…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Archive for Mai, 2008

merg la concert la Oprescu…

…maine la 7 seara. Nu este primul la care merg in perioada asta electorala. Mi-am dorit sa ascult pe viu ELO (Electric Light Orchestra) si am facut-o. Niste batranei simpatici, mustaciosi si colorati a la flower power. Nu eram eu in mood in seara aia, dar am marcat momentul. N-am avut rabdare sa stau pana la „Ticket to the moon”. Chiar sunt curioasa daca au cantat-o. Ma rog…

Maine merg la concertul lui Oprescu. Daca lui Traian Basescu ii zic „Basescu”, atunci cand vorbesc despre el, pe Oprescu l-as numi „Sorin”, daca ar fi primarul capitalei. Sper sa ne vedem maine seara cu totii, in fata Academiei Militare.


story of a dinner

mail from lumsa

pai… ai vrut poveste, livrez poveste!!!! it’s not going to be „about us”, but you’ll get the idea. plus, i’ll manage to both tell a story, kind of, and be part of this extremely exciting „dialogue” between… myself and i, that consumes itself so candidly on this forsaken blog… which reminds me to state: i’m so getting bored with myself and with the fact that you have to be making money… as opposed to living the bohemian life… but, god, this mkes me think that i am complaining about the same crap everybody complains about… and, don’t i wanna be different???? huh??? i do!!!! i’d rather complain it hasn’t rain in eons and i’m fucking drained and dry, inside out, and sideways, and all around. i’d rather imply that i’m not human and that lack of communication doesn’t bother me in the least, but the lack of storms does; which, by the way, pisses me off just as much, kidding aside.
right this very moment i realize why getting old will eventually bug me: i’ll not be able to act like i do now without being blamed, judged, pointed at, ten times more… for being irresponsible, for not acting my age, for not willing to com[ply with the… rules and regulations. yeah. this must be the reason why i have a tendency to befriend younger people. i’m doomed… either way.
ok. the story. i deviated a lot, but this is part of the „free writing” technique… just write and write and write some more, absolutely everything that comes to mind. anyway, i did censor the train of thoughts to „blank” and „bleep” the very personal hints and the… sexual content, since this is meant to be read by others as well.
yesterday i went to costco. mind you, to buy food!!!! as you well know, every time i attempt such a goal, i somehow fail to do exactly that: buy food. so, i grabbed four bottles of coke, green grapes, feta, grand parisian*, coffee, sugar and pizza. exhausted terribly, after shopping for groceries so heavily, i gave up on the whole concept of buying food, which is clearly beyond my grasp, paid up and went home. needless to say, i was too tired to eat… or even realize i have bought only three articles that qualify as… nutrition. i had coke instead.
however, today, i got hungry!
and this is where the „*” desperately needs to be explained.
asta, evidamente, imi aduce aminte de inventia ta cu asterixurile si „notele explicative” (a propos, ultimul „time”, sau penultimul, are o chestie similara!! m-am gandit la tine instantaneu)… si ma simt compelled sa folosesc si eu stilul; nu de alta, dar vreau sa raman… moderna.
bon. „grand parisian” este o salata, gen verde, cu toate ingrdientele necesare… ca sa ai impresia ca ti-au servit-o unii care stiau ce pisici fac.
plina de incredre, si cu o salivatie destul de puternica, desert pungoiul intr-un castron, desfac cu nerabdare pungulkitele cu ingrediente, oarecum mirata de varietatea si… compatibilitatea lor, dau aiurea cu furculita prin ea s-o amestec si ma infig cuminte la masa. cu dreapta butonam telecomanda dupa un film… perpendicular, cu stanga imi introduceam catinel (nefiind stnagace nimeresc mai greu tintele, asa ca o iau incet, ca sa nu-mi infig furculita in dinti… nas, sau prin apropiere) un manunghi de vredeata in gura.
acuma nu stiu de ce mi-a luat cel putin trei, poate chiar patru mestecaturi si vreo doua inghitiri ca sa ma prind ca este sinstra… ca, frate, nu sunt atat de frantuzita si sofisticata… cum obviously credeam. sa fi fost ocupata mental cu canalele si faptul ca trebuie sa nimeresc un anume unghi intre telecomanda si cable box, sa fi fost faptul ca toate papilele mele gustative erau atat de gata pentru ceva yummy incat s-au prins cu greu ca trebuie sa se revolte? cert este ca in momentul in care amestecul dulce… cu nuca, cranberries uscate, feta cheese si salata creata m-a lovit fix in moalele capului, m-a cuprins o deznadejde cumplita. am uitat si de film, am uitat si de foame si priveam cu dusmanie la marea salata din fata mea. si mi-am zis: ce? ma dovedesti tu pe mine, mai, salata… confuza? no way! asa ca, de data asta stiind la ce sa ma astept, i said to myself that this is a question of… acquiring a taste for the damn thing, and i stuffed my face with a few more bites.
can’t say that i learned to like it, but i did eat more of it. however, the damn combination just didn’t hit the spot for me, so i stopped, dumped it in the sink.. and fed it to the the garbage disposal!!!! the ultimate humiliation! and you know i can’t stand to throw away food, when millions of people are starving, but it gave me no other choice: it was nasty, man! yuck!
and here i am, writing the story of dinner… instead of having dinner.
which brings me to this: if merely feeding myself is so freaking complicated at times and it ends up as such a failure, i’ll leave it to your imagination as to how i handle the rest of what i would commonly call „my life”. this is why attempting a „real” story is out of question for now. it will come… with age. 🙂


eternal sunshine of the spotless mind

am revazut filmul.

va pun melodia, fara alte cuvinte…


taciuni de fachir

pentru lalaiala de sub dus
si vocea ta de scapete
o sa-ti mananc cenusa cu lingurita
eu si jagger aplecati peste borcan
vom scuipa oscioarele pe fundal shine a light
direct in cada fara smalt
daddy bebe daddy
za-ra-za
pentru o tigara in picioare
cu mana dreapta’n sold
,,ce bun e visu’n state…’’
barbecue in culise
inima de tiganca pe gratarul incins
eu si vasile te vom linge de pe capac
o dara praf de om trasa pe nara
un fum
un praf
& scrum

cenusa ta fierbinte
pentru tata si mama
pentru fiul si fiica
pentru angela de la 5 si dobermanul ei ranit
pentru pasare si coaja ei
din cenusa imperiului tu
inca descult in parc
o sa te lasi inghitit
o sa ma pudrez cu tine in noaptea de revelion

cenusa ta fierbinte
se va dospi in mine va creste va erupe
din ea vor iesi aripi inalte
aripi inalte fierbinti
flacari de pene de foc
flacari taciuni
bebe daddy bebe
ma-ma-za-ra-za
& scrum

Cristian Vasile – Zaraza


telegrama

e suficient sa crăpi uşa încet
şi toate zoaiele vor năpădi
salonul înalt îmbrăcat în mătase
cu mobilă stil şi tablouri celebre
pendula ding dong ding la marele fix
atât de aspru puternic ridat învolburat
digestia simfonică a ţipătului ei ascuţit
ca rupt din burta unui violoncel elite
molidul vechi şi paltin uşor creţ
deversările strânse cu mopul
de pe carena parchetului lucios
un lustru de lac şi ceară încinsă
pe deget pe buze pe creier
şi la încheietura mâinii o încercare arsă
să nu fie prea cald prea rece prea subţire
acest lapte pentru copilul din tine
citeam printre covoare amprente fine urme
de tălpi celebre tocul înalt copita grea
călcâi uşor bocanc şi palmele deschise
o palmă peste palmă cu degete lungi
rămas era un strat de piele pe parchet
cu liniile toate destine încriptate
între coloana albă şi masuţa de ceai
te-am rugat să nu deschizi ai deschis
poştaşul şi-a imbrăcat costumul pe dos
focul tresare în căminul de piatră
se schimbă vremea te vor durea oasele
din lada aceea ascunsă în beci
a fost suficientă o fantă o crăpătură doar
prin care potopul de mâl
să inunde şoaptele noastre să stingă
tăciunii să umple sertare să spargă oglinda
să invadeze flacăra acestei lumânări
aprinse astă-seară la cină în mijlocul mesei
un zgomot
un clinchet
o furculiţă lovită de un pahar neatins
plin pân’n buză cu vin şi cu plec
telegrama alături metronomul pe tavă
cuţitul curat alpaca lustruită
picioarele noastre băltind în mocirlă
urcă pe scaun e mai sus de genunchi
şi încă mai sus pan’ la gât peste cap
ai deschis e poştaşul cu haina pe dos
se umple totul de fiere şi zoaie inoată
respiră ridică-te cât poţi spre tavan ieşi pe horn
se schimbă vremea domnule vă spun
şi dumneavoastră doamna de-acolo sarut mâna
aveţi grijă la oase semnaţi e telegramă
salonul titanic şi doar patru cuvinte
ai grijă cu ioana stop