friza
trebuie sa-ti impartasesc ceva
este vorba despre un clip publicitar
animatie alb/negru
asa
nu stiu la ce se face reclama
poate la baterii sau la becuri
la firme de iluminat
are o melodie care imi face rau
de cate ori o ascult
ma imaginez pe biscayne
spre downtown
mergand cu autobuzul
ma uit pe geam din masina
si este pe inserat
poate pe innoptat
cand se inchid magazinele
pe ultima suta de metri
merg sa cumpar tesaturi
voaluri unul auriu si unul albastru
sa se potriveasca la o friza indiana
ma ucide
nu stiu de ce
melodia asta
nu am fost prea fericita la miami
mai ales atunci
ma omoara cu zile
atunci simteam mult
cat poate simti cineva simtitor intr-o viata lunga
este o melodie americana
eram atrasa intr-un fel anume de aceasta melodie
dar nu vazusem reclama
iti spun
ca sa stii
de cateva zile am vazut imaginile
am vazut animatia
o fata privind un oras
negru cu luminite multe albe
este ceea ce iar ma ucide
erasmus din rotherdam
am avut un astfel de sentiment puternic puternic
aproape de simitirea mortii era
cu ani si ani in urma
citeam o carte sf
cred ca a lui arthur c clarck
orasul si stelele cred
avea pe coperta o poza parca din NY
cu zgarie nori in noapte
si luminitele din buildings
cateva
doar cateva puncte luminoase
era o poza panoramica
din avion
de sus
ma auzi?
vezi?
si m-a pus naiba sa-mi imaginez
cam ce faceau cei care locuiau care erau acolo
in momentul acela
precis in acel moment
in momentul in care era facuta poza
daca erau luminite la ora aia cineva era
dincolo de acele minuscule ferestre
lumina in noaptea este semn
ca fumul in padure
este semn semnal
nu?
si imi imaginam
cine putea fi acolo
sute si mii de vieti
pe care le aveam sub ochi pe o coperta
noaptea
lumini
erau cateva aprinse
nu toate
poate femei de serviciu curatau birourile
sau intarziati la munca
sau cine stie
erau acolo toti
nu am putut sa ma gandesc la acea senzatie
luni intregi
nu priveam coperta
mi s-a mai intamplat asta o data
cu inima fiului meu
de cartea aia imi era teama
eram in tabara la dunarica
ziua pictam noaptea citeam
si nu erau scaune in dormitoare
o profesoara de desen
a rugat-o pe nu mai stiu cum o chema
sa tina un lighean cu apa in maini
ca nu ajungea cablul de la fierbator pana jos pe podea
era o fata de la tara
a tinut ligheanul pana i s-au inrosit mainile
eu ma gandeam cum as fi reactionat daca m-ar fi rugat pe mine
cum m-as fi descurcat dupa cuvintele magice
iar acum
am descoperit melodia asta
si iar a fost rau
rau de tot
si imaginam mersul meu in downtown seara
si cladirile inalte si inghesuite
si eu privind de la gemul autobuzului
orasul inalt cu luminite
ii aveam sub ochi
de jos
ii priveam
acum cateva zile am vazut clipul
melodiei
al reclamei
fata privea orasul noaptea
erau numai luminite
si ea era alba pe negru si ii flutura parul in vant
si privea de sus orasul
lumea
precum nebunii erasmus
era mica de tot lumea
mica mica
suflete
oameni
ca niste furnici
mai mici
mici de tot
invizibili
cu tot cu urmele lor luminoase
intunecate
sa asculti melodia te rog
au ales-o extraordinar
asta a pornit
nostalgia nimicului care suntem
totul pe o coperta de carte
si in ea alta si in ea alta
si noi in alta
si tot ce ne cuprinde in alta
aceasta trecere continua
din ceva in altceva
ma omoara
ma distruge
este ca si cand as atinge
doar
ce nu pot cuprinde si intelege
18 nov 2005, Bucuresti
…
scenarii scrise cu ruj 
Am sa ascult melodia. Stii… si mie-mi da senzatii bune de imortalizat. Tabla alb-negru. De sah.
octombrie 20, 2008 la 12:38 pm
we are all inconspicuous repetitions of the same life
the same triggers for comfort and pain and everythig else in between
alright i believe you i got it
stop pointing that stubborn forefinger of yours
i don’t need to see the clip to know that
i cant say ouch in a genuine voice
for it’s been said a billion times before
in tongues i didn’t even know existed
i can’t crunch under my own pain
for it’s been squashing others ten time worse
since the beginning of time
i can’t feel happiness being only mine
for it’s been shared by so many having to do zilch with my intimacy
on top of which i rise like a moronic rooster
every morning at six am
to sing my stupid song of solitude
in a huge world filled with people exactly like me
of minute importance and size.
but thank you for bringing me down
you never cease do do it
don’t let me catch my breath
don’t let me weave a new scenario
from which to immerse alone yes but unique
remind me to struggle not for answers
but for questions such as
why
you are me i am him everyone is eveybody else
yet this isn’t satisfying at all
nor is the loneliness any less acute.
on a parallel note, this hasn’t done me any good. i really cringe at the thought of… splitting. what am i going to do then, huh? my own personal book cover alone will be a ten times fold, plus the rest… i’ll probably swallow myself alive, get indigestion and throw myself up so may times, i’ll get worn out and give up, in, out…
but, here, i’ll make you smile… in return… gggg. 🙂 do you remember „baby boy”????? huuuuuhhhhh?
marius, come get squashed! i have a stretcher handy and my very own private ambulance… 🙂
octombrie 21, 2008 la 7:18 am
ambulanta in balanta
eu m-am asezat pe clanta
si privesc de la distanta
ochii tai ca de faianta
parul tau blond maiestuos
care-alearga doar in jos
cassanova de eram
doar pe tine te curtam
trandafiri iti dedicam
si un caine-ti aduceam
sa how how together!
its a really pleasure!
exista oare expresia medicala LUMzifilie pernicioasa sau in placi?…sau macar in CD?
octombrie 21, 2008 la 7:32 pm
nu exista, dar orice este posibil, mai ales cand vine vorba de boli rare si incurabile.
mi-e ciuda ca nu sunt in forma proetica azi… caci sa te mi te imaginez pe tine pe clanta ma face geloasa ca tu poti face ceva neobisnuit iar eu nu, dar mai sunt zile in calendar. mi-o veni si mie randul sa ma cocot pe undeva. 🙂
in schimb, o sa lipesc o melodie, care mi-a picat cu tronc azi, pentru tine si restul gastii. si scenei i-ar placea. de dimi nu sunt sigura… nu este suficient de film noir pentru ea, cred.
octombrie 22, 2008 la 5:57 am
lumsa pt tine ma dau jos de pe clanta si sa-ti caut ceva potrivit la starea ta de spirit:
http://il.youtube.com/watch?v=OT-M9AnSjDk
sper ca intelegi nu mai putin decat mine…frumoasele cuvinte pline de simboluri evidente…
octombrie 22, 2008 la 6:18 am
hai, mai, nu vroiam sa te dai jos!!!!!!!!! imi cam placeai acolo. 🙂 dar, fie – cat era sa stai?
cuvintele, dar mai ales simbolurile, le-am inteles in nici un caz mai putin decat tine… 🙂
ia sa te vad daca te prinzi de starea mea de spirit de azi…………….
e ra sa zic drace
u nde mi-am pus creierii astazi
f ara ei presimt o deviatie
o ratorica spre neinteles.
r ulmenti sariti din mecanismul
i ubirii de mine insami
e taleaza afecte tampite
t oate debusolate si un pic
a trofiate la colturi.
l umea sigur se va uita
a mbiguu in directia opusa
m a vor vedea rasturnata peste linia orizontului
b ipolara expusa in sentimente
a ntagonice omenesti
f ara fite si figuri fripturi.
a ltfel imi este foarte usor
r umeg ganduri tocite de altii
a rbitrare si sufocante dar
m ie imi vine s-o iau pe alte drumuri
o ra ma tine de guler cu secundarul
t ropicele ma atrage magnetic
i ncepand de la plexul solar in sus
v ariatiile sunt doar de nuanta.
daca gasesti o melodie sa mearga cu asta, ma dau batuta.
octombrie 23, 2008 la 6:39 am
scena, my love
aerul a fost pus mai jos. mor de frig. mi-am pus un puloveras cu gluga si ma gandesc daca sa-mi pun si manusi. ma gandesc la tine. da, mai ales cand mi-e frig. nu stiu unde este legatura. nu ma mai uit dupa semne. am depasit faza. am citit. o sa rezolv. te iub. 🙂
octombrie 23, 2008 la 7:04 am
adevarul e ca nu vreau sa te dai batuta…ca dolarul…si de asta ti-am gasit o melodie care se potriveste poate mai mult la starea mea de spirit
pe care tu o consideri…cum o consideri…si imi face placere…ca o consideri in general…
http://il.youtube.com/watch?v=lVaubLRZAEE
sper ca masina sau tancul tau sunt roz ca sa poti fii bipolara in sentimente…si indiferent de rulmentii sariti…ai iubirii bineinteles…sa continui
sa scrii cu verva de mai sus!…e semn bun lumsa…viitorul tau mijloc de locomotie va fii o nava spatiala hippie cu floricele pe „”capota””…care cand vei ajunge la extraterestrii…
iti vor spune cu siguranta…””make love not war””
ubi-dubi-dubi-doooooooooooo.
l ampa din tavan
u rmareste somnul tau
m ineral ca un fragment de quartz
s i desigur visele tale
a u culoarea actiunilor la bursa
e sti trilul pasarilor de noapte
s umbra mai este rasuflarea ta
t u astepti zorii zilei de maine
i ndiferent daca spiritul tau
u rtica sira spinarii invizibila
n octurn si desi privesti rontgen
v ezi doar in trei dimensiuni
i ndiferent cate suflete se afla
s sufocate langa tine in asternut…
octombrie 23, 2008 la 12:34 pm
scana my love…te iub si eu…uite-te cum infloreste lumsa noastra care nu se da batuta si care ne trateaza cu poeme cifratoscopicevidenteuforice dupa o suferinta muciformsimpaticostressata…vive la femme!
LUMtoYOU!
octombrie 23, 2008 la 12:39 pm
am uitat sa-ti ofer un cantecel dedicat poemelor cu care impodobesti site-ul tau…mama ioana!
http://il.youtube.com/watch?v=vbn2m4pnMy0
octombrie 23, 2008 la 12:47 pm
am uitat si-mi cer scuze sa-ti ofer un song dedicat
poemelor tale cu care impodobesti scenariile scrise cu ruj si verva creatoare…dear ioana!
iata-l:
http://il.youtube.com/watch?v=vbn2m4pnMy0
octombrie 23, 2008 la 12:49 pm
ce-mi place ca ma faci sa rad. oare si eu te fac pe tine sa razi? daca nu, trebuie sa ma chinui mai tare. 🙂
linkul de sus l-am mai vazut, dar imi place ideea. iti dai seama cate volanase si briz-brizuri ar fi in lumea asta, onduleuri si nuante de roz bonbon, fundite si floricele. si, bineinteles, ciocolata!!!
invart joaca pe degetul mic s i
imi aluneca intr-o doar a
pe antebrat brat uma r
in sus pana spre ga t
unde imi iau pulsul c u
degetul si incertitudin e
a unei emotii inver s
calculate in trecu t.
functia ei era pe tre i
necunoscute si nu avea o
forma definita in pla n
pipait orbeste de alte deget e
care sigur percepeau stram b
din cauza unui alt parametr u
de eroare exfoliat i n
care ma integram totus i
cu toate celulel e.
sau
era intr-o miercuri de noiembrie
imi citeam in linii circumspecta
segmentele le imparteam la acelasi numitor
nu primeam rest decat o ramificatie in forma de stea.
inchid palma si pun semn de carte
in ideea ca voi reveni dupa ce ma maturizez
dupa ce mi se vor cizela toate crevasele
in memoria atator atingeri.
intotdeauna fac ceva cu mainile
sau ele cu mine
este incredibil pe cate obiecte imi las amprentele
si nu pot sa mi le iau inapoi.
asa gandeam pe atunci
acum nu ma mai intereseaza ca ating obiecte sau oameni
ca raman imparstiata peste tot
fara sa ma pot lua inapoi.
sau
introducere in realitatea obiectiva
in tavanul meu nu sta nici o lampa
cu maturoiul sa-mi fugareasca cosmarurile
am patul foarte aproape de podea
sa ma impeidic de el accidental
sa cad lata artistic si teatral pe moale
asternuturile sunt si surde si mute
asta mi-ar mai lipsi sa-mi trancane toata noaptea
sunt rosii insa scrise cu cerneala simpatica
se citesc doar telepatic si termal de nebuni
le framant in nestire pana imi gasesc locul ideal
in care somnul va fi cel mai perpendicular pe realitate
din care am marele noroc fiziologic
sa ies in fiecare noapte
sa circul pe traiectorii eliptice pana ametesc
intr-un rem odihnitor in care celulele se refac
iar mintea creierului se dileste in imposibilitati.
ps hai sa vedem daca si scena ne iub in return!
octombrie 24, 2008 la 6:34 am
scena ne iubesteeee….si adeveresteeee
ea ne lumineazaaa…si ne croseteazaaa
cu andrele de diamant proaspat aduse…
din neant!
lumsa esti prolifica si infloritoare ceva de nesperat…hip-hip-hip…uraaaaa
inca te domina complexul cu maturoiul…probabil ca strastramosii…au lucrat la salubritatea orasului
sau din punct de ved freudian maturoiul este
simbolul perfectiunii masculine…in care partenerul
sta vesnic perpendicular….in spatele usii si atat asteapta…sa apara cu capul in jos si cu o mustata imensa si sarmoasa pt rezolvarea tuturor problemelor fiziologice inca nerezolvate de subconstientul vesnic pus pe procreeare al femeii…crezi ca pot fii denumit freud jr.?
unde-i ducesa ioana de baraque?…nu se manifesta…why?
octombrie 24, 2008 la 9:59 am
si pt ca tot am ajuns la freudishor…am gasit o melodie pe care daca ar fii interpretat complexele
compozitorului…precis ar fii fost si mai celebru…daca nu ar fii renuntat la ilustra lui meserie…pt a se face chef-bucatar!
http://il.youtube.com/watch?v=A6N62Sr1TtA
iti propun sa asculti mai des muzica romaneasca
ca este…plina de invataminte interesante…
LUM YUM YUM…
octombrie 24, 2008 la 10:04 am
http://il.youtube.com/watch?v=A6N62Sr1TtA
octombrie 24, 2008 la 10:10 am
…eu vreau DOVADA!!!!! vreau sa ne scrie cu cuvintele ei ca ne iubeste, iti dai seama. oricum, pana se va manifesta ea, uit eu ca asteptam declaratii.
si unde este si dimi???? cu scena m-am invatat sa nu apara cu secolele, dar dimi mai venea cu o litera, un scrasnet de dinti, ceva. sa invete ea oare atat de mult? si asta este posibil. hmmmmm.
da, nu stiu de unde tot vine maturoiul asta. nu cred ca are increngaturi freudiene, sau mai stii…? in capul meu „maturoiul” este arma de aparare, sau atac, sau mijloc de transport… pentru curatenie nu se mai foloseste demult pentru ca s-a inventat aspiratorul. si!!!! este prin excelenta o „unealta” pentru femei. altfel, nu stiu daca este personificarea barbatului ideal…. cu toate ca, totusi, daca ma gandesc mai bine acum, daca ar exista ceva atat de cuminte si supus drept barbat, mi-as face……… harem! maine!!!!! 🙂
oricum, nu cred ca este ceva mai hilar decat imaginea unei femei cu maturoiul la atac. daca mi se va ivi vreodata ocazia, cu siguranta voi incerca aceasta postura. sper sa fie cineva pe faza si sa-mi faca si o poza, ca sa rad cu lacrimi pentru tot restul vietii. te rog adu-mi aminte sa-mi cumpar unul! eu am doar o maturica mica, mica, de frimituri, in zestre.
altfel, domunle junior, eu cu procreearea m-am lecuit (o sa-ti povestesc alta data de ce sau de unde), dar ideea de barbat imposibil, care sa se ocupe de restul subconstientului meu, atat de gogonat (vezi bine), este inca in plan. ha, hi, ha, hu! sa te vad ce zici aici! de unde crezi ca mi se trage???? te rog, psihanalizeaza-ma. mi-ar placea la nebunie.
dragostea este o salata?
pasiunea mea culinara este salata
un amestec mai mult sau mai putin ortodox
de ingrediente care merg sau nu impreuna
ideea de baza este ca sunt in interiorul ei
sumedenie de gusturi pe care
daca esti artist
le poti dibui pe rand
sau de-odata fara sa fii ce ziceam mai sus
papilele gustative nu intra in plictis
toate pana la una sunt puse la munca
transmit informatii variate la creier
poate chiar contrare
nivelul de salivatie creste exponential
dintii si ei fericiti masticand diverse texturi
crocante moi atoase nici-nici
furculita legata la mana
are si ea multa treaba sa intepe
sa culeaga sa adune de pe marginea castronului
compozitia imparstiata neomogena si instabila
din p d v al electronilor pe ultimul strat.
salata este minunata
te satura repede dar ti-e foame din nou intr-un ceas.
unii o consuma drept aperitiv
sau deschizator de apetit (imi place mai mult asa)
unii garnitura
altii si eu cu ei
drept fel principal.
si acuma sa vedem similaritatile cu dragostea
sau
cum sa ne citim in salata:
o luam sistematic, inlocuind cuvantul salata cu dragoste plus mci schimbari de nuanta, unde se vor cere insitent. sa vad ce varza iese (am bagat a treia necunoscuta – varza – ca sa produc confuzie).
stai sa copy
pasiunea mea nebuna este dragostea
un amestec mai mult sau mai putin ortodox
de ingrediente care merg sau nu impreuna
ideea de baza este ca sunt in interiorul ei
sumedenie de senzatii pe care
daca esti artist
le poti dibui pe rand
sau de-odata fara sa fii ce ziceam mai sus
senzorii nu intra in plictis
toti pana la unul sunt pusi la munca din greu
transmit informatii variate la creier
poate chiar contrare
nivelul de indragostire creste exponential
simturile toate intr-o vrie dilita devorand diverse texturi
(crocante moi atoase nici-nici) [linia asta o scot cu totul si n-o inlocuiesc ca sa nu devina erotic!]
iar cele legate de mana
au in permanenta treaba sa ia mulajul mental
al corpului strain
sa-i inteleaga
compozitia imparstiata neomogena si instabila [?]
din p d v al electronilor pe ultimul strat.
dragostea este minunata
te satura repede dar ti-e foame din nou intr-un ceas. [aha!]
unii o consuma drept aperitiv [aici vad o hiba: ce urmeaza dupa dragoste?]
sau deschizator de apetit (imi place mai mult asa)
unii garnitura [si aici: „garinitura” la ce este dragostea?]
altii si eu cu ei
drept fel principal. [aici parca merge]
asa. prin logica simpla, nu ma prind daca am demonstrat sau infirmat ipoteza. ma mai gandesc pana maine, cu logica complicata.
octombrie 25, 2008 la 7:17 am
ea ne iubeste la nebuniee…cand se uita la noi ochii ei inoata in lacrimi de bucuria ca les bebes se dezvolta virtuosomentalovirtual intr-o zi precum altii intr-un an…in plus filozofiile poetico distructiv-constructive dau o nuanta showvisualmusicala si desigur undeva in neantul internetic se aud aplauze repetate si se cer „”bis-uri”” nesfarsite ca in perioada beatles…cea vesnic tinara…
teoria salatei-dragoste si dragostei-salate este geniala…lumsa n-am sperat sa lasi matura din mana pt a te dedica unei asemenea teorii…
octombrie 25, 2008 la 5:29 pm
va iubesc pe toti la nebunie
octombrie 25, 2008 la 10:15 pm
marius, vezi cum am eu grija sa nu te dezamagesc????? las pana si maturoiul… pentru tine.
toate ca toate… intrasem chitita sa vorbesc despre moarte si despre de ce se aseaza mortii cu mainile pe piept si de ce nu cu mainile pe lanaga ei, sau altfel, dar randul lesinat al scenei m-a umplut de emotii nebanuite. trebuie musai sa-mi schimb subiectul, macabru oricum, si sa ii scriu ceva:
au, inima mea
ma doare aceasta propozitie scurta
pana in strafundurile fiintei,
atat de adanci de parca sunt o galaxie nu un om.
a rascolit fiecare emotie
legata la un axon chimic dezaxat;
le-a dat cu capul de toti peretii imaginari
ai camarutelor lor fara confort sporit.
nu am sperat la ceva atat de profund cand am spus „cu cuvintele tale”,
dar m-ai izbit, au – din nou -,
caci nu eram pregatita pentru atata simplitate in exprimare –
fara parabole, metafore, trimiteri conotoative
si altele din aceiasi familie –
si zac rapusa pe pardoseala proaspat ceruita (asa ii place lui marius!)
si-mi aud in urechea mai buna bataile inimii,
saraca.
abia de duce, mititica
aceasta valtoare ce-ai pornit in mine
cu niste cuvinte atat de simple,
dar, o!, atat de tulburatoare.
eu si cu inimia mea,
in tandem perfect si cu o singura voce, taiata,
iti multumim pentru declaratie
si ne ducem sa ne consumam
extazul
pana la consumptie totala
in singuratatea intima a fiintei.
ata
ps sper sa nu fac cardiac arrest…
octombrie 26, 2008 la 5:14 am
lum, tu pana nu o iei, nu te lasi…:))))
uite ca nu m-am culcat. am vazut pinocchio. el erai tu. ma dezvarzuiti.
…
octombrie 26, 2008 la 5:43 am
ce-mi place sa o caut cu lumanarea si sa n-o gasesc niciodata. o sa fie mai riscant cand vom trai in proximitate…. ggggg. atunci o sa am mai multa grija cu ce scot pe taste, sa n-o iau de-a binelea. pana una-alta, asa, in virtual, imi place de mor sa ma joc cu focul.
dar, my love, daca eu eram el, tu cine erai? constiinta????
marius, speram sa te gasesc cel putin la fel de emotionat de cuvintele ioanei, dar, cum n-ai scris o litera, ma tem ca esti rapus pe bune. daca asta este cazul, spune-mi ca sa vin cu trusa de prim ajutor si alte metode resuscitante.
octombrie 27, 2008 la 5:18 am
n-am mai fost demult singurica pe aici, sa ma invart in jurul cozii din dileala patologica de care trebuie ca sufar si nu vreau sa ma tratez. bat darabana pe teasta, spre tampla, imi mai pipai un cos sau o zgaiba, si ma intreb ce aberatie sau nu sa mai las sa iasa pe strasse la plimbarea de seara. nu le dau drumul la toate in acelasi tmp, ca sa nu creeze vacarm in linistea acestui blog. am consideratiuni nobile cand nu este cazul.
n-am ideei inteligente. o sa scriu despre un vecin.
locuiesc la adresa actuala de peste patru ani. am un balcon minunat – si nu exagerez – in care imi petrec o destul de mare parte a timpului liber. intamplator, acest balcon este pozitionat cu vedere la una dintre cele doua alei de acces ale blocului, si, cum este destul de jos (et. 1) vad, vreau-nu vreau, cam tot de misca. recunosc, nu-mi place ca-i vad ba pe unii, ba pe altii, cum vin si pleaca, cum parcheaza, cum le scapa sacosele, copiii, telefoanele, cafelele, cum fac conversatii de complezenta sau cu patos, cum striga, cum tac, cum merg galesi sau infipti etc. pentru ca imi iubesc extrem de mult solitudinea, de cele mai multe ori imi displace ca sunt atat de „aproape” de toti acesti oameni care fac parte din peisaj si imi pare rau ca nu locuiesc la etajul 58, de unde n-as putea sa vad decat oameni de dimensiunea unor furnici caraghioase – asta daca mi-ar da prin cap sa privesc „in jos” si nu la linia orizontului.
din toti acesti oameni care mi se perinda pe sub ochi de cand stau aici, multi nu-mi „spun” nimic, ma lasa perfect perpendiculara, nu starnesc in mine nicio curioziate. totusi, sunt cativa, foarte putini, care ma intriga si carora le-am urzit o „poveste” imaginara, probabil absolut aberanta (imi place sa fac chestia asta uneori), pe care o impopotonez de fiecare data cand ii vad. unul dintre acesti vecini – sa-i spun dl Y – m-a frapapat dintotdeauna cel mai mult.
pe dl Y l-am observat inca de la mutarea mea aici. in primele nopti petrecute pe al meu balconet mintunat, din umbra unor oboseli specifice actiunii „mutat casa” si din umbra altor drame minusculo-uriase de ordin uman, l-am zarit plimbandu-si catelul, cu un pas absolut, dar absolut!!!!, egal, usor tarait de tocuri si ceva din prezenta acestui om m-a tras masiv si cu insistenta obraznica de simturile mele, uneori nejustificat de agere.
acest om plimbandu-si catelul este ceva din alta lume. este destul – spre foarte in varsta, usor adus de umeri, inalt, extrem de slab, cu niste piciorute ca niste betigase (poarta adesea shorts), merge fara intrerupere, cu acelasi ritm, incet dar ferm, nu se opreste, nu se uita inapoi, nu il intereseaza ce face catelul. el doar merge, de parca-i programat. catelul insa, prin extrapolare, este o dulceata. este un shnoutzer pitic, are picioarele foarte scurte, merge foarte mic si repede, ca sa tina pasul cu stapanul pe care nimic nu-l opreste – nici vreun tsunami de-ar veni! – merge intotdeuana in spatele acestuia cat ii permite lesa si, mititelul, ii mai da prin cap sa se mai opreasca pe loc uneori, cand castiga un pic de momentum. nu stiu de ce se opreste. poate ca sa adulmece, ca un caine ce se afla, poate ca sa se odihneasca, dar, man!, stapanul, in mersul lui capos, il smulge pur si simplu din repaos si biet catel o ia iar la pasul lui repejor fara sa cracneasca.
vreau sa subliniez ca eu urmaresc aceasta scena de ani de zile si se repeta intocmai intotdeauna. a. si isi face plimbarea doar dupa 11 pm, chiar 12, poarta mereu pantofi clasici si pasii ii rezoneaza pe asfalt destul de sinistru, nu l-am vazut niciodata in compania altcuiva (o persoana, adica) si nu l-am vazut niciodata plimbandu-si cainele ziua!!!!!; nici pe caine plimbat de altcineva.
intr-o noapte am dat nas in nas cu ei. catelul a venit la mine… sa ma cunoasca. este super dragut si foarte normal – da din coada, se ridica pe picioarele din spate, poate, poate ajunge mai sus de genunchii mei, isi lasa limba sa-i atarne din gura; dulce-dulce. destul de curios este ca stapanul s-a oprit din mers si l-a lasat pe catel sa petreaca cateva secunde cu mine. nu-mi aduc aminte daca mi-a raspuns la buna-seara, dar stiu ca nu mi-a adresat nicun alt cuvant, nico politete banala, niciun zambet; nici catelului! eu, ca un posesor normal de catel, i-am adresat cateva apelative dragalase – catelului! – l-am scarmanat in cap si cu inima franta a trebuit sa plec ca sa nu lungesc ca o peltea situatia penibila in care dl Y statea ca o momaie, in timp ce biet catel avea un encounter, nu ma indoiesc, nu tocmai uzual, cu un alt om.
asta a fost singura oara cand am fost in imediata apropiere a acestui vecin. are un chip ca de filme de groaza… imi pare rau sa zic asta, dar este adevarat. are o fata aproape scheletica, cu ochii foarte infundati in orbite, cred ca de culoare inchisa – sau era doar umbra profunzimii in care erau adanciti – si te priveste cumva de sub arcade si razant. restul trasaturilor nu sunt proeminente. cred ca mi s-au ridicat cateva fire pe ceafa, plus ca era tarziu si in intuneric toate par mai dubioase.
altfel, pe dl Y l-am mai observat doar cand se intampal sa parcheze in raza mea vizuala. ca se chinuie sa parcheze lateral este una, si usor comica, dar ca parcheaza intotdeauna, fara gres, pe doua locuri, este strigator la cer. si mie mi se intampla sa parchez peste spatiul alocat, daca nu am masini de referinta, dar dupa ce ma dau jos din masina, vad si ma urc inapoi s-o aranjez unde trebuie, ca sa aiba si altii loc (noi avem probleme cu locurile de parcare…). ei bine, dl Y este infailibil – nu o muta nicodata; cum o parcheaza din prima, asa o lasa.
asta este tot ce stiu despre dl Y. in ciuda subtirimii datelor, nu pot sa va spun cam ce povesti am urzit in jurul acestui om ciudat, ca sa nu credeti ca sunt chiar nebuna, dar mi-am lasat imaginatia sa intreaca niste limite ale bunului simt, recunosc. plus ca la un moment dat, intamplator, am aflat de la unul ditre cei trei vecini cu care schimb si alte vorbe decat „hello”, ca in apartamentul in care locuieste dl Y s-a intamplat una dintre povestile de groaza ale acestui cartier, dealtfel foarte linistit – un cuplu, foarte in varsta, sotia ucisa de sotul gelos, iar sotul sinucis, dupa. va dati seama ca dupa ce am aflat si asta, mi-a fost clar ca ceva dubios il bantuie pe acest dl Y din cauza casei in care locuieste…
dar, numai ce vine o zi saptamana trecuta cand il vad pe dl Y in compania unei femei. subtirica, ianaltuta, in varsta, cu cam acelasi mers tapanos, tarasit, poate al ei un pic mai lent sau greoi decat al lui. dl Y tragea de maner un mic carry-on si in caelalata mana avea vreo doua sacose. femeia nu avea decat geanta. intamplator, masina ei era parcata… sub balconul meu, of course. foarte lenti in miscari amandoi, isi spuneau ceva, dar in surdina. eu ma gandeam ca este nevasta si ma gandeam ce interesant ca sunt atat de similari la trup si in miscari, si cum se zice ca oamenii care traiesc mult timp impreuna isi insusesc caracteristicile. dl Y ii pune bagajele in portbagaj, ii deschide usa, o imbratiseaza si o pupa, cu afectiune, pe frunte, si o asteapta sa iasa din parcare si sa plece!!!!!!! am innebunit pe loc. trebuie ca este fata lui. probabil ca el este cu mult mai in varsta deacat credeam eu, daca ea ii este copil, dar nu asta m-a terminat. ci faptul ca acest om se purta cu acesta femeie cu o tandrete si o eleganta de care nu-l banuiam in stare… cand eu mi-l tot imaginez de patru ani drept cel mai rece om de pe fata pamantului, cu vreo 570 de schelete in sifonier, nu toate in intregime descompuse!
daca m-as chinui as trage si cateva morale din acest entry in pseudo jurnalul meu, dar am scris destul. cert este ca acum o sa trebuiasca sa schimb scenariile cu dl Y. o sa am treaba.
octombrie 28, 2008 la 7:21 am
hei! mda, dupa cum bine ati observat, n-ati scapat de mine. 🙂 totul a facut parte din machiavelicu-mi master plan. dar asta este fara relevanta! important este ca sunt mica si amarata si n-am de mancare acasa, iar mama ma trimite la cersit la coltul strazii. asa ca, din ratiuni humanitare, nu trebuie sa ma luati la rost…
pai na ja, ca dl Y „este” toti old people… mda. asta fiind concluzia expusa minimalist…
ma duc sa ma scobesc in nasuuuuuc! revin
octombrie 28, 2008 la 8:49 pm
adevarul este ca ne chinui din ce in ce mai groaznic… ca sa vream sa scapam de tine. 🙂 nu-ti spun ca mi-a fost dor de tine ca sa nu ti se urce la cap…
si? ai strans si tu bani din cersit? de doua facultati si un mercedes? daca da, e bine; daca nu, pune osul la munca mai cu daruire. si, cand ai si vila, fa-mi chemare!
dl Y nu este deloc o stereotipie; dimpotriva. ar trebui sa-i fac cunostinta cu tine ca sa-l interoghezi… cu tunul, sa aflu tot. oricum, l-am vazut si azinoapte. l-am urmarit usor vinovata, stiind in mintea mea ca tocmai il dadusem in vileag pe un blog nestiut, de la alt capat al lumii. m-a privit si el, cas, ca de obicei, din arcadele adanci. imi place sa cred ca si eu ii starnesc o oarecare curiozitate… hi, hu, hi. poate ma enervez intr-o zi si ma duc sa-i dau un hug, sa vad cum reactioneaza.
exista doua posibilitati: fie scoate o mitraliera din pantalonii scurti si ma face sita, fie ma imbratiseaza parinteste, cu o iubire galactica, precum ama… daca stii despre ea.
anyway, nu-i frumos sa te scobesti in nas!!!!! vezi ca o iei! behave yourself, child!
ps in ce te imbraci de halloween?????
mariuuuuuuuuus!!!!!! nu ma face sa-ti fac declaratii de dor ca le fac cu… raze gamma, foarte periculoase. se mai duce omul, dar se mai si intoarce! unde esti?
s, mai vino sa ma ameninti! azi mi-e frica.
octombrie 29, 2008 la 5:39 am
DRY GIN ON THE ROCKS
sunt telepatic lipit de teasta ta
ascult gandurile tale cu un pahar
de cristal
din cand in cand il umplu
cu vin de creier
si cand gandurile tale epuizate
de crime…si cadavre strangulate
ma straduiesc sa le alimentez
cu flori de mai…si zgomot marin
ca poate maine ai sa vezi
ca soarele te ajuta sa-ti faci
fotosinteza si fotocritica si fotoliul…
stai pe terasa si domnii Y circula
unul mai ciudat decat altul
si sotiile lor solubile subtiate de timp
saruta cauciucurile automobilului
ca nu cumva sa derapeze si
sa accidenteze mortal… articol mentionat
la gazeta de perete a raiului…
caz unic in care criminalii decid
o alta lume decat pe cea pe care o merita!
hai sa maturam curtea de frunze ruginii
si daca vrei primeste o vioara, sa canti
cu orchestra de ieniceri toti in shalvari
si cu iatagane pregatite sa decapiteze
florile campiilor si cetina brazilor
mila ta nu ajuta…mai bine cumpara
un bilet de tren accelerat
si in drum spre sodoma si gomora
citeste psalmii vechiului testament
poate sfantul duh te va auzi…
si-ti va indeplini singura ta dorinta
legata de greutatea ta specifica
si legatura ei intima cu centrul erotic
si gravitational al planetei venus…
MW2008
dimmi….scoate mitraliera…scena calmeaz-o te rog pe dimmi…ca lumsa nu vrea sa fie sita…si nici parasita…sau prasita…etc
octombrie 29, 2008 la 6:22 am
dar dianette cea serafica unde se preumbla?…in visuri cu ploi torentiale…si umbrele de cremschnitt?…simt ca tusesc…innecat cu creme de vanilie si zahar vanilat!
octombrie 29, 2008 la 6:25 am
am sa interpretez la LUMsicordeon…o hora pana cand ioana o sa decida ca un judecator suprem…da sau nu!…adica, crima sau pedeapsa!…mort sau viu…brutal sau tandru…pantofi sau crema de ghete…alb sau negru…fumator sau nefumator…degeaba…lumsa nu reactioneaza…deja doarme in bratele lui morfeu…oare in bratele cui doarme…nevasta-sa?
octombrie 29, 2008 la 6:33 am
Primo.. Dimi a fost in France la cersit.. deci.. acum are un beci luxurios unde isi aplica singurica tratamentele ce pana acum necesitau plimbari la Clinicile Elvetiene..
Secundo.. hmmm o crema de zahar ars, Marius?:P ori mai bine de zaharina.. ca tot suntem un popor anorexico-schizofrenic.. :)))
octombrie 29, 2008 la 11:55 am
nooo! acum am acumulat intratat de multi bani, incat am ajuns sa-mi permit a-mi aduce staff-ul schweiz direct in intimitatea propriului domiciliu. cu tot cu transport, unterkunft, sporuri de vechime si cupoane de masa. si vila aveam deja! acum, ca am pe cap terapeutii swiss, am ramas fara locuri disponibile. sorry! dar poate te tenteaza un cazare in baie, in cada, sau la bucatarie, pe masa, sau… pe scara, in fata usii. eventual in casa catelului, ca e de doua persoane.
oricum, chemare tot iti fac. mai trebuie, insa, sa astepti putin, pana intru in faza terminala de alzheimer si o sa pot sa-mi eliberez camera si sa ma mut eu in celler la the -20th floor. o sa te las, chiar sa ma ingrijesti la patul de suferinta, sami aduci suntoare cu honig si sa-mi citesti Hänsel und Gretel.
as fi fost tentata sa adopt tinuta cea de toate zilele, aia de witch, dar am gasit o deghizare mai convenabila! ma imbrac in madam Palin!
mitraliera o aveam deja pregatita! lustruita bine, unsa cu vaselina pe la toate piulitele si incarcata pana la refuz cu dum-dum-uri. plus vreo 2-3 cluster bombs ascunse-n palaria mea de magiciana. 🙂
hei! vezi ca era confidential aia cu France! sa nu cumva sa te mai prind ca divulgi secrete de stat, ca ca ca curtea martiala te asteapta! :p
si vezi sa nu uiti sa ma telefonezi telefonic! azi. ca in caz contrar… ma incui in camera si plang.
ma rog. hai sa facem chestionar de autocunoastere! incep eu!!! va chestionez: voi ce… meserie aveti?? 😀 si sa nu cumva sa nu-mi spuneti, ca va aplic torturi. de mine si d stiti, doar, ca suntem amandoua fiziciene la nasa.
octombrie 29, 2008 la 7:59 pm
va bacio pe boticelli!!!!!!
octombrie 29, 2008 la 8:01 pm
mey lumsa
de la ce dzeu ti se trage diareea asta literara? nu am timp sa’i citesc minunile scenaristei daramite epistolele tale. mai deduc asa cat ma lasa intelectul asta de kakao ca si rapandula asta „mica” a cam lipsit , da’ vaz prezentza masculina ori asta’i chiar o noutate in jungla asta feminista. o mai vaz’ si pe dianette, probabil la fel de prapastioasa ca pana acum, remarc schimbari de stil si nuantza in postarile scenaristei (atat cat am avut rabdare sa citesc, iar adevarul este ca doar am spicuit o postare in rest ma multumesc doar cu titlurile si ultimele doua comment-uri) cu alte cuvinte, criza asta bato vina , ii face pe americani sa redescopere plantarea verzei in loc de umblat creanga si pe mine ma face sa vizitez bloguri pe care le credeam demult inchise. la o buna recitire.
octombrie 30, 2008 la 3:21 am
hop-asa! ce de lume… ma si gandeam cum o sa fabulez solo voce tambal si un pic pe nas.
marius, bine ca te-ai intors pana nu veneam dupa tine cu armamentul greu.
ce trebuie sa decida scena, adica? ca nu m-am prins. sau e secret?
poezia mi-a placut foarte tare. imaginile astea a la ascultat cu paharul imi fac bine la centre. 🙂 si imi aduc aminte te expresia „te bat pana te ascult cu urechea”…
dianette, imi plac marile secrete dezvaluite fara acordul partilor… splendid expuse. mai stii?
dimi, sper ca glumesti. meseria mea se vede de la 5000 de leghe: sunt artista in deriva!
nu. cheama-ma cand ai toata aripa de vest disponibila. eu vreau rasfat, nu chin; si-l vreau presarat cu piscoturi si sampanie roz.
daca mai aud o singura litera despre palin, imi fac harakiri… vrei sa ma vezi cu matele scurse pe aici? have mercy on me!
yobi, nu stiu de ce am impresia ca tie iti cam place de noi… iar daca as fi rea, as spune, ca sa te enervez, ca am impresia ca-ti place cel mai mult de mine!!!! dar nu sunt rea… nu azi.
genie under the rocks (somewhat like „in the bottle”)
bolovani au inchis toate iesirile
sau intrarile
in pestera in care isi consuma tacticoasa
ultimele rezerve
ca si cum densitatea aerului nu conteaza
si nici subtirimea sangelui
sau trecerea timpului
n-ar trebui sa-si permita aroganta zilei de maine
si totusi
se trezeste in fiecare dimineata cu dreptul de a fi
nu stie cum
isi ghiceste in auz voci interioare
care-i expilca pozitionarea in propria-i piele
un contur incert
simulacre naive ale altora
nu se aseaza vreodata perfect peste imaginea ei
ceva ramane mereu neacoperit
iesit caraghois din matrita divina
nu se stie daca este rea sau buna
pe unii i-a dus in deriva
alteori s-a dus chiar pe ea
de mana
pana in pestera in care-si consuma tacticoasa
ultimele rezerve
ca si cum
…
S, NU STIU DE CE DAR CRED CA AI UITAT DE CUTIIIIIIIIIIIIIIIIIIII…. MA VEZI?
octombrie 30, 2008 la 6:50 am
Lumsa
ai dreptate in felul tau, ai reusit sa o intreci in simpatie pana si pe Ciocciolina.
octombrie 30, 2008 la 2:39 pm
hei, ce faci? adica tu o incurajezi sa divulgheze in contiunuare? bine, bine.nu mai zic nimic de….
si unde ma rog frumos e continuarea la povestea susinceputa?
yobi, sa te ia dracu, baby
…
octombrie 30, 2008 la 5:58 pm
das maedchen cu kebrituri
acu’i dilema dreaq
de unde sa ma ia dracu?
si apropos, vezi ca daca te joci cu kebriturile o sa te pishi in pat sau in cel mai rau caz iti dai foc la valiza. kiss u baby
octombrie 31, 2008 la 2:04 am
pai nu are o continuare. dar daca dispar brusc, subit si dintr-o data, sa imaginezi tu continuarea… si sa vii sa-mi cauti ramasitele.
azi va las masca cu o intrebare pertinenta la care nu exista raspuns. ati mai auzit-o, stiu. si anume, intreb: cum pisici se face ca singura, dar ABSOLUT singura certitudine a vietii este moartea????????? si n-am terminat cu paradoxurile. in plus, mai este si aspectul mitocanesc al faptului ca tot ce este incert, de fapt, este palpabil, familiar, „cunoscut” – culmea culmilor! – iar moartea este o mareata necunoscuta. adica, mai, frate, drumul meu, in incertitudine maxima, se croieste prin tot ce am invatat de mica sa recunosc cu perceptiile unui trup in care ma adapostesc nici eu nu stiu de ce, dar care nu-mi ofera vreo siguranta – a zilei de maine, al propriilor actiuni sau sentimente etc. – pentru a sfrasi in unica, fabuloasa certitudine a necunoscutului – adica, lumea aialalta. necunoscut pe care daca ma pun si-n cap nu-l inteleg. dar, stai, ca nu inteleg nici cunoscutul! mi se pare ca-l inteleg. nu inteleg cam nimic azi, cam asta-i adevarul. nu stiu ce am. cine m-a suparat. de ce. si nici nu conteaza. important este trandafirul… sau numele lui. sau altceva.
sau……… ce pana mea este important, pana la urma??????
maine este halloween. ma imbrac in chirurg si la miezul noptii o sa-mi fac autopsie pe prima iubire, din calsa a ii-a. vreau sa vad ce-a mers prost acolo si daca mai gasesc vreo bomboana pietrificata prin buzunare.
happy h! may all your witches be good!
octombrie 31, 2008 la 7:25 am
lumsa…bravo te-ai facut bine se vede…pe mine ma ameninti cu fortele armate…vorbesti despre autopsii si moarte…trai neneaca si semantica funebra pe socoteala ioanei …trebuie sa ne pregatim sufleteste pt 2012…asa ca metoda ta funebricola este de un nivel super…dar eu…mai sufletist ma gandeam ca daca tot mai e de trait cat o fii…sa traim bine
si cu romantele in suflet…de-ale retro…dar nu retrograde!
http://il.youtube.com/watch?v=gP8xUxjWOJU
octombrie 31, 2008 la 11:11 am
avand in vedere ca soarele va apune pt toti pamantenii…hai sa ne mai bucuram de el…doamnelor ministre…cu ganduri…sinistre…si nasul in batiste…hai!…nu mai fiti triste!
http://il.youtube.com/watch?v=3-xTdyY2hQg
octombrie 31, 2008 la 11:16 am
deci pt soare…pentru sport…hai sa ne facem un cort…ca eu moartea n-o suport…mai bine mancam un tort!…cu frisca si cu capsuni…hai cu mine sa-le-aduni…cu o pofta de nebuni!
http://il.youtube.com/watch?v=3-xTdyY2hQg
octombrie 31, 2008 la 11:22 am
azi, mi-am apropiat nasul de oglinda. s-a aburit, deci traiesc. vin, in pauza, cu news.
stiu de cutiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
promit ca va fi ca tine.
varzuita
octombrie 31, 2008 la 6:33 pm
da, m-am facut foarte bine. si cred ca mai este loc. de mai bine! niste superlative mi-ar prinde foarte bine in momentele cheie.
imi vine sa-ti caut o romanta rupatoare, dar am asa o nerabdare in mine in momentul asta, ca nu cred ca as gasi ceva ideal… si eu fara idealuri nu ma joc. 🙂 mai degraba as pune eu mana pe o mandolina si as canta si din gura… ca ar fi mai personal. bineinteles, ar rezulta o cacofonie insuportabila, de-ai fugi in lumea larga, cat mai departe de sursa, dar intentia conteaza… zic unii. nahhh! nu te chinui eu atat de rau pe tine. esti prea cuminte si sufletist.
la tine vin copiii la cersit? la mine ar trebui sa vina, basca am si niste bomboneturi, dar mai este pana se lasa bezna. asa ca nu te voi incanta cu nimic morbid acum, ca nu am timp – tre’ sa ma duc sa ma gatesc pruna… ca sa fac impresie buna la copilimea care are chef de goange. si dulciuri. daca nu vin maine inseamna ca am intrat in coma diabetica…
dimi, bantui pe matura?
scena, daca ma mai ameninti ca vii „mai incolo” o singura data… si nu vi, vin eu dupa tine! nonetheless, imi cresc emotiile simple cand te vad pe tine. 🙂
noiembrie 1, 2008 la 4:18 am
v-ati lenevit cu totii. sunt mandra de voi. o sa revin cu palmele morale dupa ce-mi seaca rezerva de ciocolata care-mi curge si din ochi azi. yuuum.
ave, biba!
noiembrie 2, 2008 la 3:57 am
o regie minunata
ioana are in scenariul
cu domnita minunata
care atunci cand ea „”asculta””
are ochi de ciocolata
ce se scurg in arteziana
pe scena supraminata
cu confetii argintii
si cu fete-n minifuste
cu picioare alungite
ce se-nvart dansand cu foc
twistul antic de demult
frizand fetze-ngndurate
in vacarmul zgomotos
avantate in greu tumult
si lasand capul pe spate!
noiembrie 2, 2008 la 10:29 am
care vasilica asa? de aia esti cam absent lately… ti-e gandul la fete… si inca ce fete! in acest caz ma simt obligata sa nu ma mai supar ca nici macar pe tine nu te mai gasesc zilnic aici. 🙂 esti ocupat!
ma intreb cu ce-i ocupata dimi. trebuie sa fie vorba despre baieti… sper. 🙂
scena stiu cu ce se ocupa.
eu sunt iesita de sub ocupatie.
imi vine sa conjug verbul a ocupa, sau sa-l despart in silabe, sau sa-i fac codite impletite.
ce sa va mai spun, voua si… netului? a. stiu. am ce. mi-au crescut trei cosuri (trebuie ca este ce la ciocolata…) si am votat!!!!!! sunt cu grasimile-n sange si cu simtul datoriei implinit.
o saptaman buna, copiiiiiiiiiiiii!!!!!!!!!!
noiembrie 3, 2008 la 4:09 am
asta seara esti calina…vocea ta e foarte fina…tenul insa l-ai stricat…ciocolata le-a format…cu colesterol te joci…n-ai nevoie de proroci…deci ai tu grija de tine…sa te simti cu mult mai bine…saptamana sa-ti priasca…si bursa…sa infloreasca!…
noiembrie 3, 2008 la 4:25 am
ii trimit o melodie…sa ai numai bucurie…si sa scrii dor poezii…cu miresme de campii!http://il.youtube.com/watch?v=pQXFPFsEitw
noiembrie 3, 2008 la 4:29 am
ce lunga e, cine are timp sa citeasca sa ceva?
noiembrie 4, 2008 la 12:07 am
marius, mi-ai facut-o. adica praf si pulbere si moloz m-ai facut. terci si varza si tocatura marunta de diverse legume si asa uscate ca dracu’ prin camara mucegaita. nu cred ca exista un alt cantec mai criminal decat asta… si taman la el te-ai gandit tu azi. imi vine un dor de tristeti care te seaca la suflet.
thank god for nichita stanescu! asta a fost concluzia. ias pana nu fac inundatie in circuitele scenei.
noiembrie 4, 2008 la 5:51 am
te rog sa nu plangi … am vrut doar sa sensibilizez feminitatea ta nativa…care nu da de toti peretii pe nimeni…nu-si face autopsia dupa harakiri…etc…sau nu distruge pe o raza de 1km aproape patrat natura si bucuriile vietii…pe scurt te vad dansand un vals cu richard gere sau alt star la alegera ta undeva pe scena operei cu phantoma…si in ceruri cineva te teleghideaza spre taramurile fara sfarsit ale scenariilor rujate spre bucuria ioanei si altor membrii…unde vei depune in randuri poetice bucuria de a fii pe suprafata pamantului…si de a te bucura zilnic de soarele binefacator care te fotosintetizeaza cu amicitie pana cand clorofila ta subconstienta inunda cu iarba verde spatiile encefalocenusii situate in blogosfera!
inainte de inundatia de tip gustav huricanul cu care ameninti te rog sa anunti populatia globului sa se retraga cca 30 de km…iar daunele materiale provocate vor fii sper suportate de soc.de asigurare…calmez-vous madame!
noiembrie 4, 2008 la 6:32 am
sorry…num-am gandit…hai sa dreg cu altceva…un bacovia-folk…poate te mai intremezi!
http://il.youtube.com/watch?v=BVOlW9XYHYY
noiembrie 5, 2008 la 4:03 am
valsam?….
http://il.youtube.com/watch?v=LdRpDbuyxVQ
noiembrie 5, 2008 la 6:04 am
poate te prind ca nu ma inveti!
noiembrie 6, 2008 la 6:43 am
bine…te invat…dar inainte te invat ceva mai modern…tuca tuca!!!!!!!!!!!!!
http://il.youtube.com/watch?v=23hSNCZG7mE
noiembrie 10, 2008 la 6:11 am
stai sa te poemizez putin inainte de tuca tuca:
LOOK US
meandre de cuvinte
criminale
baston de bambus sprijinit
asfaltul fierbinte transpira
fiecare doarme
departe de orizont
cetatile antice sub steaguri
numara pietrele din ziduri
prabusire eminenta
degeaba plangi…
nimeni nu te aude
nici macar stramosii
cazuti in batalii desarte…
iarba creste spre ceruri
mai inalta decat brazii
si la umbra ei ramanem
ingropati pana la brau
coborand incet in jos
in cernoziomul cald
si mancator de trupuri…
traim in ceatza florilor vestede
mirosul lor jilav si banal
se revarsa peste noi
ca o mare sumbra…
decat sa fim tristi
mai bine sa cantam!
http://il.youtube.com/watch?v=6ZqWzq-21QM
MW
noiembrie 10, 2008 la 6:56 am
iata si un slagar legat de criza americano-mondiala de care nu ne bucuram cine stie ce!
http://il.youtube.com/watch?v=2dY7qSkODmk
lumpassodobledetineabientot
noiembrie 10, 2008 la 7:14 am
pentru dimmi care intelege mai bine spaniola….am si traducerea respectiva bineinteles cu aceiasi blondina dezlantuita ca un hurricane de tip caterina…noapte buna copii si complimente
lui dianette…se pare ca se plimba pe alte meleaguri!
http://il.youtube.com/watch?v=3pc36uDfB8Q
noiembrie 10, 2008 la 7:23 am
invat incet si greu. have patience with me!
frumos poemul.
xo
noiembrie 13, 2008 la 5:41 am
merci!! si eu sunt mandra de mine. 🙂 cum, baieti?! cu schule am fost ocupata.
ma rog. am auzit ca madam palin se gandeste sa candideze in 2012. hihihihi. hai ca si eu stiu aia cu north american free trade agreement. si ca africa nu-i tara stiam si la 4 ani.
B. Sperars for president!! …sau P. Hilton!!!
si A. Winehouse british prime minister!
si la noi Oana zavo…
in france e tocmai bun presidentul.
noiembrie 13, 2008 la 11:43 pm
numai asta am gasit in espanol:
http://il.youtube.com/watch?v=ccGUJIPrF2A
e d’aia cu kestii fuego, amor, und kestii piromaniacale. deci ar trebui sa va placa.
mda! ajutati-ma cu reorganizarea politicala! In italia stiu cine trebuie sa fie la putere: amicul nostru yobi!
dar german chancellor? as fi vrut eu, dar nu pot, ca stiu free trade agreement, si de afrika. si nici macar nu-s guvernatoreasa. hihihihi. dar in russland? in China habar n-am!
noiembrie 13, 2008 la 11:58 pm
asa. am fost la cura de oxigenare. de acolo m-am intors cu capul usor si limpede. nu ca stiu ce ar trebui sa fac cu el.
vremea e egala la poluri.
dimi, abia acum vad cat de potrivita ai fost functiei guvernamentale careaia te-a recomandat cetateanul nostru!!! ma inscriu la cursul tau de politica. sper sa ies premianta, ca sa rastorn lumea cu susul in jos. adica, mi-am pus si vorba buna.
cealalta minitstra
aici parafez si stampilez cu scribul, ca eu am mainile ocupate.
noiembrie 14, 2008 la 1:02 pm
pai da!! si eu sunt surprisna sa-mi descopar noi talente si inclinatii in fiecare zi. te astept la curs peste 20 de ani, cand volumul creierului meu se va triplifica. atunci o sa-ti transmit din intelepciunea mea netarmurita cat ai sa vrei tu de mult…
noiembrie 14, 2008 la 11:31 pm
hai ca iar te dai rotunda!
… daca trebuie sa astept 20 de ani, ales bules… se alege praful de cariera mea politica. voi avea cariera de piatra pe atunci… voi fi la alt nivel de… regn.
si, in afara de veleitati politice, ce mai faci??? cum mai este cu scranteala, de pilda? sau cu cersitul peste hotare?
marius, salutari mareeice!
happy sunday, copii!
noiembrie 16, 2008 la 6:16 am
hei, eu chiar sunt rotunda. n-ai sesizat pana acum cat de complixicista sunt?? inseamna ca mai trebuie sa ma studiezi in-d’aproa-pe. cu scranteala…etse cum a fost si pan’ acum! sunt in faza terminala, fara tratament disponibil. poate doar sa mai astept vreo mie/doua de jahren sa mai ivolueze medicina.
iar cu begging overseas imi merge nemaipomenit de bine! am un ritm de crestere la venituri, indirect proportional cu criza eco worldwide. daca am s-o tin asa, am sa-l dau jos din top pe bill..sau pe waren. sau cin’ o mai fi acum…
happy tuesday copiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
noiembrie 18, 2008 la 10:08 pm
virgula
noiembrie 18, 2008 la 10:08 pm
n-a mai trecut pe aici de cateva zile… isi imagin ca va gasi siroaie-fluvii de comments, de-o sa faca scurta la ochi… cand colo, doar tu, dimi, mititica, pe aici. scena nu trece de fel, marius s-a evaporat si el… pana si ea a inceput sa dea rateuri… sunteti in plin proces de disparitie cu totii, sorbiti in alte bloguri… sau altceva. ati devenit un fel de specie muribunda. ce ti-e si cu plictisul asta uman… zise ea geniala din umbra tastelor tocite pe zambetul prefacut….. de unde si zicala, daca taceai, ce bine era… dar „ea” cu zicalele nu le are.
… nu stiu de ce ca sa fie asa, dar astazi se priveste de la distanta si, mioapa cum e, se amuza teribil si vorbeste despre mine ca despre ea, iar despre ea nu vorbeste, ca-i migalos sa aduni cuvinte, sa le pui impreuna, sa faci sintaxe, echilibre, sens cu reprezentare directa in plictisul in care si ea se scalda inert si patetic.
ah! viata este frumoasa! ahhhh! viata este urata! taci, iti zic. habar nu ai de niciunele. degeaba traiesti si mori. aiurea! ce stii tu? la dracu! nimeni nu stie. dar cerceteaza intr-o frenezie. cauta, scobeste, pipaie, teoretizeaza, fabuleaza! da, asta este un cuvant placut melcului ei in pozitie de atac auditiv. scoate coarne de placere si se uita cu bale proverbiale si orb in intunericul mintii in care nu se aprinde lumina la capatul tunelului.
poveste:
ieri a fost la circ. cirque de soleil. corteo. nu stiu cum mama naibii traseul s-a desfasurat prin toate, dar absolut toate, punctele cheie ale sederii ei aici. a parut un fel de „iti trece viata prin viata ochilor, deci, trebuie ca vei muri in curand”.. mai putin moartea in sine. asta este un loc urias. ieri a parut mic, minuscul, furnicesc, ameobic, fotonic, la dracu! pe bune.
chiar. pranteza curba. se gandea chiar acum la paralela dumnezeu – fotoni. cum demonstrezi, deci, pe dumnezeu, sau lumina? cum ca sa fie cu materia si nonmateria, vizibilul si fucking-invizibilul? oricum, era paranteza. nu raspunde. nu face pe proasta – chiar e!
circul deci. sunt sentimente in oameni care vin din locuri de neinteles. ea are multe si cauta si mai multe. cu cat mai mult neinteles, cu atat mai pmulte idealizari fara consistenta, cu atat mai multe scuze sa-si permita excentricitatea zilei de azi, fascinatia momentului, clipei. cu atat mai multe radicalizari, explozii, implozii. traire la nivel acut. nu inalt! acut!
pai, de acolo, din neinteles, circul capata alte semnificatii. cu toate ca in zilele ei circul se face cu fire de siguranta, fara greseli penalizate cu moartea pe loc, prin strivire; iar daca iti scapa o popica din mana, lumea te aplauda ca se te incurajeze, cu toate ca ei stiu ca ai ratat lamentabil, dar esti, om, fir-ar, ai tot atatea maini, picioare, ochi, muschi si nervi.
o punere in scena, copii! atat si nimic mai mult. si nu suntem proprii nostri spectatori. intotdeauna jucam pentru altii. suntem fantastici, aberanti, comici, jenanti, minunati, groaznici, in functie de propria noastra reprezentatie si de secunda in care suntem priviti.
la final iesim la aplauze. ca un fel de mort in cosciug. lumea te aplauda, pentru ca ai incercat, ai reusit, n-ai. premiu de consolare. ai pus un show in scena – bun, rau, l-ai pus.
cu aceasta inscriere beata in jurnal, iese in triplu salt mortal, fara plasa, punga, sau alt obiect.
noiembrie 21, 2008 la 6:37 am
ja hallo! pai sa stii ca chiar am fost ingrijorata. mda. am ramas numa’ noi… chiar vorbeam cu schwester cum aberam noi la foc continuu acum un an pe vremea asta… remember? i remember. cu toate ca imi mor neuronii pe zi ce trece, intr.un ritm tot mai accelerat.
n-am citit ce-ai scris. dar incerc sa-mi imaginez!! revin cu un eseu liber pe tema asta.
acum sunt prea busy cu homeworks. afurisitele de madamuri profesoare.
-am incercat a uramri emisiunea pe limba nemtzeschte de pe tvr2… si m-a lovit somnul mai ceva ca dupa un bax C16H13ClN2O ingurgitat cu viteza luminii²..
-cica 1 s-a sinucis dupa a prins-o pe nevasta cum il insela… alta. si dupa ce s-a sinucis a omorat-o si pe nevasta.
-maine ma duc la mate la meditations si imi fac tema, ca ma autoflageleaza in caz contrar. si dupa aia mai si da telefon acasa sa ma ia si astia de urechi…
– …
noiembrie 22, 2008 la 12:14 am
ps. mi-a venit o idee grozava! dau telefon si zic ca sunt krank.
noiembrie 22, 2008 la 12:17 am
gata. a ingurgitat tot.
noiembrie 22, 2008 la 12:25 am
ma apuc sa citesc! o iau pe capitole, fac si planul de idei si incerc sa formulez si un comentariu al operei, cu tot cu inceput, trasaturi argumentate, morala si concluzie….
noiembrie 22, 2008 la 12:29 am
am terminat. acum aduc dex-ul. si cartea de comentarii… si ghidul de stilistica. si dictionarul de simboluri literare.
si sa stii ca l-am depistat pe m! este la schwester. am sa incerc a-l captura. sa vii cu plasa si sageti tranchilizante.
noiembrie 22, 2008 la 12:37 am
dedicatie: http://www.youtube.com/watch?v=a6zdhHLvT7k
noiembrie 22, 2008 la 12:39 am
Achhhhh ……..stai!!!! Sunt cenzurata !…………….. sper ca mai vine ,schwester scena. in acest an lumina,
in caz contrar voi protesta. in greva foamei deja sunt de multi ani de zile; dar am sa elaborez o strategie adecvata in timp util!
noiembrie 22, 2008 la 12:47 am
sorry. am impresia ca iar am incurcat medicatia.
noiembrie 22, 2008 la 12:49 am
e oau semnul asta. ce inseamna? toxicitate maxima…? feriti sau muriti…? hai, tradu, ca eu am trecut testul de conducere fara sa citesc in semne… adica nu ma pricep.
tu vad ca inveti de zor cu spor. sunt putin geloasa… ca unii pot iar eu nu. eu deja cred ca va trebui sa repet si anul asta. n-o sa-mi dea astia diploma in veci…
asa care vasilica cu marius… si-a mutat cuibul. ma bucur pentru el, intr-un fel prietenesc …si asa cu noi doua nu avea sanse de supravietuire. 🙂 prea suntem suicidal si goth, iar scena trece prea rar… cine rezista pe blogul asta, trebuie ca are o doaga sarita. macar una! eu le am pe toate… de aceea si scriu cel mai des. tu, in cate stai?
daca te oferi la faptul ca nu ti-a intrat vreun comment cu links, am impresia ca iti trebuie „liber” de la stapanire sa pui mai mult de x (nu stiu nrl) links per comment. asa ca data aviiatoare pune cate unul pe comment, ca sa nu astepti dupa scena… sau sa intri in vreo greva.
ia, spune-mi si mie, te rog, care-i pulsul tarii!!!! acuma ca va apropiati de alegeri… manifestatii, opinionari nervoase, scandaluri politice, tacere si indiferenta? sau de la tine, din spatele gratiilor de la fereastra camarutei in care inveti zi si noapte, nu se vede mare lucru? de la mine nu se vede nici atat, plus ca la distanta eu nu bat bine…
happy medication!
noiembrie 22, 2008 la 9:19 am
tancs! cum, nu stii??! e biohazard! eu nici nu m-am dus la testul de conducere. in rumänia nu se poate la varsta asta. fuck! am sa ma consolez desunfland tires de la trabantele vecinilor. vad ca mi-a dat liber la link-uri stapanirea tiranista. si pusesem numa’ 1. ma bate un gand revolutionar… sa inlatur dominatia absolutista! libertate, egalitate… si diazepam gratis!
pai da! viata politica romaneasca nu ma pasioneaza. prefer emisiunea nemteasca.
tot ce stiu este ca acesti motherfuckers teachers pun de o greva dupa elections. das ist alles.
in schimb sunt tare la politicale internationaliste!! ca am la tv exclusiv posturi strainesti. azi am vazut-o pe aia care a castigat la socialisti in france. si ca oba o pune tanti c la secretary of state…
observ ca a s-a intors dezertorul!
noiembrie 22, 2008 la 2:08 pm
ma distruge acest post. ma distruge forma lui si invidia..
noiembrie 22, 2008 la 3:28 pm
mea!
noiembrie 22, 2008 la 3:28 pm
wow, ce s-au inmultit cititorii! ma declar iubersaschung!
noiembrie 22, 2008 la 4:50 pm
… stiam eu ca l-am mai vazut pe undeva. in filme sf cu mutanti periculosi si apocalipse iminente… sa-mi aduci aminte cand ne intalnim in fizic sa port masca, manusi si botine de protectie!!!!
anyway, sa intelg ca ai blog???? adica sa te plou cu felicitari?
aveam o presimtire ca habar nu ai de politica nationala, dar am riscat intrebarea oricum, ca sa ma aflu in treaba.
sper ca nu pe marius il numesti dezertor… parca ziceai ceva de libertate si egalitate. cu diazepamul nu ma pronunt. 🙂 as prefera acid… sau baza.
auzi? tu chiar inveti, sau doar te lauzi? vreau scan trimis pe e-mail cu carnetul de note. hai.
razvan, tie iti trebuie un scut. stii bine ca scena nu ne menajeaza.
mariuuuuuus, te-ai copilarit atat de tare incat imi vine sa te invit in parc, sa te fac o galetusa de nisip. dar este atat de frig in romania, iar romania atat de departe de noi. damn it.
un zambet rahitic pentru fiecare! cin-cin!
noiembrie 23, 2008 la 5:56 am
ja natürlich! nu puteam sa ma decid daca sa pun asta sau lebensgefahr. blog aveam de mult. ti-am zis ca este in renovare.
amandoua! n-am scan. si nici carnet. l-am inmormantat anul trecut in fata blocului. dar pot sa-ti trimit o poza la piatra funerara. interested?
acid sau baza? eu vreau sare sau oxid!! in special carbonati de litiu si bromuri. ia zi… radicalii de la aciziii anorganici cu valenta cu tot!
pai pe el! ar trebui sa te duci sa vezi ce spor are la comentat pe blog la schwester…
😀
noiembrie 23, 2008 la 4:02 pm
hai in parc cu-o galetusa
cu nisip sa ne jucam
si in pauza de joaca
cam asa sa ne cantam…
http://il.youtube.com/watch?v=hkcE6Vy-e6c
noiembrie 23, 2008 la 5:51 pm
dimi, nu vrei sa ma dovedesti cu notele? eu am vrut sa-ti ofer oportunitatea sa-mi iei maul, dar vad ca ma preferi cu gura mare… 🙂 o sa-mi imaginez in continuare ca tu chiar inveti, ca ai note bune, ca ai 17 ani, ca pamantul este plat si viata frumoasa… si multe altele, la fel de fabuloase.
ce-mi place de tine ca nu-l ierti pe marius… tu! nu scena, ca-i sefa de blog, nu eu, ca sunt copilul ploii, sau ce pisici sunt pe acest blog… ci tu, care, la randul tau, dispari cu secolele!!!!! 🙂 dar imi placi rau, asa, activista. merge cu functia! fii dura! dar sa fii mai blanda cu mine, cand mi-o veni randul sa dezertez… please! plus ca eu daca ma dau pierduta, nu ma duc pe alte bloguri… ma duc sa-mi fac trepanatii serioase. stii tu…
si tu de ce ai doua bloguri, ma rog? unul nu-ti ajungea? sau este unul pentru fiecare personalitate???? huh?
marius, ai intrat in colimator! dimi nu te iarta… norocul tau este ca eu sunt pacifista… iar scena nici nu cred ca stie ca o… tradezi. asa ca ofrandele doar pentru dimi trebuie sa le aduci la templu. vezi sa contina diazepam!!!!!!!!!! a. si sunatoare! dupa cum vezi, are mult de invatat si nu-i usor sa-i intri in gratii.
cat despre copiii minune… mi-ar placea sa fiu la fel de atragatoare la proxima stirbire… 🙂 asta ca sa te seduc pe loc, fara drept de apel, cand ne intalnim cu galetusa….
melodia insa… imi aduce aminte de doua lucruri: 1. vrajitorul din oz; si 2. cum am cunoscut-o eu, fix pe aista melodie, pe amanta in devenire a sotului, pe atunci. acuma o sa-mi aduca aminte si de tine… cu conditia sa nu fie nisipul inghetat.
diri-diri-hop-si-asa!
noiembrie 24, 2008 la 7:22 am
uite ce…incerc sa-mi spal pacatele fata de voi…si lucrez la un proiect impreuna cu o echipa de zootehniceni…care se cheama poneyvacutza individuala!….adica dezvoltarea unei specii de vacute de marimea unui caine sa zicem…care de cate ori ai spui äporte se prezinta la cafeluta de dimineata…si prin cateva mulsaturi convulsive iti completeaza caimacul necesar fericirii personale…noua specie e lipsita de intestine si cai urinare pentru nu a fii obligat sa iesi zilnic la plimbare…prototipul de vacutza este prevazut cu un cdplayer care citeste toate file-lurile relevante de la mp3 in sus si care printr-o apasare pe coarne (un cornOFF celalaltON) pune in functiune difuzoarele JBL incorporate in uger!
sper sa nu aveti nimic impotriva!
decembrie 3, 2008 la 9:40 am
uite asa aata poneyvacuta!
http://il.youtube.com/watch?v=5L4F-Zl14rY
decembrie 4, 2008 la 5:51 am
hopa…. incepem sa ne jucam la… creatie. suna promitator… 🙂
de unde trag si concluzia ca viata este o ceasca de cafea… de vreme ce fericirea personala are nevoie de caimac… sau spuma. sa ne spui cand e gata prototipul, ca sa pun cafeaua la fiert!
oricum, daca ti-era ca mai este dimi suparata, cred ca i-a trecut.
ps vezi sa nu-ti speli chiar toate pacatele, ca vei ramane singur, absolut nepacatos… printre ceilalti (retine ca n-am spus „noi”!)
decembrie 4, 2008 la 6:12 am
STAI USOR…dupa poneyvacuta poate urma o alta idee urbana cum ar fi AQUATERIA PERSONALA adica un acvariu cu tzipari care in caz de pana de curent furnizeaza curent electric pt apartamentul dotat cu un astfel de ustensil….
sau SFORATRONUL…adica un sistem care utilizeaza sforaitul uman pt a incarca bateria telefonului celular…alooo…cine sforaie in guvern?
m-am gandit la un DOGYALE adica o broasca cu cod electronic …in caz de folosire a unei chei false de catre un infractor oarecare…din asa zisa broasca se deschide o gura de caine metalica care insfaca mana hotului blocandul pana la sosirea politiei alertata de un sistem de alarma conventional…
mai sunt si altele…mai vorbim despre asta!
decembrie 9, 2008 la 8:48 am
apropo de pacate…ma gandesc ca poate fii dezvoltat sistemul ANTIPACAT…in care la fiecare incercare de a pacatui…de undeva din cutia ucraineana unde se afla incastrat un mp3 special dar minuscul….sa fii blocat timp de 5 minute printr-un sistem de acupunctura intracraniana…si in plus timp de 24 de ore sa auzi ave maria in 25 de interpretari celebre…
lumsa te intereseaza asa ceva?…sau tii sa pacatuiesti in continuare?…bineinteles la ANTIPACAT se poate dezvolta si versiunea ANTIPACATPLUS care se adreseaza fumatorilor , alcoholicilor si drogatilor…si care anihileaza dorinta de a pacatui si in directia asta…de ANTIPACATPLUSPLUS…versiunea de lux….am sa-ti postez toate specificatiile tehnice altadata…sa stii insa ca se refera si la anularea accidentelor de circulatie, abuzuri fiscale…etc…am obosit deja!…
LUMUMBAHEY!
decembrie 9, 2008 la 9:02 am
marius, nu care cumva tu faci parte din uniunea inventatorilor??????? 🙂
eu prefer versiunea antipacatextra, unde pacatul nici nu exista in circuite. cand dezvolti versiunea asta, da-mi de stire. ma inscriu cobai!
dar, daca esti atat de creativ, iaca o noua problema careia sa-i gasesti un mecanism de solutionare: eu vreau sa pot alege intre ultra bine, foarte bine, bine, binisor, asa si asa, nici-nici, prost, foarte prost, groaznic de prost, infernal, fara gres!!!!!!!!!!!!!! vreau sa fiu sigura, cand aleg, ce aleg. promit ca nu voi alege doar „ultra binele” ca sa nu intru intr-un plictis mortal. doar vreau sa stiu ce pana mea am ales pana nu trec 10 ani, 20, 150… sau, si mai rau, sa mor si tot sa nu stiu… atata tot! gasesti o animalochestie care sa-mi traga un anumit numar de copite peste nas functie de bine-raul situatiei in care ma arunc intr-o eleganta plonjare, inconstient umana?
decembrie 10, 2008 la 3:50 am
m-am gandit sa dezvolt ideea strabuna a folosirii ziarelor in loc de hartie igienica…si am sa propun tiparirea ultimilor stiri pe hartia igienica…chestia cu 2012 insa imi da de gandit ca s-ar putea sa fie soldata cu multe cazuri de accidente cardiace…sau cerebrale inainte de folosirea ei pentru ultima oara in istoria umanitatii…in fine…mai vedem noi cum amelioram ideea de patent final!
apocalipslum!
decembrie 10, 2008 la 7:10 am
RADAR
simt dezintegrarea destinului
in franturi de oglinda sparta
masina timpului hipnotizeaza
hemoglobina care geme
atrasa gravitational spre infinit…
extraterestru si neidentificat
dispar-apar in alte lumi
cu neoameni construiti din
materiale inflamabile si suflete
din materiale antistress…
MW
decembrie 10, 2008 la 7:39 am
eu p[ropun sa incepem numaratoarea inversa pana la dec 12 2012. ce zici? fa tu o matematica a cifrelor, ca pe mine ma depaseste adunarea.
decembrie 11, 2008 la 4:07 am
FIE…DECI DE ASTAZI INCEPAND
2012 21 DEC MINUS 1
2012 21 DEC MINUS 2
ETC…..NUMARAM OILE……SI CAND AI SA AJUNGI A 2012 DEC MINUS „”X”” SI AUZI „”TOING” INSEAMNA CA NUMARATOAREA S-A TERMINAT SI OILE S-AU DUS LA PASCUT CU TOT CU NOI…IAR STIRILE DESPRE DOWJONES NU MAI AU NICI O IMPORTANTA PRACTICA…
CAND O SA UZI „”BANG””…INSEAMNA CA O SA CHEFUIM IN JURUL MESEI ROTUNDE INTR-UN BLACKHOLE….SI TOT ASA…CONTINUAREA IN NR VIITOR…
LUMCIN-CIN!
decembrie 11, 2008 la 9:51 am
hai ca eu credeam ca doar eu am probleme cu aritmetica……….. 🙂
…tu crezi ca eu o sa mai aud in 2012?????????? sper sa se dea si in braille „stirea”, ca sa ma prind ca ma paste un ospat pe cinste.
totusi, astept continuarea.
cin-cin tambien!
decembrie 12, 2008 la 3:54 am
s-ar putea sa auzim numai cu unghiile pt ca pare ca sunt singurele parti care vor mai ramane in stare de functiune…chiar ar fi recomandabil sa facem multe exercitii de scarpinat scoarta pamantului cu unghiile ca sa descoperim fel de fel de vietuitoare rontaibile sau radacini de diverse plante a la ginseng…care dupa cum stii e foarte intaritor si sanatos…parca aud o discutie intre 2 unghii…una de dama si alta masculina…care ai zice cu tandrete primei…””draga tonight te fac un ginseng la mine in pestera?…hai ca poate vin si unghiile de la picioare cu manichiura cu tot!””
usor sinistru dar…comestibil!
ce LUMghiile noastre mai putem face?…decat sa ne veselim!
decembrie 12, 2008 la 4:40 am
pai asta cu unghiile e viabila. si asa continua sa creasca dupa ce dam coltul proverbial. este foarte posibil sa-si faca de cap subteran.
deci, da, sa ne veselim, ca poate dupa…. nu mai avem gura sa radem cu ea pana la urechile clapauge. ma inntreb daca o sa mai existe alcool. aceasta-i intrebarea! raspunde-mi adca stii. iti dau si recompnesa daca imi dai raspunsul dorit. daca nu, nu-ti dau nimic. g.
decembrie 13, 2008 la 4:13 am
pe scurt dai un cal pentru un rom…suna foarte maritim…chestia cu unghiile care cresc dupa sti tu ce, ma intriga…daca ajungem in rai in loc de o livada cu meri si serpi vom nimeri intr-o livada cu pomi unghieri si in loc de placeri oferite de serpi perversicoidalcilindrici vom avea doar suturi in partile posterioare si injuraturi de pedichiuriste bete…o sa presupunem deja ca in iad e de preferat…ca deh poate mai gasesti acolo ceva de transformat viata in fum si iluzii!
mai sa fie…2012 se apropie prea repede…simt asta numai dupa ideile parabiblice ce ne framanta cu o frecventa sporita…ca si hurricanurile sau tzunamiurile recent simtite…hai sa schimbam placa…cu ceva romanticoldfashion….de genul una lacrima sull viso sau orice alt bobby solo vrei…ca cel putin ne face un somn bun si odihnitor ca sa putem fii pregatiti sufleteste pentru a intampina un sol de pace…cu o naframa in varf de bat!…hai ca le incurc deja…am alunecat pe o coaja de scleroza!…????…oare coaja de scleroza miroase la fel de parfumat ca-clasica coaja de banana?…si coeficientul de alunecare este acelasi?…astea sunt intrebari la care nu stiu daca stiinta a raspuns pana acum…simt ca mos ene o ia pe doamna ene (blonda cu ochi albastrii) si ma scarpina la gene cu periuta de dinti fara colgate!
dorm deja…
paLUM…paLUM…paLUM!
decembrie 13, 2008 la 6:32 am
apropo de old fashion…iti plac filmele mute?
decembrie 13, 2008 la 7:16 am
in cinstea sclerozei, cu sau fara nectarul zeilor pe lumea cealalta, iti dedic un lumpa-umpa si :
sa nu uitam nicicand sa iubim ciocolata….
ea e pe-acest pamant un simbol al erotismului exagerbat al papilelor gustative
fara rima si fara legatura cu trandafirii!
decembrie 14, 2008 la 7:59 am
NATURA MOARTA
trandafirii tai pe linia de tren
au aratat ca doua linii paralele
care merg spre infinit
pot fii intrerupte in drumul lor
nu numai de karenina
care desi iubea enorm ciocolata
a hotarat sa o schimbe
cu o alta planeta mai buna
unde natura genereaza
lumina planetei
dar nicidecum bolnava pina
in strafundul oceanelor…
intre otelul rece si petale
inca nu stim ce distanta este…
o boare de vant le-a spulberat
trenul trece rasufland astmatic
nimic nu s-a intamplat…
no news good news!
MW
decembrie 15, 2008 la 1:36 am
si karenina suferea de un erotism exacerbat
dar pana la urma a hotarat invers…si de atunci doarme vesnic…oare este de preferat?…sunt curios daca dimmi este pentru!
si din cate imi aduc aminte saraca anna nu era fumatoare…cred ca intre cancer si tren e preferabil…nici una nici alta…lumsa da si tu cu o parere ilustra si confortabila…
decembrie 15, 2008 la 1:42 am
i’ll probably swallow myself alive, get indigestion and throw myself up so may times, i’ll get worn out and give up, in, out…
da sa nu mai incepi cu chestii din astea ca devin depresiv…si stii ce…cred ca indigestia este din cauza ca ai uitat sa-ti scoti pantofii…be careful dear!
decembrie 15, 2008 la 1:47 am
MELANCOLIE TABAGICA
l engeria asta de pat cu pete de cerneala
a rata ca pendula din perete nu mai bate
s i in zadar vorbim despre planete daca
a i uitat ca in fiecare scrum se ascunde
t urbarea si desertaciunea vietii cotidiene
e sti singura decizie capitala care doare
d esigur plansul final nu te va ajuta mult
e preferabil sa inlocuiesti otrava din tine
t rista reverie de toamna colorata negru
u n singur punct de reper sub cerul fumuriu
t rebuie sa sune clopotul nu stiu cui
u ndeva in spatiu cineva priveste marea
n utrita de cosmos…totul este determinat deja…
MW
avand in vedere ca demult fac parte din breasla antifumatorilor ca fost fumator inveterat…am hotarat sa fac o criza de nostalgie constructiva!
abia astept sa nu mai fie atata fum in guvern…nicotina provoaca dereglari care duc la un comportament belicos si din cauza asta multe natiuni conduse de fumatori sufera…cred ca ar trebui cercetata istoriile diverselor popoare si facuta o corelatie intre membrii fumatori al guvernelor si razboaiele in decursul anilor…oare nicotina ca substanta poate determina distrugerea
unui stat?…lumsa zi ceva!…ca si tu uneori ai sentimente distructive care alunga pasarile cantatoare de pe crenguta lor cu flori de mai!
decembrie 15, 2008 la 2:16 am
nu am uitat sa mi-i scot…. gggggg. nu ii dau jos niciodata, just in case ca trebuie s-o sterg in graba. indigestia nu de acolo vine, insa, ci de la imposibilitatea digerarii unui corp… strain. 🙂
nu deveni depresiv!!!!! tu n-ai voie din contract.
imi place cum mi-ai pus trandafirii pe calea ferata. foarte chic! sper sa treaca si un marfar in curand… ca-i mai romantic si se asorteaza cu anna. daca nu, adu patefonul!
decembrie 15, 2008 la 2:17 am
acum a intrat si asta cu fumatul…. gggg
ce sa zic? nu zic nimic. tac malc si nu expir… fumul.
dupa cati ani de fumat te-ai lasat?
decembrie 15, 2008 la 2:29 am
stai asa…am uitat the song of joan
decembrie 15, 2008 la 2:30 am
stai ca incep numaratoarea inversa…ca aia perversa nu sunt in stare…deci de 6yr am renuntat!
decembrie 15, 2008 la 2:31 am
ce e aia numaratoare perversa? in sfarsit ceva ce nu stiu… 🙂
eu te intrebasem cu un scop… vroiam sa stiu daca ma apropii de numarul de ani care i-ai petrecut tu ca fumator. oricum, multe si cele mai sincere felicitari. esti tare!
dar, sa te mai intreb ceva. cum te-ai hotarat sa te lasi? pur si simplu? motiv de sanatate? vreau sa stiu cum sa ma orientez. 🙂
decembrie 16, 2008 la 6:33 am
numaratoare perversa pt ca este egala cu nr anilor de fumat…deci esti departe…dar e bine sa ramai asa, cat mai departe….m-am lasat simplu…aveam o pneumonie+tuse…cu antibiotice…de cca 10 zile si nu mai trecea…fumand de zor desigur…am hotarat sa fac un experiment…sa fac o pauza ….pneumonia s-a terminat in 2 zile…si atunci…am zis „basta”!…se pare ca am inteles ceva…astazi ma uit la fumatori…ca la oameni din jurassic…si care mi se par oarecum bolnavi…curios de tot…ma deranjeaza!…nu foarte demult si eu eram in breasla! …in plus fumatul costa anual…pretul unui concediu de odihna…sau chiar mult mai mult…depinde de bolile pe care ti le genereaza in viitor si la a caror tratamente nu le poti stii pretul!
decembrie 17, 2008 la 8:01 am
aha. asa sta traeba cu numaratoare perversa. nu stiu cat de departe sunt, dar constat ca putini sunt cei care se lasa chiar fara nicio vaga problema de sanatate. ma gandeam daca am vreo sansa sa ma las pana ma apuca si pe mine vreo scartaiala specificfumatoreasca, dar cred ca nu.
in rest, da, este evident cat de tare te deranjeaza fumatul… sa stii. ba si fumatorii, imi pare mie. sau cei despre care stii ca sunt fumatori…… dar inteleg ca eu ma bucur de un tratament deosebit, de vreme ce mai vorbesti cu mine…. gggggg.
anyway, enough cu fumurile! 🙂
daca nu te mai vad pana sambata… caci vad ca iar apari rar, happy hanukkah!
decembrie 18, 2008 la 7:15 am
desigur ai un status special mai ales sub ocrotirea materna a ioanei…mersi asemenea: happytoyoutolumlum…apar rar din cauza bursei americane…pentru ca ma lupt sa apar intersele LUMii in fata intemperiilor economice distrugatoare ca un tzunami cazut prin buzunarele multora…plus somajul mondial!…dar pana te lasi de fumat…sa speram ca trece!
deci sarbatori fericite indiferent de 2012…
apropo…am inteles din internet ca pana in 2015 vor fii retrase din comert toate produsele de teflon de a tigai pana la textile…pierderi serioase pt firma duPont…nu prea stiu insa in perioada 2012-2015 cine cu ce se retrage…
decembrie 18, 2008 la 9:10 am
stai asa! daca nu eram sub ocrotirea materna mai sus pomenita, nu mai aveam statut special?????? nu-mi rani egoul gogonat, te rog eu frumos. lasa-ma sa cred ca sunt speciala pantru ca asa m-a facut mama si restul….
merci de urari! intru incet si sigur in spiritul sarbatorilor. 🙂
ps cum ziceai ca aperi interesele lumii?
decembrie 19, 2008 la 6:06 am
proiectul este in stare incipienta…pana atunci iti ofer o lectura amuzanta:
http://www.december212012.com/
decembrie 19, 2008 la 5:22 pm
oooo… este ceva de citit acolo, cu toate ca deja am mai trecut peste unele dintre ele. cred ca trebuie sa ma apuc de flotari serioase. kit de supravietuire n-o sa-mi cumpar, insa. mi se pare penibil. 🙂
hai ca mai avem 4 ani. sa ne bucuram. cin-cin!
decembrie 20, 2008 la 5:23 am
4 ani are fii rzonabil…vezi ca sus in site este un ceas care face numaratoarea inversa…anyway recunoaste ca este in spiritul tau distructivconstructivobligatoriu
cin-cin-al si cin cin LUM
decembrie 21, 2008 la 6:31 am
da, si mie. patru ani…
a. de aia m-ai trimis acolo. ca sa vad the final countdown… de cate ori am chef.
nu-mi spune ca nici spiritul meu nu-ti palce ca ma apuca depresiile.
cin-cin-cinci. asta merge cu logoul tau. poftim!
decembrie 22, 2008 la 10:41 am
cell phone lookup by name I was just searching for this dekbdakgdegf
iulie 1, 2014 la 9:41 pm