…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

mulţimea vidă

de la logoped rostire

scot sunete în imperiul zgomotelor
spun lucrurilor pe nume
rostirea se loveşte de ele
şi se întoarce la mine
pe altă traiectorie
acelaşi sunet golit de voce
si pietrele au vocile lor
cască uriaşe guri
rânjesc la mine cu limbi bifurcate
şerpi împietriţi sâsâie ameninţatori
sau poate vor să mă prevină că mă aflu la margine
sau la mijloc
două goluri care se întâlnesc
două substanţe ale vidului
celalalt—mulţimea vidă
zgomote golite de voce
trebuie sa le descifrez
încă şi încă odată
până cand?
dar îmi place…

m-am pierdut la mulţimea vidă
nu am înţeles paradoxul
la plus infinit,
şirul întreg s-a încolăcit în mintea mea
ca o muzică pe care o auzeam prima dată
nu cu urechile
direct cu limba din gură
ca un gust sfâşietor
asta e filosofie, mi-am zis
(mai mult am simţit)
cum adică plus infinit?
cum adică minus…?

am înţeles vidul in numire
limbile bifurcate sâsâie
zgomotele au intoarceri în panglică
uneori te apucă de ceafă
până să îţi dai seama, s-au si amestecat în sângele tau
ca si cum ai sta culcat pe pământ
şi ai privi cerul cu tristeţe
totul ar fi întors: pietrele ar fi deasupra
si stelele sub tine
strigi la ele—cad
te mişti—te înţeapă
ai vrea să fii fachir, să ai şarpele încolăcit pe mână
să dormi pe pat de cuie
să inghiţi foc, sa păşeşti pe cărbuni încinşi
să nu auzi vocile tari
sau sunetele prea moi sau prea ascuţite

mi-am ales zgomotul
el este o intâmplare
un 0 la întretăierea a două axe
acolo e locul meu

vidul

între +infinit şi -infinit

5 aprilie 2004, Los Angeles

Anunțuri

5 responses

  1. ...

    ooo, what a surprise. i can’t belive what i’m seeing. ‘so glad to se u again. we all missed u so much… i think..

    Aprilie 13, 2008 la 2:09 am

  2. lumsa

    scena, este superba. as vrea sa nu stiu atat de multe lucruri din trecut si sa-mi imaginez un… altul, mai mare si mai frumos si mai temeinic… ca un pod nou. pana una alta ma uit in apa si vad inca molozul si halci de pod vechi si… schelaria ruginita in care se agata mortaciuni.
    am impresia ca m-ai intristat. n-am voie acum. da’ deloc n-am. revin sa fac misto de mine…

    Aprilie 13, 2008 la 3:03 am

  3. lumsa

    am revenit, dar nu ca sa fac misto de mine… ci de infiniturile matematice ori altfel si imposibilitatea de a le inghesui intr-o singura privire, sau intr-un singur lob cerebral. negatia conceptului prin lipsa de palpabilitate. care concept? imi plac cuvintele mari: eternitate, niciodata, infinit, intotdeauna, univers… ele nu au un inteles real pentru ca la ele nu ma pot raporta. la umbra lor eu am luxul de a fi infima, nascandu-ma si murindu-ma de mii de ori, fara un scop logic – ele tot imense si de neatins vor fi si atunci si probabil tot acolo unde sunt si acum, nemiscate nici un milimetru mai la plus sau mai la minus.

    Aprilie 14, 2008 la 4:24 am

  4. lumsa

    blah, blah, blah…
    aveti si voi un plictis de luni pe voi, mai ceva decat mine. oricum, daca intrati si voi in speranta ca veti avea ceva nou de citit si constatati ca nu eeeeeee, sa stiti ca nu ati fost singuri pe lume – si mie mi s-a intamplat fix, exact, intocmai acelasi lucru.
    ave!

    Aprilie 14, 2008 la 8:00 pm

  5. lumsa


    din ciclul poemul de groaza si vaca sfanta
    .
    eu deschid carti la intamplare si caut fraza ics, bara, bara, de obicei pe pagina din stanga, jos, acea fraza care va fi mesajul zilei sau minutului, la locul potrivint, la momentul potrivit, pe care-l voi descifra intr-o clipita, care va aduce o revelatie de circa aproximativ trei fractiuni de secunda, care va justifica ceea ce fac pentru inca o zi, ori o ora. caut semne externe care sa devina catalizatori interni. sunt intr-o permamenta catalizare… si catharsisare…
    dar pana si aici a devenit plictisitor…. doar eu si eu si iarasi eu si nu-mi sunt nici pe departe atat de suficienta; altfel, as tine un jurnal. e plin saracul blog asta de mine – i-am devenit extensie, membru anormal, ca un fel de al treilea picior… si nu face nimeni nadragi cu trei craci ca sa fiu si eu justificata. prevad o amputare iminenta daca nu se mai indura vreunul sa-mi dea apa la moara. cu toate ca schimbarile sunt bune la capul omului… sa-mi fi venit mie ceasul atatora schimbari fix cam in perioada asta? oare sa deschid cartea de bucate intr-o doara sa vad ce mesaj subtil gasesc intre o legatura de patrunjel si o marinare in mustar dijon?
    ziceti, oameni, ceva, ca nu stiu daca sunt pregatita sa ma… parasesc pana si eu insami, in semn de protest.
    sonata in cheia fiinta minor

    Aprilie 15, 2008 la 5:54 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s