeaza din limitele imaginatiei intr-un real carnal, as fi cu mult mai moarta. si uite asa, cu perufuzia iluziei, ma tin vesnic vie, imi mai fac din cand in cand o resuscitare pe cord bleg, imi iau pulsul cu degete surde si… scriu la tine pe blog. param-pam-pam.

    Martie 19, 2008 la 7:04 am

  6. rameau

    se poate interpreta ca fiind un romeo&julia moderni…tragedia cuplului doinas?…unde se poate citi in net despre povestea asta shakespeareana?
    pacifica poezie…desi prevesteste un doliu inerent in familie…

    mw

    Martie 19, 2008 la 9:25 am

  7. Dianette

    E.. zguduitoare.. simpla.. plina de intelesuri.. Iubire fara margini..

    Martie 19, 2008 la 6:16 pm

  8. este una dintre povestile tragice ale iubirii. multi cauta, putini gasesc. tind sa cred ca cei putini sunt cei „alesi”. sunt multe de spus aici dar voi reveni mai tarziu.

    am mai gasit cate ceva…

    Martie 20, 2008 la 1:48 am

  9. lumsa

    frumos si emotionant.

    Martie 20, 2008 la 5:21 am

  10. rameau

    bravo ioana…acum pagina e completa…si poemul lui doinas…mai deosebit! oricum romeo si julia…au trait mai mult de 15 ani…in povestea de mai sus!
    MW

    Martie 20, 2008 la 12:55 pm

  11. dianette

    Am citit.. Asa o iubire.. aproape ma intreb daca.. chiar exista.. Imi pare uneori imposibil.. de n-as stii ca nimic nu-i imposibil.. uite si dovezi.. Rare ce-i drept.. Tot ce-i pretios e rar.. nestemat..
    Nu stiu daca inseamna slabiciune.. Cred ca e nevoie de-un mare curaj.. si de o motivatie.. Cred ca atunci cand iubesti asa.. iti pare moartea mai dulce decat viata traita.. pe jumatate.. Au fost un intreg.. iar ca o jumatate sangeranda.. nu stiu daca mai merita sa te tarasti prin lume.. Pentru ce?
    ……..

    Martie 20, 2008 la 3:08 pm

  12. platinet

    si totusi?

    de ce o chema „Irinel”?

    Martie 22, 2008 la 1:22 am

  13. platinet

    dianette

    sa nu uitam de eva braun, si ea s’a dus dupa tatucu….tot poveste de dragoste?
    poi sa va „spui ” eu care’i mersul…
    femeia s’a simtit fara protectie, fara aparare. o viata intreaga a trait in umbra lui. oricum ai privi este vorba de sinucidere,si oricare ar fi motivul..este un gest deplorabil. (punkt) uite asa cu un coment din asta s’a dus dreaq toata poezia tot romantismul articolului. Scenarista nu te supara draga, a fost doar o preluare dintr’un jurnal..deci nu cred ca ai transpirat prea mult la scris. Bat campii;)

    Martie 22, 2008 la 1:29 am

  14. lumsa

    iaca vin si eu din zare…
    si asa ma lupt cu… ceva…. de cateva ceasuri, incercand sa mentin aparente de care sunt satula…. ia sa-mi scot eu oful pe platinet…
    si uite asa imi fac prieteni eu la tine pe blog:
    punandu-ma din contra.

    ba eu NU sunt de parere ca este deplorabil sa te sinucizi. deplorabile sunt alte alegeri ale omului; n-o sa omor tastatura cu exemple…
    este semn de labilitate si neputinta, de renuntare si slabiciune de caracter? nu cred.
    cumva, nu stiu cum, unii se nasc cu o stigmata nenorocita a neapartinerii, a singularitatii pe care-o implica fiinta umana. genul asta de oameni cauta, asteapta si traiesc pentru a-si gasi o pereche cu care drumul pe aici ar capata un sens, unic dealtfel. eu, una, nu gasesc o implinire mai mare pentru cineva pe planeta asta decat sa-si gaseasca „jumatatea”. singura care suporta asemanare este facerea si cresterea unui copil, cu toate ca acolo este o alta nuanta subtila. sunt multe alte lucruri bune, nobile, geniale pe care le poti face pe pamantul asta pentru semenii tai, dar niciunul nu va umple acel vid intern cu care multi gasesc atat de cumplit sa traiasca. oadata gasita aceasta pereche, devine imposibil sa reinveti sa traiesti fara ea. ca irinel au fost si vor mai fi, sper, multi. cu cat mai multi, cu atat mai bine, dupa parerea mea, caci asta inseamna ca iubirile din povesti exista si, la o adica, pot chiar transcede spatialitatea noastra…
    cred ca este cea mai romantica dovada de dragoste. plus ca viata chiar nu ar mai avea sens „dupa”, singur.
    de aceea se sinucid cam toti, nu numai indragostitii patologici: li se pare ca viata nu mai are sens. eu nu gasesc ca este neaparat o dovada de curaj sa continui sa traiesti, respiri, mananci etc. cand absolut toate motivatiile sunt inexistente. nu o pot numi nici lasitate, dar pot s-o numesc inertie crunta. iar daca te tarasti ca o stafie prin zilele tale doar pentru ca ti-e frica de moarte sau pentru ca ti-e teama de ce o sa zica lumea, sau dumnezeu, mi se pare infiorator.
    da, eu vorbesc in calitatea mea de visator sef, chiar premiant! nu suport sa vina cineva sa arunce cu tarana in ceva ce tine de idealuri. ma iau la tranta pentru ele.

    avocata idealurilor pierdute in …declinul lumesc

    Martie 22, 2008 la 5:43 am

  15. platinet

    lumsa

    sa ma bucur sau nu?
    mai intai imi cer scuze pentru confuzia creata, nu sunt o „ea” . Ma bucur in primul rand ca am reusit sa provoc pe cineva, monotonia comentariilor ma scoate din sarite. Ador ca la un articol sa vad si o alta parere decat cea a majoritatii. Perceptia sentimentelor este data de sexul pe care’l reprezentam lumsa si pot sa’ti spun ca sunt Foarte diferite. Te’ai intrebat daca „irinel” se prapadea prima, el ar fi facut acelasi gest? Trairile si sentimentele lumsa draga le percepem mod totalmente diferit. Nu la fel simtim placerea orgasmelor, si ca sa mai zambim un pic , nici picioarele nu ne miros la fel. Monogamia nu este o caracteristica a speciei umane, monogamia este impusa drept reactie aventurile amoroase sau pur si simplu sex pe unde apucam ,o urmare a instinctelor noastre cat se poate de firesti, naturale. Potrivit caror criterii atribui cuiva statutul de „jumatatea ta”?.Este un moment foarte important in viata unui om, ori cum poti stii daca nu incerci mai multe jumatati? Problema este ca in viata alegem si in final tot cei prost luam. Dragostea, acest sentiment..sau stare spune cum vrei ,este una in adolescenta iar o cu totul alta la varsta unui adult si ma intreeb cum o fi pentru varsta a 3-a?
    Putem dezbate subiectul ani de zile si tot n u terminam, ideea ar fi ca un compromis nu ar strica. Platinet are lumea ei/lui. Daca te chinui un pic mai ales ca ai si mijloacele necesare , ai sa o descoperi. Scenarista sper ca nu’mi reprosezi ca fac reclama mascata. Tu fiind proprietara bloggului stii cu cine ai de a face, si crezi sau nu..mi’am facut si blogg, de dragul vostru:)) ma rog, un altfel de blogg, poezia si eseurile asta literare nu’s pentru tarlaua mea.

    Martie 22, 2008 la 2:58 pm

  16. platinet

    si o ultima remarca dar foarte importanta, va cer in cel mai politicos mod cu putinta sa’mi treceti cu vederea gresilele de ortografie dar nu si cele de exprimare. vreau ca satisfactia sa fie si de partea voastra desi as putea invoca circumstante atenuante pentru simplul motiv ca ar fi justificate.

    Martie 22, 2008 la 3:03 pm

  17. lumsa

    wow. revi aici, platinet. de abia am facut ochi… ce vad eu aici abia daca incape in ei si in mintea la fel de incetosata. subiectele astea au o anumita valenta in functie de ora, loc si conjunctura…

    ps bucura-te! why not?

    Martie 22, 2008 la 6:08 pm

  18. platinet

    lumsa revin draga mea, astept sa ti se ridice ceata de pe ochi ca sa ma poti vedea mai bine, sa ma vezi cat sunt de bucuros, de parca m’as bucura de venirea primaverii ‘rar ea a dreaq de vara. lumsa pot sa’ti dau chiar si o veste proasta, doamne ce urat suna in romaneste, una bruta notizia suna mult mai poetic. lumsa , sunt prietenul tau de o eternitate , cel mult iubit si hulit in aceasi masura, sunt eu draga mea..yobi:)))

    Martie 22, 2008 la 7:05 pm

  19. lumsa

    si de ce ai vrut sa-mi dai vestea asta?? daca tot ti-ai scimbat coafura, puteai sa tii pasul cu o a doua personalitate… zic si eu.
    nu o consider proasta, cu toate ca stiu ca mori de draci cu magnetismul meu lunar, dar sper sa fii mai elegant de data asta, ca tot ai zulufi. de la o femeie lumea se asteapata la mai multa delicatete. keep that in mind. vezi bine ca suntem sensibilosi…
    sper sa stai bine la capitolul rabdare ca mai ai de asteptat. mie mi se ridica ceata mai pe-nserat…

    Martie 22, 2008 la 8:26 pm

  20. platinet

    lumsa

    dupa ce ai dat cu „mucii’n fasole” la articolul urmator nu stiu cum sa te fac sa intelegi ca nu sufar de boala multiplei personalitati, de asta ti’am spus cine sunt, pentru ca am vazut oarece urme de derapaj in discutia cu mine. daca am schimbat ceva este doar look-ul si asta pentru a nu fi dat in judecata pentru port ilegal de frumusete.

    Martie 22, 2008 la 11:29 pm

  21. platinet

    pe semne ca ai reusit sa ma enervezi si vad asta in ce scriu, in nr mare de greseli.

    Martie 22, 2008 la 11:31 pm

  22. lumsa

    am promis ca nu-ti mai dau apa la moara, dar imi permit sa nu-mi tin promisiunile in anumite circumstante. tu o cam cauti cu lumanarea. iar cand dai si de oameni in toane proaste gasasti ce cauti…
    de obicei nu sar la beregata si, mai ales, nu folosesc apelative necuviincioase… chiar daca isi au locul. totus, habar nu am cine esti, asa ca poate n-ar fi trebuit sa te numesc prost, dar m-ai iritat nespus cu conotatia ta. ba mai mult, ca sa perseverezi, ai tinut-o pe-a ta si nu ai sesizat oportunitatea pe care o aveai de a 1. te debarasa de acest stil „smuls” care nu se preteaza pe blogul scenaristei sau 2. macar de a inghiti un „mea culpa” cu noduri.
    am inteles intre timp ca asa esti tu, iti place sa iriti lumea. nu cred ca-ti serveste prea mult, intru-cat vad ca te duce mintea sa legi si conversatii mai inteligente. deci, voi lasa „discutia” de ieri in mid-air…

    ps cu „mucii in fasole” ai dat tu, stii bine. m-am gandit ca platinet este varianta mai soft a lui yobi, si dupa cum ai vazut, i cut you some slack, but… yobi nu s-a lasat pana nu s-a batut cu pumnii in pieptul lui de otel. oricum, tu suferi de ceva. poate se gaseste tratament! nu sunt ironica acum.
    pps inainte sa scrii iar vreo tampenie, respira adanc si numara pana la zece! de cele mai multe ori ajuta si treci fara pericol de acel initial frantic urge.

    Martie 23, 2008 la 6:36 am

  23. platinet

    lumsa

    oricat incerc sa ma abtin nu reusesc, vrei sa punktezi, vrei sa’mi dai de inteles ca esti o mutatie genetica in nenorocita asta de evolutie darwinsta. Lumsa, daca nu stiai vreau sa’ti spun sa stii pe viitor ca diferentele dintre noi nu sunt doar de ordin sexual, sunt mulkt mai profunde incepand cu cele lasate de mama natura. Diferenta consta in primul rand de cantitatea de creier cu ne’a inzestrat ea , mama, mama natura. Este o diferenta care se ridica la milioane de ani de evolutie, ca sa fiu mai explicit femeile spre nesansa lor au cantittate mult mai mica de magarie d’aia din tzasta , deci implicit si materie cenusie care foloseste la multe altele ca de ex. discernamant, realism , fantezie si creatie. De ce nu’mi lasi ocazia sa trec cu vederea neajunsurile astea?
    sunt un militant pentru egalitatea de sanse intre sexe, de ce imi reamintesti ca lupt pentru o cauza pierduta=?
    sa revin la sentimente mai umane, am remarcat umbra de compliment cum ca as fi in stare sa port eventual „discutii inteligete” cu tine sau cu altele (cu altele poate ca port deja ) dar ca sa putem avea un asemenea dialog presupune sa am si eu aceleasi banuiele in ce te priveste. Cat priveste suferintele , eu iti recomand sa nu le porti de grija alor mele caci tu esti mult mai nevoiasa. Iar daca a aparut platinet, a fost pur si simplu din neatentie, eram logat la mine pe blogg. Respira adanc , iti va face bine dupa care un pahar cu apa rece ai sa’l privesti ca pe o binecuvantare.
    intrebarea zilei de azi: esti cumva scenarista ?

    Martie 24, 2008 la 12:02 am

  24. lumsa

    nu vreau sa punctez nimic, yobi. nu-mi spune ca de la umbra implicatului compliment nu ai putut sa vezi cu ochiul liber, si lipsit de prejudecatile pe care vrei sa le combati, zici, ca ti-am intins pentru a doua oara pipa pacii. ca nu fumezi este un lucru sanatos, si nici nu-mi voi incarca eu constiinta invatandu-te.
    oricum, probabil fara sa vrei – iar daca ai vrut, ai facut-o foarte „la intamplare” – m-ai facut sa inteleg ca de ce esti tu asa. nu sunt o feminista, nu ii urasc pe misogini, consider lupta dintre sexe o aberatie si nu ma deranjeaza ca am mai putin creier activ decat un barbat si asta pentru ca eu cred mai mult in suflet decat in creier. cat despre egalitate – este o „unitate” in care iar nu cred; cred insa in libertatea de orice fel. pe aceasta nota terna, imi iau pipa si plec.
    raspunsul zilei: nu.

    Martie 24, 2008 la 2:47 am

  25. platinet

    lumsa

    evindent ca’n ingustimea mintii mele am remarcat gesturile „impaciuitoare”, cand inmanezi „pipa pacii” care este un preambul al unui posibil dialog nu o faci cu partea care arde si scoate fum. Dar macar ai nimerito bine, nu fumez. Fumul ..fumurile ma dearanjeaza chiar daca sunt in interesul unui scop nobil ca acela al pacii.

    Martie 24, 2008 la 4:03 am

  26. lumsa

    yobi, tu ce vrei? vrei sa ai tu ultimul cuvant? nu vrei tu sa fii un gentleman si ma lasi pe mine, ca tot sunt femeie, sa inchei scena dramatic, de dragul audientei si asa absente? ce zici?
    totusi, ca vad ca mai ai si simtul umorului pe langa toate celelalte calitati si ti-ai schimbat poza… :
    daca era sa fi fost eu vinovata nr 1 iti inmanam pipa cum ar fi trebuit. adica as fi venit si cu carpa de vase alba in varf de bat si mi-as fi pus si tarana in cap in timp ca m-as fi ploconit ca-n fata lui alah, dar din locul unde stau eu cu celulita foarte feminina, se vede ca tu esti capul rautatilor. pacifista cum as vrea sa cred ca sunt – dar bag seama ca nu sunt, intr-ucat tu reusesti sa ma aduci la razboi cu multa usurinta (felicitari! dar nu te infoia prea mult cu gloria caci si eu ma las un pic… adusa, adica) – as fi vrut sa fac pace de dragul pacii (eternul ideal al omenirii), indiferent de faptul ca nu eu am deschis focul. asadar si deci ti-am inmanat-o cum nu trebuie. pipa.
    orisicum… observ ca un amarat de dialog bolnav tot s-a derulat, dar asta doar pentru ca suferim amandoi de acelasi sindrom. n-o sa-l numesc, ca sa nu te ofuschezi. mi-e clar ca daca printr-o ironie a soartei noi doi am disputa fata in fata, nu am sfarsi tocmai bine…
    intr-un val sufocator de fum si fumuri, in niciun scop nobil, te las sa cantaresti posibilitatea de a-mi urma sfatul de la deschiderea acestui reply…
    simt in frunza de tutun de pe tarlaua lui bunicu’ ca te inmoi… nu ma dezamagi!

    Martie 24, 2008 la 4:49 am

  27. ...

    ________________________________________________

    Martie 24, 2008 la 5:56 pm

  28. platinet

    lumsa

    iti scapa din nou amanunte importante, eu nu am nevoie de naframa’n varf de baltz” io sono vestito din bianco”. Nu folosesc din snobism italiana dar in multe cazuri da adevaratul sens frazelor si nu lasa loc de interpretare. Daca ar fi sa ma exprim in limba romana ti’as spune este leac si pentru „moliciuni” sau pentru cand se inmoaie…intervine priceperea interlocutorului de a intari ..marimea si grandoarea.. frazelor. Chiar asa, de ce oare ar trebui sa ai ultimul cuvant, doar pentru ca esti femeie? uite ca nu’s gentelman.

    Martie 24, 2008 la 11:32 pm

  29. platinet

    ….si inca ceva. Stii de ce este magarul incapatanat si nu asculta de nimeni?
    Pentru ca are personalitate, cu asta iti spun ca facandu’ma magar dupa cum prea bine banuiesc ca va fi cazul si seara asta il iau ca pe un compliment si iti spun spre dezamagirea ta ca magarul asa cum este are toate atuurile de a fi invidiat. Nu crezi?

    Martie 24, 2008 la 11:35 pm

  30. ...

    ooo , yobi ce maschool feroce-atroce!

    Martie 25, 2008 la 12:00 am

  31. lumsa

    n-am timp acum, yobi, dar din goana calului… eram convinsa ca n-o sa mi-l lasi…
    acum ma intreb daca nu o sa inceapa sa-mi placa sa ma bat, absolut inutil, cu tine….
    revin la lupta dupa ce-mi pun ciorba la foc si bat covoarele…

    Martie 25, 2008 la 1:20 am

  32. lumsa

    mi-am suflecat manecutele sortului ca sa-mi scot la iveala nise brate subtirele… cu care, spre umilinta imensa a ego-ului tau, o sa te bat de o sa zici ca n-ai avut noroc in viata! o s-o fac elegant insa caci incep sa prind gust de harta si mai sunt si o doamna – ne-am bazat concluzia, mai deunazi, pe cantitatea de creier cu care m-a inzestrat dumnezeu.
    intai si apoi, daca zici ca italiana nu lasa loc la interpretari, mor de nervi ca nu o stiu!
    2. vrei sa zici ca esti imbracat in alb? sau este o nuanta acolo pe care eu n-o prind? daca imi mai scrii pe limba ta, care dealtfel imi place foarte, baga si o traducere alaturi, ca sa pot sa te combat…
    3. nu stiu de ce ai ales tu italia drept rezidenta, dar cred ca un loc mai „potrivit” nici ca puteai. la nivelul tau de testosteron, italia iti lipsea, unde, gratie unui temperament foarte sanguin, barbatii sunt inca si mai… barbati. probabil ca te potrivesti mediului precum o manusa facuta pe comanda… la casa fendi, ca-i aproape de tine.
    4. pasiunea ta pentru conotatii duble o sa ti-o trec cu vedrea atata vreme cat nu sari calul si sunt absolut convinsa ca poti, daca te stradui foarte, foarte tare. am probleme la nivel de intimitati. nu intreba de ce. nu te oferi sa ma ajuti.
    4b. o sa pastrez termenul „magar” pentru lectia de anatomie. vezi mai jos. ramai fara compliment in sera asta, asadar.
    5. despre care magar vorbeai la final? magarul din fabule sau despre tine… anticipand reactia mea? si cam care ar fi atuurile de invidiat? stai. am un presentiment. sper sa nu fie vorba despre el…

    si acuma ca am terminat cu replicile carteziene… cred ca stiu de ce ne avem noi doi atat de „bine”. revin la ce nu-ti place tie: frictiuni astrale! cu barbatii din zodiile de apa eu ma cam am la cutite de cele mai multe ori, iar cu cei din scorpion… scot de-a dreptul iataganul. si ca sa-mi satisfaci si mie aceasta teorie copilaroasa, sau dimpotriva, si probabil cu inca si mai multa placere, sa mi-o infirmi: esti in zodia susnumita?
    se vede ca incerc inca sa inteleg de ce ne impungem… iar daca si teoria astrelor nu explica energiile negative dintre noi, ma dau batuta… in a intelege. batalia n-o las inca.

    ps ca tot vorbesti italiana: care este cea mai romantica expresie pe care si-o pot spune indragostitii? sper sa nu ai mancarici la limba si sa-mi spui prostii… deci vreau o formula ne-sexuala, ca sa nu interpretezi.

    Martie 25, 2008 la 3:58 am

  33. sinuciderea.daca e indemnata de pasiune, se mai considera pacat?

    Martie 25, 2008 la 7:51 pm

  34. platinet

    lumsa

    daca ai sort cu manecute ma intreb unde gatesti ca aia se numeste salopeta. probabil la pompieri, esti un soi pompiereasa iar daca ai si celulita aferenta de care pomeneai ca orice fumeie care se respecta o are, atunci nu esti doar pompiereasa ci mai esti si poponareasa . Am remarcat ca probleme legate de viata intima, daca as fi obraznic cum sunt de obicei as spune ca ai deja tarantule si panza de nu se da jos nici cu maceta lu’ peste, dar nu sunt orìbraznic. ca sa nu mai ai atatea dileme legat de semnul meu zodiacal iti spun ca doar ca am placere nebuna sa va sodomizez virtual pentru ca oricum sunt deasupra voastra a tutror. Sunt Leu.

    Martie 28, 2008 la 12:44 am

  35. lumsa

    esti infailibil, yobi! ma dau batuta…. contrar caracterului meu bataus. du-te si pune-ti corana pe-o ureche, uita-te la tine cat esti de… frumos si … succes in aceasta lume… predominant de femei!
    …si un merci sarcastic pentru traducere… chiar imi trebuia… dar probabil ca nu ai tu de unde sa sti a vorbi lucruri… dulci.

    bored, ma apuca plictiseala doar cand iti citesc numele. schimba-l! poate din spatele altuia o sa-ti sada mai bine. sper sa-mi fii al doilea dusman… pe acest post… predestinat. ia sa vedem!

    Martie 28, 2008 la 1:15 am

  36. platinet

    lumsa

    te dezamagesc. dulcegariile nu le impart decat cu lumea masculina

    Martie 28, 2008 la 1:26 am

  37. platinet

    si lumsa…
    vad ca te iei de bored il percepi ca pe un eventual „inamic”, un altul, pot s a te intreb care este primul?

    Martie 28, 2008 la 1:28 am

  38. platinet

    scenarista

    noroc ca scrie acolo la poza ca ala este stadion. Esti un antitalent adevarat draga mea la facut poze. Stai departe de aparatul foto. nu mai tortura spatiul virtual cu asemenea opere. Daca sse vor da vreodata premii pentru asa ceva , am sa te propun sa stii, pentru cele mai idioate poze pe care le’am vazut in ultima decada.

    Martie 28, 2008 la 1:31 am

  39. ...

    ah, ah, unde-i scena sa te banneze?

    Martie 28, 2008 la 1:53 am

  40. platinet

    ….

    puncutletz, poate ca intre noi s’a infiripat o idila virtuala mey, de ce incerci sa bagi starmbe virtuale? De unde poate stii una cat tine cat imi este de draga sau cat ii sunt eu de drac?
    scenarista ar fi si culmea sa te superi pe un punct de vedere al unui specialist. in literatura care’i la fel de dezastruoasa ca si fotografiile , nu ma bag draga mea. acum am vazut ca ai postat alta capodopera, de aia ai tacut atat vreme?
    punkltuletz ce zici mey, raspunde la provocari? de obicei nu rezista nimeni. ce zici sterge articolul si’mi da ban?
    poi eu nu’i dau la mine?

    Martie 28, 2008 la 4:41 am

  41. lumsa, te ataci ca un arlechin la prima aparitie publica.numele e doar coperta cartii, de unde stii ce e in interior, pana nu o deschizi ?
    daca vrei iti pot fi si al treilea dusman, nu stiu cu ce te’ar avantaja, iti plac provocarile morale sau ?..

    Martie 29, 2008 la 1:14 am

  42. lumsa

    bored, ai intrat in… colimator absolut nevinovat. nu pe tine aveam draci…
    nu-mi plac. anticipez ca vei trece cu vederea iesirea mea de ieri… caci, ai vazut bine, n-am muschi de batalie.

    arlechina

    Martie 29, 2008 la 2:11 am

  43. Scena draga, sau draga Scena,
    de cateva zile citesc atent toate articolele /textele scrise de tine
    acum, inainte de culcare, am dat peste cel cu titlul ‘Azi ne despartim’
    nu vreau sa intru in polemica acum cu nimeni si cu atat mai putin cu prietenii tai!
    am obervat, nu fara oarecare regret, ca se cam poarta un fel de chat sau miniforum pe blogul tau; dar aici chiar m-a intristat… recunosc, nu am citiit pana la ultimul comentariu…. deaorece am dat peste o fraza demna de rubrica 3-14 dintr-o anume revista pe care banuiesc a nu-i fi prea familiara celui ce scrie asa ceva :
    ‘te dezamagesc. dulcegariile nu le impart decat cu lumea masculina’ si cred ca si aparitia la acea rubrica l-ar onora…

    si poate ca as fi reusit sa ma abtin in dezamagirea si tristetea mea legata de superficialitatea (nu folosesc alt temen!) fata de cele scrise de tine si mai ales fata de poezia testament a lui Doinas, daca printr-un joc diabolic al memoriei nu mi-as fi amintit si eu de o zi de 18 martie 2008, cand am stiut ca va rebui scris cat de curand un EPILOG…
    ––
    sper sa reusesc sa mai citesc ceva din celelalte lecturi ale mele;
    si acum scriu cu respect si cu drag,

    Ianuarie 2, 2009 la 5:25 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s