…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

gourmet

(lui Traian)

pe vremea aia confundam canibalismul cu antropofagia

mâncam de foame

hulpavnic

ca un pui de sudanez ciocolata

– aruncată din elicopter de croix-rouge –

cu tot cu staniol şi puşca pe umăr

mi se umfla pântecul ca de naştere

regurgitam râgâiam adormeam năucă

ani de-a rândul cu un nod în gât

când îmi era sete

îmi înfigeam colţii fără să întreb

“te rog frumos lasă-mă să-mi înfig colţii

în beregata ta să îţi sorb sângele să mă satur”

nici măcar asta nu spuneam

politeţea îmi era necunoscută

habar nu aveam că este cea mai bună apărare

nu-mi puteam stăpâni muşchii feţei

grimasa de silă

scuipam de faţă cu toţi la masă

pe şervetul cu monogramă în farfuria de porţelan

cu dungă de aur uneori vomitam

bucăţi întregi de piele păroasă

se întâmpla să nu mestec

de atâta foame să înghit dintr-un foc

oraşe întregi colcăind de arşi

– suflarea lor încinsă îmi deschide ulcerul

între anotimpuri –

de când m-am săturat am devenit pedantă

aştept răsăritul de soare în straie de crengi

piatră seacă şi abur

mă confund cu tot ce se vede ca fără vreo teamă

pândesc printre crengi de sub pietre

– un cameleon o euglenă un virus –

îmi ascut ghearele cu grijă şi îl aştept

pe cel ce l-aş putea iubi

*

îmi amintesc într-o zi fotonică mă odihneam la marginea unei mări oarecare. mă încerca o poftă sărată – pentru prima oară pofteam – îmi limpezeam tălpile printre năvoade cu peşti putreziti şi meduze nomura. se poate să mă fi aflat pe ţărmul japoniei sau la marea moartă. nu mai ţin minte. de la o barcă mi s-a tras întâia indigestie adevărată. mi-a fost să mor de la atâtea jivine, mă întrebam, devorate cu tot cu dresor în cuştile lor nămoloase. prietenii mei adevăraţi s-au îngrijorat abia atunci. au verificat “nu a fost arca”. omenirea fusese salvată încă o dată dintr-o întâmplare. făceau cu rândul la patul meu reavăn, vorbeau încet îmi aranjau branula cu ceai – transfuziile mi-au fost intrezise – tata nu mă mai alinta pantacruelle nu mai glumea. era îngrijorat îmi aducea cornuri pline cu seminţe şi fructe, le răsturna peste cearşaf peste mine, salonul se îneca în miros de flori de gutui, ce rău mi-a fost seminţele prindeau rădăcini în carnea mea din braţele mele creşteau lujeri graşi. în gura mea pocneau muguri se deschideau corole, parfumul lor m-a cufundat într-un fel de coşmar botanic, părul se încâlcise se-nverzea ca matasea broaştei şi roua. roua se aduna curgea pe pereţi se ridicase până la fereastră. era să mor de înec în somn gata eram dacă nu ar fi venit vizita. când uşa s-a deschis valuri de rouă au năvălit din salon ca dintr-un acvariu. pe mine se asternuse nisip. fiul meu construia castele pe pântecul meu şi cânta. mi-era foame.

Anunțuri

55 responses

  1. lumsa

    ………..
    si aici ne lingem pe degete si facem 100 de pasi in jurul propriei axe.
    this is so twisted…

    *tema canibalismului este recurenta. (we need to check this out. seriously.)

    Septembrie 26, 2008 la 7:55 am

  2. mw

    am pierdut emailul matale
    am pierdut multe
    o sa mai pierd
    voi pierde pierdute pariuri
    daca ai nevoie de un gand bun:

    gadrian40@gmail.com
    adica Adrian G

    Septembrie 26, 2008 la 2:41 pm

  3. aha, very twisted. but god, I like it! carry on, schwester!

    Septembrie 26, 2008 la 11:28 pm

  4. lumsa

    dimi, n-o incuraja! daca mai citesc multa literatura din asta o sa incep sa am cosmaruri… in care sa ma infrupt din propria… coapsa, taiand cu grija celulita (am colesterolul exagerat si mi s-a pus ratie pe fat intake) cu cutitul de appetizers.

    adrian, mi-e ca o sa te alegi cu tot felul de suflete in cautare de un gand bun, nu numai cu al scenei. sper sa ai suficiente. ganduri, adica.

    s, am facut prestidigitatie azi… 🙂

    Septembrie 27, 2008 la 9:19 am

  5. ok, ok. n-o mai incurajez. am sa fac greva foamei, in semn de Solidarität !

    Septembrie 27, 2008 la 3:28 pm

  6. mw555

    “te rog frumos lasă-mă să-mi înfig colţii

    în beregata ta să îţi sorb sângele să mă satur”
    asta multumeste o serie de ministre cred…
    este vorba de complexul dracula ante portas…care pur si simplu speria amazoanele din spatele portii…
    partea a doua…in proza mi s-a parut ca fiind o interesanta anatomie a primaverii intr-o zi fotonica desigur…

    dar revenind la poem…fraza asta are mult mister
    si parfum de femeie iubitoare de cazinouri:

    pe cel ce l-aş putea iubi
    îmi ascut ghearele cu grijă şi îl aştept

    este oare motto-ul femeii moderne?…mai dracula decat dracula in plina ingurgitare de hematocite?
    lumsa contez pe tine…disectiile tale anatomico-filozofice sunt perfecte…si strabat cai inca necercetate de mintea omului…

    Septembrie 28, 2008 la 1:41 am

  7. lumsa

    am inteles de la scena ca urmarea era inca si mai zguduitoare… dar i-a fost mila de noi. chiar si asa, vad ca am fost cu totii suficient de zdruncinati.
    numai gandul la sangele din beregata altuia si imi da o plaoare cadaverica inainte de un lesin deloc artificial… si o zornaiala in urechi… si intunecarea gradata a vederii… inainte de izbirea fara echivoc de planeta care ma trage cu o asa forta, ca daca ar putea m-ar inghiti cu tot cu oase, pantofi cu toc si geanta in care-mi port casa intreaga, fara cermonial funerar, urmand sa ma digere frumos si metodic, sa ma topeasa in matele ei din care sa ma scuipe sub forma de altceva, reluand acelasi drum al transformarii eterne. dar daca as deveni un bolovan, conceptul sangelui nu ar mai avea aceiasi influenta asupra mea. poate m-as rezuma sa ma contorsionez „mintal” vis-a-vis de legaturile de neinteles intre atomii mei si ce ma face atat de tare si indestructibila… pana la proba contrarie, cand iar ma va inghiti planeta si iar ma va preface, ca un alchimist obsedat si smintit.
    oricum, postul asta are influente mitologice, am fost lamurita… de autoare.
    marius, n-am halatul alb, miscroscopul si lamelele cu mine azi… am plecat nepregatita din mine insami, pe fuga, nici la sireturi nu m-am legat, dar pot spune ca-i bine sa fii pregatit pentru „o iubire”, just in case. nu crezi? niciodata nu stii ce te asteapta, cu toate ca… de fapt, intotdeauna stii. nu stiu daca sunt adepta saritului la beregata, dar recunosc ca tema draculiana are ceva hipnotizant in ea… ggg.
    * felicitari pentru aditia lui 555! are vreo simbolistica?
    dimi, daca nu e de om, poti manca!!!!

    Septembrie 28, 2008 la 8:16 am

  8. das mädchen mit dem streichhölzer

    hm… singura chestie cu o consistenta solida pe care o ingurgitez este… da !!!! diazepamul! nothing else.
    555? ja, very strange. de la ce vine? poate ma inveti si pe mine cum se schimba numele ( sunt a’ mai atechnica de pe aici)… eu vreau imi pun 666!
    si na ja, de la care este istoria mitologica cu pricina?? vreau un erklärung a s a p!
    acum ma duc la un pahar de ser fiziologic si mai vin mai incolo.
    bis bald … pe curand!

    Septembrie 28, 2008 la 8:53 pm

  9. das mädchen mit dem streichhölzer

    scena?? du bist hier??

    Septembrie 28, 2008 la 8:56 pm

  10. lumsa

    hai, baga si o traducere a „numelui” ca m-ai pierdut… marius e mic copil cu 555 – il intelege tot poporul, galaxia, universul – dar germana?????…
    diazepamul era si pe vremea mea… nu s-a inlocuit cu ceva mai avant garde???
    ce ma faci, dimi????
    pai, este vorba asadara de o gara, dintr-un sat, dintr-o casa, sub un pat…. gggg… universul care renaste din sine insusi… dupa ce se autoconsuma… de la coada… trecerea de la animal, la vegetal, la mineral etc. samd, as per scena graire.
    in za min taim,
    hai sa ne si imabatam, fara aripi noi sa zburam si sa fim si mai nebuni intr-o zi de luni!
    asta a fost chemarea mea la ratiune….
    irational vorbind, viata este urata, merita murita!
    aici inchei in cheia sol din ubmra cucului nebun punct

    Septembrie 29, 2008 la 4:14 am

  11. lumsa

    yellow!
    roz bombon, albastru ceruleum, verde praz, culoarea vantului turbat, anybody????
    *marius, happy new year!

    Octombrie 1, 2008 la 5:26 am

  12. mw555

    wow…you are there?…inside your enigmatic tower of love to the mankind?…and you speak to us?…its a miracle!
    adevarul este ca am inceput un nou an fericit…mersi lumsa…si asemenea si voua doamne ministre!

    Octombrie 1, 2008 la 6:43 am

  13. mw555

    ODA LUMSEI DUPA
    UN MECI DE FOTBAL
    cu traume inerente

    lumsa tace-nasternuturi
    noptile trec ca un nor
    printre candide saruturi
    imi trag cu greu un picior
    doamnelor ministre dragi
    preocupate de sedinte
    eu nu mai am preferinte
    si ma duc sa construiesc
    pod de fier, si sa pasesc
    cu-al meu invalid picior
    sa-mi pun caldele sosete
    crosetate cu umor
    de ducesa nevazuta
    care sade in pridvor!
    un an bun si fericit
    five five five its only number
    care-aduce mult noroc
    ca trifoiul de pe camp
    care are patru foi
    si din cand in cand il calca
    cate-un car cu boi…

    ps. lumsa ma ingrijorezi
    prea multe tigari fumezi
    tonusul tau literar
    sade intr-un galantar
    si se pierde in zadar…
    dar in anul care vine
    sper ca totul iti revine
    bursa-n ceruri va urca
    totul se vor redresa!
    iti zic inc-odata…pa!

    Octombrie 1, 2008 la 2:01 pm

  14. lumsa

    of, of, ti-am mai spus ca fotbalul trebuie scos de pe lista ta de activitati!!!!! nu vrei sa asculti….
    poftim! acum trebuie sa-ti aduc un scaunas pe care sa-ti pui ranitul in convalescenta si pahar cu pai cu 5 articulatii din care sa bea suc de morcovi (asta ca sa vada mai bine cand il ataca un fault!)… in timp ce tu o sa tricotezi din gemul de fier un…. pod! intre ce si ce?
    eu vreau coronita din cifra cinci… deci. si n-o sa-mi mai mestesc asternuturile pe acelasi canin. si n-o sa-mi mai rotesc capul prin toate punctele cardinale in cautarea nodului de bine. de bursa nici nu mai zic…
    da… am un tonus de gazela impaiata…
    tu? te petreci, te petreci?
    sarbatori fericite in continuare! bea si pentru mine.

    Octombrie 2, 2008 la 7:04 am

  15. mw555

    oh gazela impaiata
    vino in a mea poiata
    sa-ti dau frunze dulci de mar
    sa iti pieptan al tau par
    apa de rau sa iti dau
    si povesti sa iti citesc
    despre harul tau ceresc
    ce in ochii tai de ciuta
    cu privirea-ti, vorba muta
    misca sufletu-npietrit
    spre un dor de negasit…
    daca nu, am sa ma-mbat
    in sampanii ma desfat
    si in anul care vine
    iar ma voi gandi la tine
    hai sa luam deci…vitamine
    sau macar miere de-albine!
    pune-ti sangele-n miscare
    paiele arunca-le-n mare
    si danseaza perinita
    fetele-si rodeaza guritza
    iar flacaii cu noroc
    le strang tare de mijloc!
    hop si-asa! lets go!

    Octombrie 2, 2008 la 2:29 pm

  16. la multi ani!! e cam tarziu, but.. better later than never! have fun. and don’t listen to her… drink Wasser only. si.. un know, kestii ohne Alkohol. si sa nu cumva sa te prind ca te apuci sa fumezi „tigare” …
    iar am alunecat in abisurile depresiei scolare. sunt in camasa de forta antidepresante perfuzabile. tin intre dinti seringa si asa reusesc sa apas tastele. nu am prea mult timp, ca am atacat-o pe asistenta si i-am injectat ei sedativele. trebuie sa se trezeasca by now.
    am intrat, doar, sa va anunt ca tot nu am decedat.
    pai cum? tot diazepamul e „en vogue”! nu stiai?
    am laboratorul propriu, cu dotari „ultimul racnet” in cellar unde il produc in cantitati industriale… cea mai mare parte e pentru consum propriu da’ imi mai ramane si pentru comert cu exteriorul si smuggle.
    traducerea am s-o fac mai in-colo.
    acestea fiind spuse, finalizez acum in mod apoteotic! hasta luego!

    Octombrie 2, 2008 la 11:41 pm

  17. mw555

    dancke dimmi…te-ai trezit?
    spitalul l-ai parasit?
    sau acum te antrenezi
    cum seringa s-o plasezi…
    sunt curios cum arati tu fara camasa de forta diazepamata la sange in care iti place sa faci parada modei…precis iti sta foarte bine…cum te simti in general?…nu prea te manifesti ca ministra de razboi…
    doamna te rog sa-ti onorezi scaunul de ministra…
    ca inca nu-i electric…e de razboi…si nu de tzesut!
    anyway mersi pt la multi ani…si voua la fel…sa razbiti peste toate tzunamurile vietii fara colaci de salvare si sa duce-ti o viata sanatoasa intr-un corp care daca va deranjeaza…imbalsamati-l cu o cupa doua de sampanie frantuzeasca cordon bleu
    ca ochii lui mireille mathieu!…si vorba aceea…mai bine nud…decat in camasa de forta…ai fost la opera la forza del destino?
    raposatul verdi…ce om fantastic era…
    merita! drinken votka drinken schnapps drinken tot ce inca nu a ars…hai draguto la un vals!

    Octombrie 3, 2008 la 2:00 am

  18. lumsa

    am stiut ca o sa te inspire gazela impaiata cu inima de piatra. auzi!? sa nu te iei dupa mine! sa nu bei altceva decat apa! …eu beau orice dar nu apa. altfel decat in cafea, supa si… cafea. sper sa mai fur cate o picatura, dermal, cand fac dusul inghetat. poate iau si din aer ceva. vreun virus ca sa aiba si organismul asta ceva cu care sa se lupte, cand ramane fara mori de vant…
    azi am vazut-o pe carmen!!!! nu, nu in carne si oase, dar in casuta e-postala!!!! i-am spus ca-i ducem dorul. zicea ca asteapta inca minunea care s-o readuca pe aceste meleaguri.
    si eu astept o minune. cred. ca altfel nu se explica starea de euforie…
    dimi, diazepamul va intra in istoria omenirii, la brat cu xanax-ul…? chiar. oare cum arati tu cu mainile libere… adica fara camasa? trimite-ne o schita!!!! oare arati ca iubita lui picasso? … cu mainile impletite? fetita cu chibrituri, huh? e frig la tine? vino, la mine-i cald! dar vino repede ca ma intorc in tara! chiar! sa veniti la gara sa ma asteptati cu floarea; in ideea in care aveti o ruda pe care o cheama asa. ajung cu marfarul de 12, la linia 13 barat. vreau ride cu limousina prin capitala si vreau sa dorm in casa poporului, aripa franta, sau in canalul principal, cu copiii strazii (mai aveti?)… care au devenit adulti cu ifose. maturizarea asta… cum zicea noica despre maturizare??? ca devii martorul neputincios al idealurilor tale prabusite? sau cam asa ceva. damn it! (pot sa zic „fuck” aici?) gata, nu mai vreau sa ma maturizez. ma duc sa dau in mintea copiilor… pe tine, dimi, te iau la o cura intensiva de creta pisata, poate ne creste emperatura periferica, iar pe tine, marius, la sotron… si asa o sa te bat, pentru ca esti accidentat.
    noapte buna, copiiiiiiiiiiiiiii!
    mihaela raposata

    Octombrie 3, 2008 la 5:18 am

  19. das mädchen mit dem streichhölzer

    sunt tratata la domiciliu. am camasa de forta, calus, curele la pat,
    nu va fac schite… singura chestie pe care stiu s-o desenez este… o casa.. pe un deal. da, la gradinita am invatat. exactly 10 years ago. huh, ce a mai trecut timpul… si am ajuns mumie din epoca bronzului cu ornata cu picturi rupestre..
    azi fu zi scurta la Schule. mi-am mai revenit. si pe asistenta am aranjat-o definitiv: e captiva in keller, sub un morman de diazepame.
    pai normal, deja diazepamele si xanaxurile stau la loc de cinste in historia omenirii.
    hihihi! vezi, ca te-ai priceput la traduction? I’m proud of you! la sfarsitul anului am sa-ti acord premiu, cu tot cu coronita, felicitari, laude si onoruri.
    si na ja, nu mi-e frig.. am sa va vorbesc despre latura mea piromana cu alta ocazie.
    am sa te astept la gara… cu toate ca stiam ca nu s-a facut tunel pe sub Atlantic.. si nici pod peste stramtoarea Bering. hihihi
    hasta luego!

    Octombrie 3, 2008 la 2:55 pm

  20. lumsa

    si de la o posta pot vedea cat esti de vesela ca esti in weekend…. si cu cata pasiune iubesti scoala… 🙂
    ce ma bucur ca o sa ma astepti!!!!! speram sa se ofere cineva. 🙂 trenul… era o figura de stil. eu o sa vin cu pluta! sau o sa ma duc…
    puteam sa jur ca esti si piromana. nu stiu de ce. merge cu restul profilului…..
    cate lucruri o sa mai trebuiasaca sa traduc din germana ca sa dobandesc coronita?????? ce-ar fi sa mi-o dai fara merite speciale? doar asa, ca ma cunosti… ma rog… ca nu ma cunosti…
    happy weekend! and do not – i repeat: do not! – study on the weekend. it could be harmful to you and your pets.

    Octombrie 4, 2008 la 9:54 am

  21. ok, ok, sure. of course it can be harmful… not only to me, but to the whole world/universe. so… don’t worry, i’ll never do something like that! 🙂
    yeap… ma gandeam, chiar sa incediez unitatea scolara, dar ar fi fost zadarnic, ca m-ar fi transmutat la o alta casa a groazei. shit, I don’t know what else can I do.
    cred ca, de fapt, se formeaza o legatura intre noi, la un nivel metafizic.. astfel incat am inceput sa-ti transmit din puterile mele parapsihice! so, be prepared.. not everyone has the chance to posses such immense powers. u have to use them with great wisdom… like I do. 😉
    hihihi!
    na ja, si sigur ca te voi astepta la Hafen.. numa’ sa-mi spui daca o iei prin Str. Gibraltar-Marea Mediterana-(M. Egee)Str. Dardanele-Marea Marmara-Str. Bosfor-Black Sea-Donau (…) sau Nord See-Rhein-Main-Donau. sau faci un stop by in Bahamas? tell me! tre’ sa stiu
    iti mai las un piiicc de homework… si daca le traduci si pe alea… iti dau diploma de merit! 🙂

    Octombrie 4, 2008 la 9:45 pm

  22. lumsa

    ia uite ce m-am gandit… pana ne mai pune scena un nou post sa fabulam pe marginiea lui… canibalistica, cu franjuri de carne de om atarnandu-ne pe la cotul gurii: sa scriem o poveste… la comun! eu voi incepe, tu vei continua, poate mai apare si marius, si poate si scena, si facem in grup o mare poveste neomogena… mai ales in stil. dar o sa pastram numele personajelor si macar un pic din ceea ce a scris cel de dinainte, ca sa mentinem o oarecare fluiditate.
    evident, va fi o poveste de dragoste. nu se poate altfel!!! putem sa o mai transformam in drama sau groaza, poate chiar sf, din cand in cand, depinde de mood-ul fiecaruia in ziua respectiva.
    ***********
    tudor iesi din bloc trantind usa cu toata puterea. cu mainile infipte pumn in buzunarele hanorakului pana dincolo de elasticitatea materialului, umerii si capul plecat pentru a evita contactul vizual cu doamna vergi, de la parter, care urma, ca intotdeauna, sa se iveasca la geam sa-si urle indignarea, pasea intins si apasat pe asfaltul presarat cu baltoace si frunze uscate. vocea vecinei agasate il prinse din urma, dar in zgomotul propriei minti intrate in crampa neuronica sunetele obisnuite nu-si mai gaseau nici intelesul, nici traiectoria. si nici claxonul, nici scartaitul derapat al rotilor franate abrupt, nici injuaraturile piparate ale soferului nu au penetrat acel zgomot de fond din care mersul rapid, ca o dorinta de evadare din propria conditie, nu il elibera.
    instinctiv, lua drumul cel mai cunoscut – spre parc. picaturi agatate de frunze o vreme, alunecau inerte si ii cadeau pe fata din cand in cand. reci si naesteptate, doar ele il mai readuceau in realitatea din care inca nu iesise: propria lui viata; doar ele mai curmau pentru o fractiune de secunda vacarmul dailogului intern.
    se infunda in parc pana ajunse la banca „lui”. o banca egala cu celelalte, care a purtat pe ea mii de trupuri cu ganduri, care a fost vopsita la fieacare schimbare de primar, plouata si ninsa si arsa de soare. dar asta era banca pe care a citit baudelaire intaia oara, pe care a luat cateva decizii importante in viata lui, chiar daca aproape toate proaste, pe care a sarutat-o pe andreea in clasa a v-a, pe care a fumat prima oara si ultima oara cu nic, soare si brica. fara sa-si aduca aminte nimic din toate astea, si multe altele, se aseza pe ea cu rasuflarea usurata a omului care gaseste acel familiar in care incape ca intr-o manusa, ca intr-un uter matern. toate celulele incepura sa se reaseze la locul lor, straturi, straturi, pana cand fiinta lui se reorganiza in totalitate. isi simtea membrele si toracele si abdomenul si in minte incepu sa i se faca liniste.
    parcul era gol. vazu doar doi trecatori; probabil oameni care taiau parcul in drumul spre casa, sau piata, sau… la dracu’, ceva, altceva. plouase. toti ahtiatii dupa sederea in aer liber, toate mamele si copiii lor cu vocile pitigaiate si isterizante, toti mosii si babele fara preocupari, dar cu saci uriasi de amintiri din care vor sa-ti ofere pe gratis, toti indragostitii abulici, toti, absolut, plecasera. si era prea traziu sa se mai intoarca. era deja intuneric. tudor va avea parcul doar pentru el.
    o alta trecatoare isi facu aparitia, infigandu-si tarsait tocurile pe alee. o privi absent. i se paru ca femeia fredona incetisor. avea sacose in ambele maini. parea ca se grabeste. poate ii era frig. avea pe umar o geanta uriasa. sigur avea in ea cam jumatate de casa, pisica si o roata de rezerva. iesi din raza lui vizuala dar in scurt timp zgomotul pasilor ei se oprira. tudor intoarse capul in directia ei si o vazu proptita pe o banca. sacosele lasate aiurea, cam prea departe de ea, nu stranse frumos, asa cum ar fi fost normal, langa picioarele ei, sau poate chiar pe banca, geanta imensa in brate, picior peste picior, isi aprindea o tigara. ca si cum ea mai devreme se grabea doar ca sa ajunga la acea banca. ca si cum nu se grabea de fapt sa ajunga acasa cu toate cumparaturile alea care-i faceau bartele sa para nefiresc de lungi.
    continua sa o priveasca, cumva mascat, de dupa gluga hanorakului pe care o avea inca pe cap. ii placea adesea sa studieze oamenii, sa inventeze scenarii, sa isi imagineze vietile lor, gandurile lor, cat de similare ar fi fost cu ale lui, cat de criminale, cat de patetice. acum insa nu se putea hotari intr-o directie de „studiu” privind acesta femeie. era inca sub influenta goliciunii pe care ti-o lasa un spasm ca cel de mai devreme. o privea fara sa reuseasca sa-si canalizeze gandurile, cu o curiozitate oarecum naiva si un marasm acaparator.
    *********
    dimi, te las pe tine sa o botezi pe eroina!!!!! 🙂 sa nu te prind ca nu te „joci” cu mine! si asa lectii nu faci in weekend…..

    Octombrie 5, 2008 la 5:54 am

  23. mw555

    lumsa chapeau…acum inteleg e ce ai lipsit la apelurile ministeriale si muncitoresti deopotriva…scrii un roman fluviu…yangtze sa-i zicem…vezi ca inca n-a trecut criza economica…este abia la inceput si energia ta debordanta trebuie putin economisita!…asta este doar preludiul lui 2012…anyway tot ce scrii tu este
    interesant…daca dimmi continua sper sa aiba mai
    putine expresii germanofile ca sa intelegem de ce tudor s-a asezat pe banca din parcul lui breugel!

    Octombrie 5, 2008 la 12:19 pm

  24. d’acord! da’ stai k acuma am un pic „d'” treaba. da’ vin inapoi !! 🙂

    Octombrie 5, 2008 la 5:53 pm

  25. das mädchen mit dem streichhölzer

    ***********
    Incercand minute in sir sa-si imagineze cine este aceasta femeie, fiind, totodata, fascinat de aura sa misterioasa, ce pare sa o invaluie, se decide, la un moment dat, sa o intrebe daca poate sa o ajute cu sacosele, in speranta ca asa va reusi sa afle mai multe despre ea. Asa ca, atunci cand se pregatea sa plece, se ridica de pe banca si se duce direct spre ea, intreband-o daca sunt grele sacosele si daca poate sa le duca singura…
    Vazand acestea, femeia ii multumeste si ii spune ca sunt doar niste kestii usoare si ca poate sa le duca si singura, cand, deodata, dintr-una din traiste cade pe asfalt o bucata dintr-un neurocraniu, veche si innegrita de trecerea timpului si procesele de descompunere suferite…
    Fara sa banuiasca despre ce este vorba, Tudor, politicos, se apleaca sa ridice de pe jos ce-i cazuse femeii. Dar, aceasta nu poate risca sa fie descoperit faptul ca, de fapt, in sacose este scheletonul invatatoarei sale, pe care o asasinase acum 7 ani, in clasa a II-a si pe care, tocmai o dezgropase de la cimitir, ca sa o tina spre pastrare in curtea din spate, in saci menajeri negri, de plastic chinezesc, alaturi de boyfrind-zii ei decedati in circumstante misterioase, de-a lungul anilor, asa ca, intr-o fractiune de secunda, il impinge pe Tudor cu capul de piciorul bancii…
    ************

    Octombrie 6, 2008 la 12:22 am

  26. mw555

    oare nu era mai vesela vesiunea in care femeii necajite de sacose i-ar fii cazut din plasa rosii, castraveti,ardei…etc…si tanarul hanoracist s-ar fii oferit sa-i faca o salata la domiciliu?…crimele nu mai sunt la moda…creeaza tensiuni subconstiente ambelor sexe deopotriva…dimmi fii un pic mai casnica…pentru o atmosfera cat decat prielnica cititorilor ahtiati de opere literare exclusive…femeia si tudorica ar fii mai bine conturati intr-un happyend…cu dansuri populare si vin galgaind din butoaie generoase…avem nevoie de o atmosfera destinsa inainte de fine del mondo…hai…nu ne shakespeariza…nu mai vrem cadavre si cranii…vrem o primavara vesnica care infloreste de peste tot…inclusiv in plina toamna sau iarna!…lumsa continua tu intr-o atmosfera
    idilica si plina de speranta intr-un viitor minunat!

    Octombrie 6, 2008 la 1:27 am

  27. lumsa

    dimi esti de echipa; imi place de tine! 🙂 imi vine sa te pup. evident, cu mult zgomot!!!!

    marius…. de la ce am lipsit????? nu vezi ca sunt prezenta la datorie every single day!!!!!! daca m-ar plati cineva si n-as veni aici atat de sistematic…
    2. cu cat este criza economica mai mare, cu atat imi vine sa scriu mai mult… daca nu pot sa fac risipa de bani (ha, ha, hi, hu), atunci fac de cuvinte – din astea am multe. 🙂
    credeam ca o sa intri si tu in hora, ca te stiam dansator de elita, dar… poate mai incolo.
    ***************
    nota… sa zicem, dimi, ca ai gresit clasa in care „femeia” a ucis-o pe invatatoare. o facem profesoara si… ucisa in clasa a xi-a. ok? nu de alta dar varianta ta o face pe eroina prea tanara pentru a cara sacose… si pentru a fuma. ps bine ca nu l-ai omorat pe tudor… el este eroul principal!
    *
    isi pierdu cunostinta si ramase inert si ingramadit langa banca. femeia puse inapoi in sacosa craniul profesoarei si pleca, cu pasi repezi, cercetand aleea de eventuali trecatori ca s-o fi vazut-o mai devreme. nu era nici tipenie de om. inainte sa coteasca pe o alee alaturata, femeia privi din nou catre tudor. acesta zacea inca la piciorul bancii.
    odata iesita din parc, incetini pasul si realiza ca ii tremurau mainile. nu ii tremurasela mainile niciodata in viata ei. intotdeauna stapana pe sine, in deplin control, nu a simtit teama in fata propriilor actiuni. barbatul acela ii inspirase ceva; ceva ce nu putea recunoaste. il privise venind catre ea, ii observase ochii foarte mari, adanciti in orbite, oarecum tristi, o amuzase oferta lui de ajutor cu sacosele. ce pueril! totusi, ceva din acel barbat o tulbura, ii puse in alerta simturi amortite demult.
    ajunse acasa muncita de ganduri. cand intra in curtea comuna, o vecina ii iesi in intampinare, intr-o pijama stridenta si plina de volanase.
    „clara, au trecut cei de la asociatie pe aici. sunt furiosi la culme, idiotii, ca nu te gasesc niciodata. au zis ca daca nici maine nu te vor gasi, iti sisteaza contractul. le-am zis sa se duca la dracu’…”
    clara: „merci, lidia. maine o sa fiu acasa toata ziua. sa termin odata si cu parazitii astia.”
    l.: „hai sa bem o cafea maine dimineata, daca zici ca esti acasa.”
    c.: „nu… nu maine. vorbim. noapte buna.”
    intra in casa, incuie usa, lasa pungile sa-i cada practic pe jos si se rezema de usa, fara strop de vlaga ramasa in ea. isi scoase pantofii si pardesiul si incepu sa se foiasca prin camera, frecandu-si mainile. dintr-odata se repezi la cuier, insfaca un pulover lung, se incalta in ce nimeri si iesi pe usa.
    ajunse in parc in cateva minute cu rasuflarea taiata. incetini pasul abia cand il zari pe tudor zacand unde il lasase. se apropie incet, cu teama, cu gingasie, cu sentimente pe care nu le intelegea. ii dadu parul de pe frunte, il privi. era de-a dreptul atragator. il striga, il batu usor peste fata, il zgaltai. tudor dadu semne ca se trezeste. clara rasufla usurata si ii vorbi pe un ton glumet:
    „hei, ce-ti veni sa adormi pe jos? n-ai nimerit banca? esti ok?”
    tudor o privea blocat. nu intelegea ce cauta pe jos, cine era femeia, de ce il durea capul. se pipai instictiv; degetele gasira parul naclait. era sange. mintea lui incepu sa intre in panica, negasind explicatiile care ar fi trebuit sa justifice situatia lui. conexiile neuronice nu il plasau in timp si spatiu in nimic stiut dinainte.
    clara: „cum te cheama? cate degete iti arat? stii cine sunt eu?”
    tudor: „tudor. nu stiu cine esti… stiu ce deget imi arati…”
    tudor zambi, dar continua sa se simta pierdut. clara il ajuta sa se ridice. se asezara amandoi pe banca. clara ii intinse mana si se recomanda. amandoi remarcara strangerea ferma a celuilalt si o senzatie stranie, ca si cum mainle lor se stiau dinainte. intarziara ceva mai mult decat obisnuit mainile lor, una intr-alta, dar se despartira, trase cu stanjeneala.
    clara: „unde locuiesti? crezi ca poti sa mergi?”
    tudor realiza fericit ca stie unde locuieste. isi aminti cum a venit in parc, episodul de acasa, dar nu si faptul ca o mai vazuse pe clara in acea seara. ii spuse:
    „pot sa merg. cred.”
    c.: „vrei sa merg cu tine?”
    t.: „nu, multumesc.”
    c.: „nu pot sa te las aici. lasa-ma sa te ajut pana acasa. promit sa nu te jefuiesc. nu azi…”
    t: „nu pot sa ma duc acasa acum…”
    c: „perfect. atunci vino la mine acasa. locuiesc foarte aproape. pot sa-ti fac un ceai de sunatoare, sa-ti revii…”
    imediat ce rosti acesta invitatie, ii veni sa crape. oare ce-a apucat-o – se intreba. sa-l invite tocami la ea acasa? daca-si aduce aminte de ea? esti o tampita – isi spuse. absolut tampita.
    tudor ezita sa accepte, dar un „da, multumesc” ii iesi din gura inainte sa stie. se ridicara si ponira spre casa clarei. gasira chiar nimerit sa vorbeasca despre mirosul aerului si puloverul ei, extrem de frumos, cumparat din franta acum un an, cand si-a vizitat tatal.
    lidia sari iar pe usa cand auzi poarta. ii ura inca o data „noapte buna”, insotit de un zambet cu subinteles, si disparu rapid, cu tot cu volanasele ei.
    intrara in casa. clara il invita sa sada pe capeaua de piele grena – uriasa, moale, cu acel miros specific, imbogatit de o vaga urma de parfum de amarui. tudor se afunda in ea ca intr-o transa si gasi ca nu ar vrea sa se mai ridice nicioadata de acolo.
    in timp ce ea pregatea ceaiul, o urmarea cu privirea. era extrem de atrgatoare. avea o frumusete bizara, rece. parul prins neatent cu o clama in forma de sarpe; suvite scapau pe toate partile, pe frunte; ii intrau in ochi, dar ea nu parea sa fie deranjata de ele. avea cand iuteala in miscari, cand lancezeala. ciudat. se gandi cat este de norocos sa fie in preajma ei. in casa ei. wow – cat de multe s-ar putea intampla. s-ar putea poate indragosti de acesta femeie. ar putea sa faca dragoste cu ea, chiar pe acesta canapea incredibila, chiar in seara asta. isi infipse degetele in pernele canapelei in timp ce fiori fabricati de propria minte il furara prezentului penrtu cateva secunde.
    se trezi din scurta reverie la un zgomot de pe hol. era clara care-si adusese aminte de sacose si le baga in dulapul-cuier de la intrare, indesandu-le peste stivele de pantofi. veni inapoi cu un zambet ciudat pe fata, se duse in bucatarie si se apuca sa aranjeze cestile, ceainicul si zaharnita pe o tava neagra, cu desene japoneze. aseza tava pe masuta din fata canapelei si se aseza la o distanta eleganta de tudor. acesta isi indrepta pozitia si o astepta pe clara sa puna ceaiul in cesti. avea maini frumoase, invadate de vene albastrii pe o piele extrem de alba. un inel de argint cu o piatra mare, mov, pe mijlociul mainii stangi si alte trei, fara pietre, pe mana dreapta. ii privea manile vrajit. si le imagina pe pielea lui. isi aminti atingerea mainilor lui in parc. doamne, de unde norocul asta pe mine? – gindi pentru sine si intinse mana sa ia ceasca oferita de clara.
    **********
    dimi, sa nu-i omori inca!!!!

    Octombrie 6, 2008 la 6:13 am

  28. mw555

    lumsa…scena asta tinde spre un erotism exacerbat…dimmi nu suporta kestii din astea…si precis va pune in ceaiul pregatit de clara putin verde de paris…stricnina…sau gaseste ea ceva suficient de bun ca sa distruga frumusete de idila mic burgheza…clara era in dezabie sau inca avea pe ea aura misterioasa din parc?
    oricum eu nu particip la tragicenduri…sorry!

    Octombrie 6, 2008 la 8:06 pm

  29. das mit dem streichhölzer

    hallo und guten Abend!
    of course ca si mie-mi vine sa te kiss… da’ tre’ sa te iau putin de urechi! tu ai inceput istoria si.. unde ma rog frumos este expozitionul? ee? incadrarea in spatiu si timp? cum pledezi? uite, te pedepsesc: warscheinlich, schlimmstenfalls, Dienstleistungsgenossenschaft

    si tu, marius? refuzi sa te supui ordinelor primite direct de la prim-ministra?!? na poftim: durchscheinend, Staatssicherheitdienst, bestimmungswort
    in fine, ai dreptate, prea nu stiu cum am relatat intamplarile… nu-i nimic, ma pedepsesc si pe mine: Unfallversicherung, Schlittschuhläufer, hauptverkehrszeit.

    si ca sa nu fac discriminari… scena, ia si tu: notgedrungen, innenministerium, erspriesslichkeit!

    Octombrie 7, 2008 la 1:03 am

  30. das mädchen mit dem streichhölzer

    ei, scheiss, am mancat un wort la nume. iata comm-ul:
    ______________________________
    „hallo und guten Abend!
    of course ca si mie-mi vine sa te kiss… da’ tre’ sa te iau putin de urechi! tu ai inceput istoria si.. unde ma rog frumos este expozitionul? ee? incadrarea in spatiu si timp? cum pledezi? uite, te pedepsesc: warscheinlich, schlimmstenfalls, Dienstleistungsgenossenschaft

    si tu, marius? refuzi sa te supui ordinelor primite direct de la prim-ministra?!? na poftim: durchscheinend, Staatssicherheitdienst, bestimmungswort
    in fine, ai dreptate, prea nu stiu cum am relatat intamplarile… nu-i nimic, ma pedepsesc si pe mine: Unfallversicherung, Schlittschuhläufer, hauptverkehrszeit.

    si ca sa nu fac discriminari… scena, ia si tu: notgedrungen, innenministerium, erspriesslichkeit”
    ____________________________________
    …nu puteam sa risc sa nu va primiti in timp util penitenta… ca nu se stie peste cati ani mai vine S.
    in sfarsit, las’ ca bag „io” expozitiunea! pooot, da?? bitttttttte!!!!

    Octombrie 7, 2008 la 1:09 am

  31. das mädchen mit dem streichhölzer

    ****************
    Incadrarea temporalo spatiala: Duluth(on lake Superior), Minessota, in northern USA, 1962, inaintea crizei rachetelor rusesti din Cuba, dar dupa ce Marilyn Monroe s-a apucat sa se killen.
    Personajul feminin, Clara- Brynhild, pe numele real, este singura norvegiana din comunitatea de irlandezo-suedezo-americani, proprietara a unei prospere plantatii de sunatoare, avand 3 plozi si 2 soti plecati la reciclare.
    //////////////////////////////////

    Tudor se uita atent si fu deindata fascinat de pietroaiele de pe inelele Brynhildei, geolog fiind de meserie. Asa ca, pana sa termine de turnat sunatoare, o intreaba pe aceasta daca poate sa priveasca mai atent piatra aceea purpurie.
    -Desigur! ; ii raspunse Brynhilda, luand o nuanta verzuie cu dungi. Ii da inelul omului, dupa care isi aminteste ca a uitat sa dea de mancare la pirahna.
    -Am sa revin imediat, spuse aceasta si pleca spre fish tank, cand, fara sa se astepte, nenorocitii de la asociatie se intorc si bat cu nesimtire in usa

    *****************
    to be continued!

    Octombrie 7, 2008 la 1:52 am

  32. das mädchen mit dem streichhölzer

    ********
    -Bum-bum-bum, deschideti, se auzi din spre usa cea noua si alba din lemn de fag straveziu. Vazanda acestea, femeia se repede direct in pod si pune mana pe mitraliera Kalashnikov, cea grea si ruginita, de pe timpul razboiului din Koreea, primita drept mostenire de la fratele ei, Jan, sa-i invete minte pe nemernici.
    -Bum, bum, brr-brr-brrrr si intr-o secunda fura pedepsiti. Brynhild zambeste bucuroasa, fara sa realizeze ca Tudor a asistat la cele intamplate si ca, acum, in ciuda sentimentelor ei, va trebui sa-l elimine, pentru a nu fi descoperit secretul sau…
    *********************

    Octombrie 7, 2008 la 2:07 am

  33. mw555

    am stiut eu…ca asa se va intampla…lumsa vroia sa cada intr-o epopee erotica…si doamna ministra deraboi a taiat erotica in bucati precum alex makedon nodul gordian…asta e…dimmi cu erotica nu se au prea bine…cel putin e o amazoana destoinica…cu calitati de conducator care va cuceri lumea…lumsa nu-l elimina pe tudorica…ai mila de el…las-o pe dimii…sa-i prepare un glont dumdum…din ala pt elefantii africani…bine ca scena suporta scenariile acestea sangeroase si pline de praf de pusca ars…aore poarta masca de gaze?…dimmichka…imi face impresia ca dupa caderea bursei americane…tu pregatesti un al treilea RM…ar fi o continuare logica…sa nu cumva!

    Octombrie 7, 2008 la 4:03 am

  34. lumsa

    hai ca incepeti sa aveti fun!!!! si eu!
    dimi, ma asteptam la o noua rasturnare de situatie… 🙂 oricum, la ce-mi trebuia sa-i plasez in timp si spatiu, cand si asa au un viitor incert???? plus ca nesituandu-i undeva anume, putem sa-i plasam oriunde avem chef. o marja de deschidere in fata abisului de posibilitati.
    marius, putina erotica nu strica… mi-a zis mie cineva mie, odata, demult… eram mica si nu prea priceam cuvantul, dar acum, uitandu-ma in urma, inteleg, vag…………
    pacat ca nu vrei sa participi afectiv si efectiv… nu este nicio poveste serioasa, nici tragica si nici nu va avea vreun end in forma de inima neagra. ideea era sa ne amuzam. sau sa ma… amuz. trebuie sa ma tin departe de realitati zilele astea. este o tactica (de pace… ca razboilul este in grija lui dimi). totusi, faptul ca asisti rabdator la aberatiile noastre, este imbucurator. un prieten adevarat se cunoaste cand… iti sta alaturi in vremuri de restriste…
    *************
    tudor ramase impietrit. o privea pe clara ca pe o naluca. nu prea intelegea daca ceea ce a vazut putea fi adevarat. aceasta femeie, atat de frumoasa, delicata, tinuse acea pusca mitraliera in maini precum un soldat de cariera si ii impusca pe acei indivizi fara sa clipeasca. nu, nu putea fi adevarat, isi spuse. inhise ochii strans, si-i apasa cu mainile si ii deschise din nou. clara insa era tot acolo, pe hol, cu pusca in maini; de data asta, insa, privindu-l pe el. si nu, nu-l privea ca mai inainte. il privea cu duritate, cu ura aproape.
    ar fi vrut sa poata articula un cuvant, sa o intrebe ce s-a intamplat, dar gura ii era inclestata.
    clara se scutura, isi las arma sa cada pe podea si se repezi ca o apucata la el. il saruta si-i ravasi parul si ii smulse hanorakul de pe el cu o pasiune desfranata.
    a-ha-ha. v-am pacalit! erosul s-a terminat episodul trecut. sic! nu de alta, dar se intimdeaza lumea pe aici, iar dimi nu cred ca este la varsta filmelor rated r.
    clara se repezi intr-una din camere, din care, la scurt timp, incepura sa vina tot felul de zgomote. tudor nu stia ce sa faca. era anchilozat. ar fi vrut sa fuga, dar o curiozitate nesanatoasa il tintuia locului.
    cateva minute mai tarziu, clara iesi imbracata in costum de super woman si ii spuse: „m-am saturat pana peste cap sa va salvez, oameni nevoiasi ce sunteti. sunteti patetici cu totii. totusi, de tine imi place. cred ca vreau sa facem 5 copiii si jumatate. asteapta-ma! trebuie sa ma duc sa opresc al treilea razboi mondial. vin repede. fa-te lejer.”
    ***********

    Octombrie 7, 2008 la 8:08 am

  35. das mädchen mit dem streichhölzer

    fuck! (am voie sa zic asa aici?) tot nu mi-a aparut un comentar! si era esentialu’ acoloo. ma rog, uitati-l aici:
    _____________________________________
    ****************
    Incadrarea temporalo spatiala: Duluth(on lake Superior), Minessota, in northern USA, 1962, inaintea crizei rachetelor rusesti din Cuba, dar dupa ce Marilyn Monroe s-a apucat sa se killen.
    Personajul feminin, Clara- Brynhild, pe numele real, este singura norvegiana din comunitatea de irlandezo-suedezo-americani, proprietara a unei prospere plantatii de sunatoare, avand 3 plozi si 2 soti plecati la reciclare.
    //////////////////////////////////

    Tudor se uita atent si fu deindata fascinat de pietroaiele de pe inelele Brynhildei, geolog fiind de meserie. Asa ca, pana sa termine de turnat sunatoare, o intreaba pe aceasta daca poate sa priveasca mai atent piatra aceea purpurie.
    -Desigur! ; ii raspunse Brynhilda, luand o nuanta verzuie cu dungi. Ii da inelul omului, dupa care isi aminteste ca a uitat sa dea de mancare la pirahna.
    -Am sa revin imediat, spuse aceasta si pleca spre fish tank, cand, fara sa se astepte, nenorocitii de la asociatie se intorc si bat cu nesimtire in usa

    *****************
    to be continued!

    ______________________________________

    Octombrie 7, 2008 la 10:10 pm

  36. lumsa

    stai. asta vine inainte de mitraliera… ! acuma trebuie sa continui de ieri, ca sa pot merge si eu mai departe. vreau sa vad ce-i faci lui tudor, acum cand clara a devenit… super. nu-l omori inca… pana nu pune scena ceva nou… 🙂

    marius, o tot tii in sarbatori!!!! ce viata de viata pe tine.

    in loc de proza………. :

    vorbind despre cuburi perfect inscrise in sfera
    tangente abia perceptibile la colturi
    punct cat sa pui varful de ac
    si nimic mai mult
    prin el
    te scurgi odata cu litania corpurilor
    cuvintele ies pe gura direct axiome
    demiurigi stau la coada sa-ti ceara autograful
    cu dragoste
    pentru
    tine
    faci si prefaci lumea dupa bunul plac
    te vaieti si razi in acelasi timp
    pe piatra o sa scrie ceva obisnuit
    uni vor zice ca ai fost un om bun
    mortii nu se vorbesc de rau.
    r.i.p.

    morbidua est….
    dar aberez cu sinceritate. macar atat…

    Octombrie 8, 2008 la 5:52 am

  37. mw555

    FUCKTORYOFHAPPYLIFETOUS
    sau
    MICINDREPTARDEISTORIE

    fuckand abstractie de distractie
    fuckand abstractie de mortua est & r.i.p
    viata este frumoasa ca o sfera aurie
    in genunchi sa cazi privind la ceruri
    si totul devine clar teorema lui pitagora
    a deschis drumul spre marea mediteerana
    a renasterii si a mutatiilor ei genetice
    nu stiu despre ce morti vorbiti de bine
    ultimul razboi mondial a lasat nume care
    nu trebuie pomenite nici macar in somn
    napoleon avea un cod al legilor in sange
    america s-a nascut din sangele maya
    conquistadorii spanioli cautau numai aur
    eroii cu calcaie vulnerabile traiau sfartecand
    in aplauzele zeilor din olymp…
    si astazi mai exista canibali in junglele
    afroaustraliene sau in metropole elegante
    einstein are mereu dreptatea lui relativa
    viata este eterna numai sa vrei fara sa cauti
    tangentele care ating cubul nefericirii
    inscris in ceva care fara doar si poate
    nu stim ca exista….
    iubeste aproapele tau si fericirea lui sa fie
    si a ta
    fara sa te uiti la scara pe care te-ai urcat
    singur
    fara sa privesti inapoi la istoria ta neterminata
    pentru ca singur vii singur pleci si niciodata
    nu vei descoperii de ce esti singur…
    nu mai plange de lacrimile altora pastreaza
    apa si sarea din tine…pana in clipa cand
    vei calatorii in spatiu spre hotarele
    nemarginite…si spiritul tau va decide
    ce trup sau piatra va imbraca…
    acolo unde vei calca desigur vei fii tu cu tine
    din nou singur…aceasta este legea care
    desparte
    fiinta de trup si trupul de tarana….behappy!

    iar la cafeaua de dimineata cu sau fara tigara
    cu sau fara fum in interiorul arterelor tale
    citeste ce scrie in podul palmei si nu uita ca
    in urma cu ani erai doar un embrion
    care se rasucea in lichidul matern atarnat
    de un cordon ombilical ca o nava spatiala
    recuperata de undeva din universul
    anilor lumina
    si nestiind daca dragostea de tine se poate
    transforma in alta dragoste mai mare…
    weird thing!
    ce bine traim noi in piramida noastra
    pe care sclavii egiptului antic au ridicat-o
    pana la ceruri…pentru ca sclavi am fost
    si sclavi ramanem…condusi si destinati
    matematic…

    mwmwmwmwmwmwmwmwmwmwmwmwm
    579657965796579657965796579657965796

    lumsa
    am semnat putin mai mult ca deobicei…
    sper ca nu ai adormit numai din cauza asta!
    transmite-i lui dimmi cu prima ocazie ca
    mehr als das leben lib”ich mein freiheit!

    Octombrie 8, 2008 la 8:06 am

  38. mw555

    silence…asta e ora lumsei…precis se pregateste sa-l puna pe tudorica in bratele supercanibalei clara imbracata in wonderwoman adica in nudista
    de tip 2 mai in romania…dar avand o frunza de vita de vie foarte schick pusa pe o parte a la eva dupa consumarea marului si pe care este imprimat cu caractere gotice „”c”” mare de tipar!…tudorica bineinteles cu un complex numerotat cu nr 5 de freud raposatul se zgaia la bogatiile naturale ale clarei
    netinand seama de pericolele inerente relatiei cu o femeie care se droga cu ceai de sunatoare…fata lui era destinsa ca a unui prunc dupa alaptare…lumsa…trezeste-l tu din starea asta de inocenta…si da-i totusi o misiune barbateasca a la bond007…ca intr-un fel sa-l aperi putin de amenintarea care plutea in aerul respirat de aceasta femeie diabolica cu chip de inger nudist!…asadar in proba de tudorica tudorica
    clara este impudica…go!…anyway modereaza putin crancena dorinta de sange si praf de pusca a tumultuoasei distrugatoare de sentimente erotico-umane respectiv onorata noastra ministra de razboi…
    dimmi achtung!

    Octombrie 9, 2008 la 7:57 am

  39. mw555

    sa nu-mi spui ca deodata se aud zgomote onomatopeice de genul trosc zdrang scartz cling…care denota un mic antrenament al degetului aratator al clarei…in vederea unui nou atac cu mitraliera cea veche din pod…asupra unui grup pasnic de turisti italieni relativ galagiosi care venisera sa cumpere banane si cateva sticle de chianti la micul minimarket din vecinatate!
    chiar asa il desconsidera pe virtualul indragostit cu capul spart si abandonat langa banca din parc de o banda de raufacatori?…sau pur si simplu vrea sa-l puna la ingrasat cateva zile pentru un viitor ospat…si eventual fabricarea unui nou tip de salam de sibiu din carne de indragostit…denumit meinliebefreund…iti aduci aminte de vrajitoarea pe care o intalnisera hansel si graetchen in codru?…cred ca si ea fabrica conserve canibalvaacumizate pentru iarna!
    ichs!…nici ceaiul de sunatoare nu poate taia greata asta de carne de om chiar daca…omul e cumsecade!…brrrr…scabroase idei!

    Octombrie 9, 2008 la 8:19 am

  40. mw555

    o citez pe ioana:

    „”nu-mi puteam stăpâni muşchii feţei

    grimasa de silă

    scuipam de faţă cu toţi la masă

    pe şervetul cu monogramă în farfuria de porţelan

    cu dungă de aur uneori vomitam

    bucăţi întregi de piele păroasă””

    dupa cum vezi lumsa…draga de ioana provoaca in subconstientul nostru doritor de pace mici furtuni de nisip…care se impletesc intr-un val de commuri …sunt curios ce o sa zica dimmi acum!

    Octombrie 9, 2008 la 8:28 am

  41. lumsa

    ieri am vrut sa te intreb cand este ziua ta. m-am razgandit din motive dubioase…

    esti tare dragalas, marius, cum imi simplifici istoria, poate-poate ma „las”… iar eu ma incapatanez sa mai uit la ea intr-o dunga, sa-i fac inflorituri decorativo-complicative, sa ma agat de tristeti existentiale ca de ultimul colac de salvare, sa-mi murez zilele in cautari inutile dar alambicate, cand raspunsurile sunt toate, oh, atat de simple. in curand o sa te simti ca si don quijote… ca eu sunt o moara de vant cu totul si cu totul gresita in executie. 🙂 si am fost asa de cand am coborat din nava mea extraterestriala… adica dintotdeauna. cred ca mi s-au incalcit circuitele la nastere. mama trebuie ca este de vina. o sa am o discutie cu ea!

    eu adorm doar cu capul in jos
    in pesteri adanci
    si numai dupa ce-mi inchid
    cu sapte lacate
    monstrii unul cate unul
    si copiii lor
    pe care-i cresc de mici
    i-am tinut in brate
    le-am cantat lullabies
    cand le era frica de mine
    un simplu om
    cu maini si picioare
    si ochi si gura si-un nas
    fix in mijlocul fetei.
    inghit cheile in fiecare noapte
    fara apa
    fara picatura de miere
    gust de metal molfai pana dimineata
    in vise fabuloase
    in care nu stiu cum ma intamplu
    zacaminte de fier vor ramane din mine
    cu siguranta.

    🙂 baldabac. om la apa. ahoy!

    have a happy day, holiday while… i sleep! let me know if we should try telepathy…

    dimi, ce zice marius sa-ti transmit????

    scena, mai vii pe la noi vreodata????????????? simt cum mi se atrofiaza speranta.

    Octombrie 9, 2008 la 8:37 am

  42. lumsa

    stai ca au mai apraut trei comments… deci eram la butoane in acelasi timp….
    pai, trebuie sa astept sa vad cum o mai suceste dimi, zglobia. pe urma pot sa ma dezlantui.
    si eu sunt curioasa cum o sa reactioneze dimi. mi-e ca intram in razboi intergalactic cu clara. tudor va fi praf pe canapeaua lui (ei) visand erotic, ca orice barbat care se respecta. 🙂
    oricum, vad ca n-au nici o sansa sa se indragosteasca, bietii de ei. dimi e de vina! eu am avut intentii bune…

    Octombrie 9, 2008 la 8:45 am

  43. mw555

    n-au saracii…dar avand in vedere ca dragostea a la romeo si julia e ceva deprimant…mai bine sa nu aiba…anyway dimmi va distruge sufletul lor candid sau semicandid cu efecte hollywoodice de artificii si bubuituri de tun…tot raul e spre bine…
    cu cat iubesti mai putin..traiesti mai mult…nu de alta dar motorul(inima) se uzeaza mai putin!
    stau si ma gandesc acum…oare de asta femeile traiesc mai mult decat barbatii…pt ca iubesc mai cu economie?

    Octombrie 9, 2008 la 8:56 am

  44. lumsa

    ha, ha, hi, hu, ha…. auzi la el! barbatii iubesc mai cu daruire, adica????? nu te cred. ai dovezi?
    🙂
    oh, well, n-am inspiratie. revin in trompa data aviatoare.
    happy friday!

    Octombrie 10, 2008 la 4:52 am

  45. mw555

    de ce nu ai lumsa?…ce te framanta…o ministra de interne trebuie sa fie cool…ca sa aiba control pe necontrol…

    Octombrie 10, 2008 la 5:01 am

  46. das mädchen mit dem streichhölzer

    iata-ma! uite c-am revenit in miez de noapte.. si nu, n-am murit nici de data asta . nu stiu cum de am reusit si de data asta sa absentez cu sutele de ani… dar in orice caz, am sa ma premiez acordandu-mi o sedinta de autoflagelare „tot tacamul” pentru rezulatele deosebite… va las chiar sa-mi indicati retete de.. torturi!!
    am mizat pe faptul ca o sa contiunati dumneavoastra povestea.. stiii, l,.. kestia aia cu superwoman… ai lasat-o intr-un fel de „dead end”. mda!
    am sa revin maine pe larg, ling si lat… sau azi, ma rog. acum am de fact niste… kestii!

    p.s. tanti scena oare unde o fi? o mai tineti minte??

    Octombrie 11, 2008 la 3:20 am

  47. das mädchen mit dem streichhölzer

    uu

    Octombrie 11, 2008 la 3:21 am

  48. lumsa

    dimi, sa nu te aud ca te vaieti de cum am lasat eu povestea!!!!!! sunt mic copil pe langa tine – ba il dai cu capul de banca pe tudorica, ba scoti mitraliera din pod… eu am deschis calea spre ceva extraterestru, daca te pasioneza… mutanti, galaxia tripluX, universul paralel etc.
    hmmmm. sa ma gandesc cu te poti autoflagela…. cu biciul!!!!! daca nu poti singura, cheama-ma pe mine. te rezolv. 🙂
    ps scena e cu pluta… am coordonatele ei daca vrei sa-i trimiti un s.o.s. cu bataie lunga.

    marius, si tu acuma… nu poti fii serios. cum adica ce ma framanta? asta este un fel de „ce mai faci?”… imposibil de raspuns cu sinceritate. 🙂
    aia cu controlul pe necontrol mi-a placut, sa stii. ar trebui sa notez perlele tale pe undeva. poate-mi voi scrie memoriile la batranete. adica, maine…
    ce-ar fi sa vii tu cu o gaselnita, o joaca, o tema de taifas? eu raman in pozitia framantata si… fara trompa.

    Octombrie 11, 2008 la 5:33 am

  49. mw555

    trompa…sau trompeta?…vad ca povestea cu anemicul tudorica…s-a musamalizat…dupa cum se vede insa din context…femeile sunt dure…virile…criminale…cu mainile patate de inocenta rasei masculine…care sufera de romantism si idei erotice desuete…vive la femme!
    cum adica in pozitia framantata?…n-am auzit de asta…suna promitator!
    astept cu nerabdare sa te site-uezi si tu…intr-un blogg si sa-ti etalezi talentele de scriitoare intelectspatiala cu rezonante poetice moderne….care poate creea un nou curent literar
    in proezie sa-i spunem…adica undeva la bariera dintre proza si poezie!…ca idee de titlu te-ar prinde bine asa…””proezie lumsatorica distilata””
    tot pe ideea „”aceasta este scenarista””…adica trei cuvinte care explica totul foarte clar…mai putin textele!…si noi muritorii de rand:
    sa te comentam
    sambata seara
    intr-o carciumioara…la sosea!
    ce parere ai?…te lansezi?…daca ai nevoie de un logo…poti apela la mine…ca vb aceea prietenul la nevoie te cunoaste!

    Octombrie 11, 2008 la 1:07 pm

  50. das mädchen mit dem streichhölzer

    vin! pazea!

    Octombrie 11, 2008 la 3:59 pm

  51. das mädchen mit dem streichhölzer

    auzi, cu biciul! 🙂 altceva nu mai stii, dupa cat te am educat si antrenat in tehnicile de stors informatii?
    marius… este Hänsel und Gretel.. de grimm!
    *********
    Clara intra in baie, tranteste usa si incepe sa-si faca permanentul. iese dupa doua ore, trantind din nou usa si trecand fix prin perete. o ia prin mezosfera, dar nu inainte sa le rezolve cu privirea de raze X pe ticaloasele de vrabii care si-au facut cuib chiar in antena pe care o foloseste la primitul de info de la cia. zboara, zboara si zboara, monitorizand cu atentie viteza, precum si alti parametri, pe tot parcursul drumului, pentru a nu a nu suferi neplaceri cu coafeura….
    *****************************

    Octombrie 12, 2008 la 1:00 am

  52. lumsa

    dimi, atunci poate vrei sa vii sa faci curat la mine in casa???????? suficienta tortura? e mult, crede-ma, si vreau la detaliu – fiecare carte sterasa de praf, fiecare maner lustruit, tot tacamul! daca dupa ce termini nu te-ai saturat de chinuri, mai gasesc. tocmai am vazut zilele astea un documentar despre metode de chinuit oameni. esti om? 🙂
    o sa revin cu povestea. mi-a pierit cheful de cand am asteptat continuarea de mai sus. dar, ferea! in episodul viitor se lasa cu artificii… crezi ca esti pregatita sufleteste? sau sa mai astept cativa ani, pana devii majora???? mi-e sa nu puna ochii pe mine mama ta si sa ma alerge cu facaletul sau papucul cu pampon… rosu, sper. nu stiu daca am chef de un omor…

    marius, mi-as face blog, dar nu vreau sa ajung ca scena, care nu mai vine la ea pe blog decat la sarbatori… si alea foarte mari, parafate la vatican! pentru ca sunt convinsa ca as face intocmai. 🙂
    sa retii numele totusi, ca-mi place rau…. cu toate ca termenul „distilata” ar presupune trecerea printr-un alambicat proces de … gandire. nu stiu daca ma calific… ggggg.
    hmmm ……proezie… un nou stil literar in care nu-ti trebuie scuze si/sau diplome ca sa insiri cuvinte in lung si-n lat si, mai ales, in profunzime. perfect pentru fortele mele brute si necontrolate. si multumesc! evident ca n-o sa uit faptul ca te-ai oferit sa-mi faci si header. sper ca realizezi! acuma, daca stau sa ma gandesc(dar nu stau – o iau la fuga)… nume mi-ai facut, logo mi-ai promis, aberatii stiu sa inventez cu duiumul… daca-mi inventezi si un „scop”, imi fac blog, gata!
    o sa-ti trimit o schita cu pozitia framantata, daca zici ca n-o stii. pana vine schita, imagineaza-ti ceva a la picasso: ochii iti cresc din glezne, bratele din stern, gatul iti ajunge pana la genunchi, you get the idea… 🙂

    lum-lum!

    Octombrie 12, 2008 la 5:23 am

  53. mw555

    scopul scuza mijloacele…asa ca…avanti popolo!
    am inteles „”framantata””nu mai este nevoie de schita…anyway trebuie sa ai langa tine un picasso original…place pozitia…mai ales chestia cu picasso-ul!…sa nu inceapa sa fie aplicata pozitia asta…si prin muzee…o sa aiba nevoie de personal triplu…ca dublu va fii sigur!

    Octombrie 12, 2008 la 1:47 pm

  54. das mädchen mit dem streichhölzer

    ok, i’m waiting. si don’t worry, pe mamitzica o tin eu legata in subsol, lanturi de titan si cu nod gordian dublu…
    merci! da’ mie imi place sa fac curatenie, ai uitat? eu vroiam chinuri groaznice si uite tu cu ce ma ameninti… acum mai ramane sa iesi la atac cu un masaj, o manichiura si o impachetare in crema hidratanta…

    Octombrie 12, 2008 la 7:13 pm

  55. lumsa

    ….
    in timp ce clara zbura fara matura prin galaxie, in cutarea dusmanilor de clasa planetara, tudor simti cum il ia un somn cotropitor. incerca sa se lupte cu el, dar fu invins fara drept de apel la curtea suprema. adormi precum un bolovan si incepu sa sforaie atat de tare incat lidia fu nevoita sa iasa din casa, acompaniata de volanasele fara numar si sens, sa vada de unde vin acele grohaituri inumane. urmarind sunetele care-i vibrau cutia toracica, ajunse in fata usii de fag rapusa de mitraliera clarei, aproape ca se impiedica de trupurile atinse deja de rigor mortis ale celor de la asociatia locatarilor si intra cu pasul sovaielnic, total deconcertata, dar si cu o uriasa curiozitate. il gasi pe tudor – producatorul prin excelenta al acelor sforaituri infernale cu care el, dealtfel, intrase in cartea recordurlor cu doi ani in urma – lungit pe canapea.
    fara sa stea mult pe ganduri, si cu alveolele pulmonare amenintand sa-i explodeze, il intoarse pe o parte. tudor pleoscai iritat, dar se opri din sforait. lidia rasufla cu usurare si se aseza pe un scaun, continuand sa-l priveasca. i se parea un adonis mult mai perfect decat originalul. se indragosti de el pe loc – privirea deveni galesa, neuronii isi suflecau manecutele intru a porni la conspiratia procrearii, hormonii intrara in alerta maxima. gata! pe acest barbat il va iubi pana la moarte! el era jumatatea ei. isi ghicise deja in cafea duminica trecuta ca-l va intalni in curand… si caile prin zatul de buna calitate erau clare ca lacrima. un tremur de emotie ii scutura tot trupul si, odata cu el, acoparamantul sau, volanat. fieacre volanas in parte rezona si pulsa ca o bataie de inima reverberata.
    tudor se trezi si se intoarse catre ea, simtindu-i prezenta. cand ii intalni ochii, cazu rapus intr-o dragoste despre care citise doar in carti, dar din care n-ar mai fi vrut sa iasa vreodata. se ridica si vru sa se indrepte catre lidia, dar o durere abdominala insuportabila il tranti inapoi pe canapea. lidia se grabi sa-i vina alaturi. tudor depasi primul atac dureros si incepu sa-si priveasca abdomemenul cu mirare. si ochii, ca si mainile cu care se tinea de el, ii spuneau ca abdomenul lui este cu mult mai mare decat ar trebui, decat era azi dimineaza, decat era ceva mai devreme, cand astepta sa-i serveasca clara ceaiul. nu i se parea cu putinta. ba mai mult, i se parea ca abdomenul lui era in plin proces de crestere – i se parea ca-i crestea vazand cu ochii. lidia ii confirama temerile, iar tudor fu cuprins de panica. un nou atac de durere il facu sa se schimonoseasca din tot corpul…
    lidia lua situatia in mainile date cu crema sisheido in fiecare seara si fugi la ea in casa sa aduca aparatul de ultrasond pe care i-l lasase bunicul mostenire. reveni cu viteza gandului sub infuenta drogurilor psihedelice, ii ridica bluza lui tudor, il dadu cu gel si se porni la scanat. pe masura ce acoperea toata acea burta, care chiar crestea grozav, chiar sub ochii ei, gura i se casca de stupoare si din necesitatea de a lasa cat mai mult aer sa treaca spre plamani. tudor era insarcinat! si daca n-o inselau ochii ei verzui, era insarcinat cu cinci copii si… jumatate! acesta era chinuit la rastimpuri simetrice de dureri insuportabile. broboane de sudoare ii lunecau pe fata, venele i se umflau, urla de durere.
    cu o voce mica de tot, lidia ii dadu vestea incredibila. tudor crezu ca-si bate joc de el, dar aproa[pe in aceiasi secunda simti ca un fel de fluturari in burta: erau copiii lui care miscau, toti la unison.
    amandoi plangeau de emotie si de frica. realizau ca finalul nu poate fi fericit, ca in filmele americane; realizau ca fiziologic vorbind, tudor nu avea cum sa nasca, iar la ritmul cu care-i cresteau pruncii, nu puteau ajunge la spital in timp util pentru o cezariana.
    se tineau de maini, isi spuneau cat de mult se iubesc, isi promiteau eternitati si reintalnirea pe lumea celalalta, unde tudor urma sa ajunga mai devreme deact ea.
    odata realizand ca o sa-l piarda cand de abia l-a gasit, lidia lua inca o data haturile in mana cremuita cu sfintenie si se hotari sa incerce sa-l duca la spital. lua roaba comuna din curte, il incarca pe tudor si fugi cu el pe strazile pustii si inca udea ale orasului. odata ajunsi la spital, tudor isi pierdu cunostinta.
    tudor se trezi intr-un pat de spital, cu perfuzii in ambele brate, cu ambele picioare in ghips, ridicate cu scripeti la nivele diferite, si cu dureri care-l injunghiau in tot corpul si in cap. dadu sa scoat un sunet, dar o durere inca si mai mare il sageta si realiza ca, dealtfel, nici nu putea sa deschida gura.
    intoarse cu mare dificultate si durere capul spre o parte a camerei. pe un scaun dormea mama lui, trasa la fata, cu gura usor intredeschisa, pufaind usor. incerca din nou sa vorbeasca; sa o strige. reusi doar un sunet gutural. mama lui se trezi si se ridica imediat sa vina catre pat. era desfigurata, dar zambea ca intotdeauna. il intreba daca o recunoaste. tudor ii confirma. il puse sa astepte pana se duce sa cheme doctorita.
    imdeiat ce iesi mama lui, intra o asistenta. era lidia! iubirea lui. aceasta ii zimbi si ii spuse ca a dormit „o gramada”. nu parea sa-l recunoasca. isi facu de treaba in fata unor monitoare, ii verifica bratele, capul. intra si doctorita. doamne! clara!!! nu se poate. incerca sa vorbeasca din nou, ignorand durerea sfredelitoare in mandibula, sa o avertizeze pe mama lui ca clara este o criminala de razboi, ca, mai mult decat probabil are o mitraliera mai mica sub halatul imaculat si lung. nu putu sa rosteasca nimic inteligibil; doar pulsul ii crescu foarte mult pe monitor.
    doctorita se apropie de el si ii povesti ca a avut un accident foarte rau in urma cu doua saptamani. aproape toate oasele lungi fracturate, capul, mandibula. este un miracol ca traieste, dar daca s-a trezit, daca o recunoaste pe mama lui, atunci sansele sa se recupereze in totalitate sunt foarte mari. lui tudor i se paru incredibil ce-i spunea. nu-si aducea aminte de niciun accident. sigur era o conspiratie a clarei; iar lidia era si ea parte activa.
    doctorita si asistenta plecara din camera. mama lui se apropie si se aseza pe pat, mangaindu-l pe mana usor. ii vorbea despre „seara aceea”, despre cearta lor, isi cerea scuze si ii mentiona despre soferul de taxi care l-a lovit, care l-a dus la spital si care a stat cu el toata noaptea, pana o gasisera pe ea. un om deosebit. va fi foarte fericit sa afle ca te-ai trezit.
    ***********

    ei, hai ca v-am trecut artistic prin cateva rasturnari de scenariu… 🙂 asta ca sa inchei cum se cuvine… pentru ca tocmai ne-a pus scena un post nou!!!!! yeaaaaah! asa ca putem sa ne mutam.

    dimi, in filmul meu curatenia este tortura. tu vad ca esti in unul in care curatenia este terapeutica… sau ceva similar. se vede ca ai trait mai putin decat mine…. ggggggg.
    marius, eu zic sa inregistram oficial pozitia, ca sa nu vina altii sa ne-o fure.
    altfel, sper ca apreciezi ca am abandonat ideea indragostirii celor doua personaje… de fapt, a indragostirii in general. astfel, toata lumea ramane la fel de fericita sau nefericita, dar cu inima sanatoasa si sansa la o viata mai lunga. amin!

    Octombrie 13, 2008 la 5:33 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s