…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Archive for Septembrie, 2008

gourmet

(lui Traian)

pe vremea aia confundam canibalismul cu antropofagia

mâncam de foame

hulpavnic

ca un pui de sudanez ciocolata

– aruncată din elicopter de croix-rouge –

cu tot cu staniol şi puşca pe umăr

mi se umfla pântecul ca de naştere

regurgitam râgâiam adormeam năucă

ani de-a rândul cu un nod în gât

când îmi era sete

îmi înfigeam colţii fără să întreb

“te rog frumos lasă-mă să-mi înfig colţii

în beregata ta să îţi sorb sângele să mă satur”

nici măcar asta nu spuneam

politeţea îmi era necunoscută

habar nu aveam că este cea mai bună apărare

nu-mi puteam stăpâni muşchii feţei

grimasa de silă

scuipam de faţă cu toţi la masă

pe şervetul cu monogramă în farfuria de porţelan

cu dungă de aur uneori vomitam

bucăţi întregi de piele păroasă

se întâmpla să nu mestec

de atâta foame să înghit dintr-un foc

oraşe întregi colcăind de arşi

– suflarea lor încinsă îmi deschide ulcerul

între anotimpuri –

de când m-am săturat am devenit pedantă

aştept răsăritul de soare în straie de crengi

piatră seacă şi abur

mă confund cu tot ce se vede ca fără vreo teamă

pândesc printre crengi de sub pietre

– un cameleon o euglenă un virus –

îmi ascut ghearele cu grijă şi îl aştept

pe cel ce l-aş putea iubi

*

îmi amintesc într-o zi fotonică mă odihneam la marginea unei mări oarecare. mă încerca o poftă sărată – pentru prima oară pofteam – îmi limpezeam tălpile printre năvoade cu peşti putreziti şi meduze nomura. se poate să mă fi aflat pe ţărmul japoniei sau la marea moartă. nu mai ţin minte. de la o barcă mi s-a tras întâia indigestie adevărată. mi-a fost să mor de la atâtea jivine, mă întrebam, devorate cu tot cu dresor în cuştile lor nămoloase. prietenii mei adevăraţi s-au îngrijorat abia atunci. au verificat “nu a fost arca”. omenirea fusese salvată încă o dată dintr-o întâmplare. făceau cu rândul la patul meu reavăn, vorbeau încet îmi aranjau branula cu ceai – transfuziile mi-au fost intrezise – tata nu mă mai alinta pantacruelle nu mai glumea. era îngrijorat îmi aducea cornuri pline cu seminţe şi fructe, le răsturna peste cearşaf peste mine, salonul se îneca în miros de flori de gutui, ce rău mi-a fost seminţele prindeau rădăcini în carnea mea din braţele mele creşteau lujeri graşi. în gura mea pocneau muguri se deschideau corole, parfumul lor m-a cufundat într-un fel de coşmar botanic, părul se încâlcise se-nverzea ca matasea broaştei şi roua. roua se aduna curgea pe pereţi se ridicase până la fereastră. era să mor de înec în somn gata eram dacă nu ar fi venit vizita. când uşa s-a deschis valuri de rouă au năvălit din salon ca dintr-un acvariu. pe mine se asternuse nisip. fiul meu construia castele pe pântecul meu şi cânta. mi-era foame.

Anunțuri

samsar

e un planset aici
o durere
o necesitate a ranii deschise
carnea asta intreaga paroasa
tai-o ciupeste-o sfasie-o rupe-o
si daca ma doare si ce daca doare
nu pe mine ma sfasii pe ea
haina mea de promenada printre
casele voastre cu voi jumatate-n ferestre

cuuumpar fiare vechi
stiiicle gole

va cumpar cu un oftat
va vand pe o poza din tinerete
samsar de sentimente
targovet in piata goala
bantuita de stafiile
orgoliilor inmormantate de vii

cuuuuuuuumpar
va cumpar

ce ai de aruncat cucoana
panseaz-ma brodeaza-ma
incondeiaza-ma
sufar mult sufar
ma arde ma frige mi-e dor
am probleme drame tragedii
ganduri frustrari pierderi
deversez arunc de la etaj
de la balcon nici nu ma uit unde
chiar nu conteaza unde cade
veniti sa vidanjati
azi poate maine va rog insist
nu mai tarziu decat poimaine dimineata
s-a umplut si miroase
nu mai razbesc cu spray cu parfum cu
feromoni cu hormoni cu tocuri
cu bigudiuri cu zale
sa fie curat ca in prima zi va ordon

cuuumpar lacrimi
plansete cumpar
sticle goale fiare vechi
hainele voastre de mire mireasa
micile voastre suferinte azi cumpar

completati formularul acesta
e simplu sunteti invatati cu vorbele
voi cat plangeti
cam cat plangeti voi pisicherilor
care ma priviti din fereastra
de dupa peredele cum trec
cam cat radeti
de cine si cat va ajuta
sa existati sa respirati
vreti sa fiti iubiti
adorati laudati importati

eu cumpar fiare vechi si
cosuri goale de piept
depresii impresii
singuratati inventate
lene plictiseala rautate
frica de moarte
cumpar lacrimi

de crocodil de ren de balena de muieri isterice
de impotenti de saraci de urati de plictisiti
cine cui ii pasa ca nu aveti nevasta barbat
avere porche un sir de amante
erectie ca veti muri curand
ca ati fost parastiti ca sunteti gelosi
cui ii pasa de voi pisicherilor
mie nu
de mine voua nu
la ce colt de drum sa ne intalnim
sa ne privim in ochi sa facem schimbul
dincolo de cuvintele voastre inlacramate
la ce terasa in casa cui sa ne pese
unii de altii sa ne credem sa nu ne mai prefacem
ca mai exista ceva dincolo de pieile noastre
impletite in biciul cu care le crestam
singuri singurei la trezia de dupa betie

vaaaaand sperante iubire
vnaaand amante amanti
potriviti pentru fiecare
vaaand vise de plecare
calatorii lungi in jurul pamantului
in jurul soarelui al polilor
vand bilete la papagali
lozuri castigatoare frumuseste
victorii reconcilieri nemurire
vand o cina in doi cu atingeri pe maini
priviri galese
sampanie si piscoturi

dar voi cumparatori aruncatori
vidanjori de sentimente ebay
de cate ori pe zi va intrebati
de ce exist cum fac
cui bine rau
cum incepeti intrebarea
ce semn puneti la final
cine vreti sa va raspunda
si la ce
e un planset aici
o disparare
dorinta
vorbeste cu mine te rog
baga-ma in seama
fa-ma sa exist
te rog eu mult vine seara si trebuie
sa exist orice ar fi
am program de existat
dupa berea cu amicii si filmul de la prima
dupa drumul la piata si numarat banii
dupa spalat copilul si examenul la mate
dupa ce imi regulez nevasta
barbatul amanta amantul
dupa ce am trait din plin viata o zi
am seara program de murit prin tine prin voi
gata e clar nu mai pot sa mor singur
in seara asta singur sa mor nu mai pot
sunt frumos bun si trist
o poala data peste cap o glumita
eu cine sunt cui sunt si de ce
un nimeni intre patru pereti
o secretie valuri cascade fluvii oceane
de suferinte valuri de lacrimi

vaaaaaand tristete veselilor
luati o tristete cu bonus
un cuvant un suspin
un zambet cochet o frivolitate

cum va treziti cum iubiti cum mintiti
si pe cine
cum raspundeti la telefon va doare
cand mergeti pe strada
cand platiti gazele
cum intrati la cora
cum scoateti banii
cum platiti si pe cine
cat sunteti din ce scrieti
cat vindeti ce cumparati
si pe cine

stiiiicle goale cumpar
fiare vechi
samsar de profesie
vand tot cumpar tot


sire… !

multumesc, marius!


vine iarna, bătrâne !

cât am fost la teatru nu am plâns nu am aplaudat

m-au întristat mitică popescu albulescu dinică

ceilalţi actori actriţe figuranţi spectatori

teama lor m-a întristat de moarte

ea nu plutea peste capetele noastre

se insinua printre picioare cât mai jos

ca un curent rece pe un peron aglomerat

într-o zi ploioasă de toamnă

tocmai vorbisem cu el la telefon

râdea ştii tu cum râde el puţin gâjâit

puţin plictisit mi-a zis vine iarna, bătrâne!

când să fi fost asta acum vreo săptămână

semăna cum sunt eu chiar acum vorbea exact ca mine

folosea nişte expresii ştiute de noi doi d’antan

au obosit cum stăteau

ţepeni drepţi în picioare

nicio odihnă va fi pe loc repaos e scris e regizat

mi se cere să joc un rol în acest proces

este viaţă ba nu mai este cum să-ţi permiţi

să fii cabotin cu gleznele legate

pe podeaua lucioasă de ceară a scenei

până la urmă cine este acest om cine nu mai este

uite-i băiatul nevasta iubitele amicii duşmanii de moarte

o să se termine o să ne aşezăm la o masă lungă

ne vom îmbăta ne vom întinde pe ea cât suntem de lungi

ne vom odihni vom uita de toţi şi toate la căldură

ea se va insinua în sângele noastru ca tulburelul

într-o seară aromită de toamnă

să nu ne întristăm cât suntem la teatru

să plângem să aplaudăm să râdem

puţin gâjâiţi

puţin plictisiţi

ţepeni drepţi în picioare


gaura alba

zambetul se schiminoseste in grimasa bale si lacrimi se aduna in ridurile gurii sclipesc dracesc in lumina nu privesc indarat nici inainte nici nu stiu in ce calc probabil in viermuieli de momente prezente cine dracului sa le inteleaga nu eu.
aici mi-as face semnul crucii as scuipa in san si m-as opri pentru un timp in acest loc fabulos in care eu sunt vie pentru ca ma ciupesc si ma doare lucrurile nu sunt niciodata ce par sau sunt intotdeauna doar ceea ce par dar ce folos.
altfel spus si fara punctuatie implic ca nu-mi pasa de ascetul tau azi nici de al meu nici de altele sfinte ori ba de unde o minte tacuta sora mea.
si balele curg lipicios spre barbie se impletesc romantic spre o cadere iminenta doar de nu m-ar gadila cu mult prea tare incat sa le sterg cu mana.
am zis de buna voie.

By: lumsa on septembrie 10, 2008
at 5:56 am

ne plimbam pe autostrada murdariilor umane in mirosul ranced al cadavrelor sinceritatii absolute si nu stim unde sa punem piciorul fara sa calcam pe un geamat de fericire ingropat pana la frunte in excrementele care ingrasa crimele umanitatii pierdute…istoria se repeta si nimic nu apara ceea ce am primit de la Creator….unica speranta ramane in purificarea totala…un scaun electric celest care ridica sangele pana la punctul de fierbere si al lasa sa curga liber sau eliberat ca poate din celulele lui sa se nasca generatia de maine polidimensionala spiritual si fizic si care are biblia incorporata built-in, care sa uite de asa zisa umanitate atat de crancena cu natura si roadele ei primite in dar si sfartecate cu dintii ghiarele de neputinta de a intelege…ca dragostea primita din ceruri nu este o lada de gunoi industrial menita reciclarii…ITS OVER!
nici macar ziua de munca silnica…nu ne va face sa nu observam ca cerul se inchide deasupra noastra pe zi ce trece…si soarele optimist pana la stralucire isi va pierde acolitii si se va ingropa de buna voie intr-un blackhole energetic pana la disperare…iar in locul lui neantul infinitul sau cum vrei sa-l numesti…va acoperi universul cu uitarea ca vreodata am existat ca fiinte!

By: mw on septembrie 10, 2008
at 5:01 pm


turista, stalpnicul si Ţepes, Doamne

turista

are ochean
fesele
unde se pot aseza ele pe un pietroi
gasiti-le un loc
sexul
unde poate binecuvanta iarba in lotus
in ce loc, gasaiti-i unul
ferea!
rasare clitorisul impachetat in cal
se va ridica precum o sabie a dreptatii in cinstea cavalerului cu teaca
va rupe va taia
va spinteca panzele toate
muntele acesta nu apartine lumii
el zideste sarpele in 7 feluri de zemuri
e muntele zilei de vineri
cu sfanta ei cu tot
aici chiar asteapta cheia de la bila de la lantul
de la piciorul graurelui

stalpnicul

ea priveste la stalpnic prin ocheanul aburit
nimeni nu ii interzice
nu se pun bani in cutie
nu te ridica liftul la etaj.
in gura lui barza isi facuse cuib
se stinge pe falusul de lemn putrezit inconjurat de fecale
se biciuie de dimineata
se biciuie seara
la pranz ia o pauza de bici la rugamintea lui tepes
„Te da jos, nenorocitule! Vreau sa trag in teapa un graure
si mi-o tii ocupata…
vreau sa se zvarcoleasca in teapa ca o manusa in flacari”
gasit gresit
„si”
fesele ei s-au deschis peste narile lui negre
bivolul urla
ingropa harti la radacina stalpului
sexul ei s-a deschis ca orhideea roz pal curat
peste buza lui crapata de sete
ploile rup saua
clitorisul ei bun de muscat de spintecat camasile noptii
s-a ridicat precum sabia fara teaca de la dreapta calului

stalpnicul se roaga
“Trage-ma in teapa, graure!”