…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Archive for Noiembrie, 2008

fragil

Chiar te simţi minunat când treci pe lânga ei?
Fericiţii, inconstienţii, veselii fără frontiere…
Simţi nevoia să ii atingi să le impartasesti bucuria
Să ii imbraţisezi?

acum atinge-mă
treci prin mine ca aerul prin ţeava sticlarului
fă din fericirea mea nemărginită un set de 24
de pahare câte unul pentru fiecare ceas în care
uiţi cât este ea de fragilă
o vază pentru crini imperiali
sau un bol
pentru apa de roze în care să-ţi speli pedant
amprentele de sânge închegat
fă din pasta asta incandescentă o formă
transparentă
pe forma ta
nu te frigi pielea învaţă repede
istoria arsurilor de gradul 4
alcatuieşte-mă iar după cum mă doreşti
numeşte-mă corp
corps
în care a zăcut fericirea lighean sfinţit
sub paturi regale prabuşite cu tot cu baldachine
în cratere active
să sfârâie în baia rece
să înţepenească
să îngheţe
să crape
de fericire
la prima atingere

la prima lovire

 2006-12-29


saramura cu apa de ploaie

un fulger
noaptea muta sfasiata
un ac infipt in disc la patefon
stapanul nu mai canta se opreste
departe suna lung un telefon
lubenita pe masa pe terasa
printre pahare mai astepti o zi
usa intredeschisa intuneric
fereastra luminata vis-a-vis

iubito, sa ne dedulcim la pace
inca mai cresc vorbeste-mi
acum ma coc sunt trist
ia un cutit inteapa crusta verde
transeaza-ma si gusta
sunt dulce
deci exist

tuna acum
va curge prin burlane turbata mierea
zahar rafinat
eu cresc ma coc priveste peste umar
fereastra ta de vis-à-vis alt bloc
alta terasa alta viata spatiul
dintre usa deschisa si canat

ploua
dormim tu plangi dormim amorf
un bulgare de sare in asternut un vis
tu plangi cu fata la perete mut
intrarea in salina s-a deschis

lubenita intreaga pe terasa
printre pahare zemuri in furtuna
o lacrima pe limba se aduna
eu sunt aici tu vis-à-vis
gustam
si tu si eu
sarati
deci existam

2006-07-20


Luminitei, de Inviere

Ce-ar mai ramane din noi,

ce-ar mai ramane din

Tine,

(O fasie sangeranda,

O geana de nisip din rasturnatele clepsidre ale rasturnatelor anotimpuri albe)

altceva decat in imaginile

oglinzilor orbecaind de teama

si slugarind zadarnice placeri.

Ce-ar mai ramane, deci, din

Noi,

din

Tine,

din

Mine,

altceva decat nisip, daca nu

ne-am alipi uneori

intr-o siameza gratie

oasele trudite de miliarde

de respiratii gafaite

intr-o trainica si alba cruce,

intr-un cimitir fara morminte.

11.04.87