…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

monsters

Azi mi-au iesit demonii din morminte. Ca niste zombies roiesc in capul meu. Treaba este ca nu ma omoara niciodata. Doar imi creeaza spaima. Frica. Azi mi-e o frica cumplita.
Tu mi-ai zice, conform obiceiului, “gaseste trigger-ul”. De obicei nu vreau sa ma uit dupa el. Nu vreau sa-l identific, pentru ca-mi face un rau de moarte. In fapt, stiu exact care este acest trigger, ce am facut si cum si de ce am ajuns unde am ajuns cu aceasta minte handicapata, dar sa-mi intorc privirea catre el, sa-l analizez, asa cum poate o fac acum, nu ma ajuta. Ah, mintea asta handicapata! Ma bantui pe lume intr-un corp normal, cu toate functiile inatcte, cu un creier care se poate rabata in jurul ratiunii, dar nu si in jurul sufletului meu. Mintea – mediatorul dintre creier si suflet, cum imi place mie s-o imaginez – este gresita. Si nu se repara de la sine. Si nici eu nu stiu cum. Si traiesc in zadar. Si ce ma rupe, nu este inutilitatea mea in general, ci ceea ce fac singurului om pe care am tupeul sa sustin ca-l iubesc mai mult decat orice pe lumea asta.
Nu am iesire, intelegi? Nu exista. Nici mutarea mea n-o sa schimbe mare lucru.
Moartea! Da, stiu, nimeni nu suporta acest termen. Nici macar tu, chiar daca de-acuma stii ca gravitez in jurul lui ca in jurul unui dumnezeu salvator. Ei bine, eu, ca intotdeauna, am convingerea ca moartea este singura solutie, dar nu pot sa mi-o permit. As rani inutil oameni care tin la mine. I-as farama probabil. Nu pot. Ma tin cu dintii de aceasta afirmatie si mi-o repet ca pe o mantra de fiecare data cand mi se casca mormintele. Nu mint, asa ca nu te panica. Pericolul efectiv nu exista; si nu mai exista de atunci…
Imi aduc aminte ziua in care m-am trezit din coma de dupa tentativa mea nereusita. Fata maica-mii si isteria care m-a apucat cand mi-am dat seama ca n-am murit. Am realizat cam ce i-as fi facut ei si, cel mai groaznic, am realizat ca NU mai pot sa incerc a doua oara, tocmai din pricina ei. Cred ca am si urat-o pentru asta atunci. In clipele alea am pierdut nepasarea de dinainte cu doua zile si hotararea cu care, vorba ceea, am spart o intreaga usa cu toporul ca sa ajung la pastille. Acel moment a fost infernal. Am stiut atunci ca va “trebui” sa traiesc in aceasta lume mizerabila, in care eu nu intru, nu ma potrivesc. Am alungat-o pe mama, am urlat si am facut ca toti dracii pana m-au dus la 9… unde desteptii de psihiatrii nu puteau sa incapa simplitatea rationamentului meu. La inceput le-am spus “motivul” – marele motiv! da, fratilor, nu-mi place lumea in care m-am nascut si basta! – dar nu le-a convenit; trebuia sa fie mai pompos, nu atat de banal. Pe ma’sa de psihanaliza! Am refuzat sa mai vorbesc cu ei. Le-am promis si lor, si mamei, si mie ca nu voi mai incerca sa ma sinucid. M-am calmat, m-am blazat, am tacut; ma uitam in gol la oameni, ma plimbam prin curtea spitalului cautand solitudinea si distanta de celalti… nebuni cu care nu eram in stare sa ma aseman si o lasam din cand in cand pe vecina ta de la turnu sa ma sarute in ureche (nici nu stiu daca ti-am mentionat vreodata ca acolo am cunoscut-o…). Nu-mi mai pasa de nimic – de cat de groaznici erau oamenii, de cat de cicalitori doctorii si asistentele, de cum ma priveau cei care ma vizitau, de faptul ca eram catalogat “nebun”… sau de faptul ca o femeie complet necunoscuta era inamorata de urechea mea. In esenta, eu am incetat sa mai opun rezistenta. Mergeam efectiv cu valul. Si asa am facut de atunci incoace, fara oprire. Numai ca valul intra uneori in momente de repaos iar eu ma trezesc, ca acum, in panica nemiscarii, scufundandu-ma in mine insumi, unde este atat de rau, atat de lipsit de sens.
Moromete parca zicea odata ca, atunci cand te ineci, te agati de primul care-ti da iluzia ca te salveaza si-i devii jucarie. Asa am facut eu dupa acel aprile. B nu a fost prima. Si nici nu ar fi existat, probabil, daca cea de dinaintea ei nu ar fi fost cu zece ani mai mare si deja… logodita. Totusi, cu B a venit si acel ceva care m-a pierdut cu desavarsire – am iubit-o enorm. De multe ori realizez ca nu am niciun drept s-o invinovatesc pentru incapacitatea ei de a ma iubi “la fel” sau pentru cum s-a derulat relatia noastra. Am folosit-o ca pe un colac de salvare, ca sa-mi dau o motivatie de a trai. Apoi a venit A. Si ea a devenit o motivatie. O iubesc. Nu vreau sa-i fac rau. Totusi ii fac. Subliminal, impreceptibil eu i-l fac si ma amagesc cu ideea ca i-as face si mai rau daca n-as mai fi. Cam cat de cretin sunt?
Este incredibil ca am trait 23 de ani de inertie… si infernal sa-mi imaginez ca vor mai fi si altii, nu se stie cati. Pana cand o sa pot sa fac asta? Intrebarea asta ma seaca.
Nu ma privesc ca pe un caz patologic. Nu-mi gasesc o scuza sau un scut in diagnosticul “depresie”, cum poate ar fi tentant. Depresia a fost atunci cand nu puteam sa recunosc lucrurile si oamenii din jurul meu sau cand pur si simplu psihicul ma omora fizic. Din fericire, medicatia m-a scos din locul ala cumplit, dar din starea mea de fapt, conditia cu care eu m-am nascut si trait, pilulele nu ma pot scoate. Nefiind o boala tratabila, nici macar n-o mai consider o “boala”, ci o anomalie, un handicap, cu care imi este din ce in ce mai greu sa traiesc, sa ma invart printre oameni, sa ma perind apatic pe sub nasul A-ei.
Sunt o creatura cumplita. Ma displac teribil. Au fost vremuri in care ii dispretuiam pe ceilalti, in meschinaria lor, si incercam sa ma tin departe de ei ca de-o ciuma, dar acum cel mai mult ma detest pe mine insumi si nu pot sa ma tin pe mine departe de mine insumi. De ceilalti mai pot scapa, dar de mine, niciodata!
Pe bune ca incerc. Incerc sa gasesc in mine insumi motivatia de a trai, independent de ceilalti. De aceea nici nu vreau sa imi caut sau gasesc o “iubita” acum. Nu vreau sa ma mai “agat” in acest inec perpetuu de o terta persoana. Vreau sa VREAU sa traiesc pentru mine. Nu pentru mama, nu pentru T, nu pentru A si cu siguranta nu pentru o amoreza. Totodata, faptul ca vreau sa plec de aici, crezand ca altundeva im va fi mai bine, este tot un fel de artificiu, tot un “ceva” de care sa ma agat ca o jivina oarba. Daca ar fi sa pot, as putea oriunde. Orientarea geografica n-ar fi un impediment. Mi-e sila de mine. Nici nu cred ca poti sa–ti imaginezi cum vine asta. Sau poti? Nici nu trebuie, de fapt. Dar stii de ce voi alege totusi sa plec? Ca sa o scap pe A de mine. Sa se invarta in jurul oamenilor normali, care vor ceva de la viata, care cauta si spera. De aia.
Iti jur ca eu de fapt nu “traiesc”. Nu sunt “viu”, cu toate ca sunt viu. Nici mort nu sunt… chiar daca sunt in procesul muririi. Eu nu stiu ce stare este asta. O letargie intre viata si moarte. Un limbo de groaza. Cine stie cu ce pacate atarnate de gat am venit dupa mine in corpul acestui… om, dar mintea lui nu le face fata.

ioana [offline 9:05:28 AM]: am rezonat cu tine dar….. DAR…. bati niste campisori de nu-ti spun. briciul lui ockham. pana la urma, motivul de a trai per se nu exista in realitate. este doar un concept. nu poti trai prin tine, pentru tine, decat in filme, carti si tratate de psihologie
ioana [offline 9:06:15 AM]: pana si de respirat respiram pentru plamanii nostri
ioana [offline 9:08:26 AM]: noi nu existam „in sine” oricat am vrea. de aici si nefericirea noatra
ioana [offline 9:12:02 AM]: hai ca mananc litere. sa ne „punem impreuna” este urias de greu si asta inseamna fericirea, cred. armonia

of, ma straneste afirmatia. dar n-o sa ma iau la tranta cu tine. la mine problema este echivalarea “punerii impreuna” cu dependenta totala, ceea ce nu incape in tiparul existential. “armonia” in felul asta este imposibila. se cheama parazitism ceea ce rezulta. urasc parazitii.

 

(scris si moderat de lumsa care a intrat in blogosfera definitiv si pe cont propriu http://www.lumsa101.wordpress.com )

Anunțuri

30 responses

  1. lumsa

    hop-asa! ai multi prieteni nebuni? deja incep sa fiu geloasa ca nu mi-ai facut cunostinta cu toti…..
    deci asta este post de scos monstrii la suprafata? adica sa indraznesc si eu? sau nu? sau nu mai am loc? sau ai mei sunt prea mici? ma duc sa-i umflu cu pompa si revin sa ma falesc. maine. am cateva lucruri de precizat aici.
    la o prima strigare, handicapul sufletesc ma pasioneaza teribil.

    tu o sa mai scrii vreodata pe aici? daca vrei la muiti ani-uri si alte… atentii, arata-te!

    Decembrie 7, 2008 la 10:08 am

  2. lumsa

    da, tot eu. cine altcineva poate sa faca din postul asta prilej de logoree? only me!
    oh, well, ieri am exagerat. nu am chiar atatia monstri si nici nu se lasa umflati cu pompa… si nici nu cred ca am tupeul sa ma apropii de ei. basca mai este un aspect – atunci cand vorbesti despre un lucru, ii accepti existenta. daca nu vorbesti despre el, e ca si cand nu ar exista.
    totusi………………
    vorbind despre handicapul sufletesc… este interesant cum despre acest gen de handicap se pomeneste cel mai rar (mai putin in psihiatrie/psihologie… ggg), cu toate ca sunt multi cei care il au. orice alt handicap – fizic sau mintal – atrage in ceilalti o anume reactie. zici – omul asta nu are o mana, sau este orb, sau este paralizat. sau. omul asta este retardat. si imediat dupa ce ai zis/gandit, esti tentat sa ai un anume comportament – nu ii ceri celui cu o songura mana sa se spele pe maini, orbului sa-ti citeasca in palma, paralizatului sa te invite la dans, sau reatrdatului sa-ti demonstreze teoria lui euclid. handicapul sufletesc, insa, trece aproape neobservat. nimieni nu se sinchiseste prea tare de cei handicapati la suflet, nici macar atunci cand sunt in cunostinta de cauza.
    ce-i drept, handicapul asta nu se observa, cel mai adesea, cu ochiul liber si nici din prima. se observa doar atunci cand il „cunosti” pe cel afectat, dupa ce vei fi purtand conversatii cu el, petrecut timp cu el. totusi, chiar si atunci cand te prinzi ca cel in cauza este „afectat”, nu ai tendinta sa adopti un anume tip de comportament care sa nu-i accentueze handicapul, sau sa-l faca sa si-l „simta”. adica nu te simti „dator” sa il menajezi.
    nu numai ca cei sufleteste daramati nu sunt menajati, dar sunt si aratati cu degetul, judecati si considerati slabi. spre deosebire de celelalte doua categorii de mai sus, handicapul sufletesc este „capatat” prin slabiciune. dar, pana la coada, de ce este mai usor de acceptat faptul ca ne nastem cu scleroza in placi sau incapacitate intelectuala standard decat faptul ca ne nastem cu sufletul rahitic?
    recunosc cu mana pe suflet… eu sunt cu el handicapat. clar. normal ca ma fac avocata acestui grup marginalizat… frate, si homosexualii (cu toate ca nu sunt rasista!) cred ca sunt mai bine priviti! pe bune. astia facuti varza la vreun moment al vietii lor si din crae nu au iesit tocmai… salata verde, sunt ultimii oameni. se uita lumea cas la ei, ce n-am pomenit.
    gata. m-am hotarat sa-mi fac blog. o sa se adreseze handicapatilor sufleteste. fac club! si poate se lasa si cu vindecari miraculoase… a la exorcizari, dar de mosntri; ca in religie nu ma bag inca. 🙂 si! ma apuc si de psihologie intensiv. gata.
    vreau dreptul sa ma bat cu pumnii in piept (sau cu caramida – n-o uit pe asta!) pentru „meritele” deosebite pe care le-am capatat in aista viata. pana maine vin cu numele. sper sa-mi faca marius header…………. gggggg.

    Decembrie 8, 2008 la 8:31 am

  3. mw555

    ONE SITE ON THE DEVILROCKS

    cateva idei constitutionalprocreative:
    trebuie sa fii mai generoasa lumsa…nu-ti economisi sentimentele supraumane…si site-ul tau cu headerul promis….sa bata si in profilaxiahandicapatologica…adica largeste campul de bataie in cateva directii plus cercetarile stiintifice in domeniu:
    1.handicapati 2.viitori handicapati sau nu 3.tabele comparative 4.nonhandicapati in distress
    5.teoria marxist-leninista si de ce einstein a hotarat sa moara la un moment dat
    6.viitorul LUMii interhandicapal si rasismul mondial

    sase subcapitole ajung…al saptelea se poate intitula: ODIHNA SUFLETEASCA
    mai poti adauga pop-ups&down dupa dorinta…
    ceai de sunatoare pentru amatori si fum de tigara
    pentru alcoholici….siringi pentru copile drogate si morfinobloggeri…etc
    apropo: autoflagelarea trebuie interzisa…automutilarea de asemeni…sunt permise zambetele cretine handicapaloide…si strangerile de mana sau…de picior!
    succes!…te sustinem cu comms!

    Decembrie 8, 2008 la 2:35 pm

  4. lumsa

    esti bun la casa… omului, marius!!!!!! iar m0-ai facut sa rad. gata. ai simtul umorului, neindoielnic! 🙂 numarul 4 si 6 este ceva de coma. imi vine sa ma bat ca nu m-am gandit simgura sa imi dau o asa deschidere la blog. in felul asta absolut oricine poate veni linistit pe blogul meu. esti destept si ma feresti si pe mine de discriminari intre semenii mei. esti un prieten pe cinste, ce sa mai?
    ma si gandeam ca o sa ma bodogani pentru tematica. cand colo tu ma incurajezi, imi dai si ideei si nici nu ti-ai retras oferta! nu stiu cum sa reactionez. poate sa sar intr-un picior? vai mama mea… nici nu mai stiu cum sa ma bucur. ti-am zis ca sunt handicapata – categoria 1

    te anunt cand sunt ma lansez… si ma bazez pe tine! si ma si raliez la zambetul tamp si o strangere de picior… cu piciorul. m-am hotarat ca stiu sa fac prea putine lucruri cu piciorutele. trebuie sa le dau posibilitatea sa se afirme.

    handilum!

    Decembrie 9, 2008 la 8:58 am

  5. mw555

    handyhowhow…propun in continuare ca site-ul tau sa fie tastat cu degetul mare de la piciorul drept al vecinului…si astfel relatiile tale sociale se vor imbunatati simtitor…poate vei avea si alte propuneri de colaborare de la restul locatarilor punandu-ti la dispozitie si alte parti anatomice pt tastare…in ultima instanta vei fii propusa ca presedinta de bloc…s-ar putea chiar sa primesti un premiu local denumit „handipatriateasteapta”…

    Decembrie 9, 2008 la 9:14 am

  6. lumsa

    daca as fi fost intr-un adin starile mele foarte bune, as fi zis ca „alte parti anatomice” suna usor kinky, dar azi doar sunt. fara stare.
    presedinta de bloc am fost propusa deja, de masculii feroce. nevestele si soacrele s-au opus in majoritate. am ramas cu functia de bagator de seama de la balcon. nu sunt platita, dar vremea este buna, cam tot timpul anului.
    astept provincia!

    Decembrie 10, 2008 la 4:00 am

  7. mw555

    vad ca esti pozitiva…si ai chef de sarit si intr-n picior si de pe fix pe alt fix…trebuie sa compunem un song al handicapatilor…care sa inceapa cam asa:
    handy handy puisor
    hai sa tragem un picior
    si pe altu sa sarim
    pana cand …ne cherchelim
    cu vin negru de la sursa
    care nu cade la bursa
    veselia creste-n noi
    ne plimbam cu-n car cu boi
    si cu biciul ai manam
    si in loc de hais mai lele
    ai atingem cu lalele
    bovinele-s fericite
    dau din coada indracite
    handy handy puisor
    va urez un somn usor
    chiar cu un singur picior
    dar sa fie antrenat
    la jucat si la tastat!

    lumbastontoyou

    Decembrie 10, 2008 la 6:51 am

  8. lumsa

    nu pot sa tin pasul cu tine azi, nici cu doua picioare. imi trebuie vitamine
    nu m-am invrednicit cu blogul… sa stii. ca puneam si poemul asta acolo, de bunvenit musafirilor… vezi sa nu termini vinul pana-l fac.
    🙂

    Decembrie 11, 2008 la 4:42 am

  9. mw555

    poemul cu vin batran
    ma ajuta sa raman
    cu mai multa fantezie
    pentru dans si poezie
    haide lumsa sa te rock
    sa te zbor jur imprejur
    dus intors si cu retour
    si in ritm de handycap
    pregatesti un cozonac
    care sade-ntr-un picior
    cu stafide care dor
    si cu romul de rigoare
    ca sa simti ca-i 5 picioare!

    LUMROLL in si bemol

    Decembrie 11, 2008 la 10:08 am

  10. lumsa

    bine, hai, rock-eaza-ma si zboara-ma pana ametesc. pe urma da-mi drumul sa vezi unde ajung din cauza velocitatii… ia-ti si un binoclu. cred ca pot ajunge departe cu fara prea mult efort.
    conzonac………… icre negre…. rom si vodca si stafide artritice…… e chef la tine. clar. da si mie!

    Decembrie 12, 2008 la 4:02 am

  11. mw555

    ai stofa de inginera…precis faci calcule zilnic cu abacul tau cerebral…si poti calcula forta centrifuga de la rock citire in secunde…contez pe tine…e interesant daca in formula respectiva se poate integra coeficientul de sampanie la puterea x si impartit cu nr de felii de cozonac cu radical din stafide tinute in rom la puterea x+1 bineinteles impartit la doi cu generozitate…uneori te banuiesc chiar ca esti inginer…dar nu sufar de paranoie…asa ca ramai inginera linistita!
    sunt curios care este formula matematica a salsei!

    Decembrie 12, 2008 la 4:30 am

  12. lumsa

    daca ai sti ce meserie am eu de fapt… cred ca te-ai distra … 🙂 cineva imi spunea la un moment dat ca sunt invatatoare… asta bazat pe intielingenta mea intrinseca, imi inchpui. ha, hi. oricum, am o mare dorinta sa ma reprofilez, nu stiu de ce. dar ingineria tot n-o s-o incerc…. nu fi trist! dar sa stii ca la mate am fost buna, inca mai stiu sa adun fara calculator si sa impart in mod echitabil: una tine – doua mie! 🙂 bine. trei mie!!!!!! parca este mai bine asa.
    aia cu coeficientul de sampanie este cheie, sa stii. intodeauna acel coeficient altereaza chimiile originare . de ex acum am o chimie deplasata mult spre nicaieri. deh! ma iau dupa tine. prea m-ai tentat cu vin in ultimul timp. in sfarsit m-am simtit….. 🙂 sa beau si eu o sticla. la damigeana nu se vinde aici, decat la indieni, dar sunt departe.
    la salsa inainte!
    of, aproape ca am uitat de monstri si de de handicapul emotional. mi-ai facut header?

    Decembrie 13, 2008 la 4:50 am

  13. lumsa

    am uitat sa va spun ca maine la voi, adica pe 14, este ziua scenaristei. face 7 ani! mi-a promis ca vine cu tort si alte fire… daca suntem cuminti. asa ca fiti cuminti!!!!!!!! ca eu vreau tort si alte atentii!

    Decembrie 13, 2008 la 5:23 am

  14. mw555

    i need your head for your header!
    sent me please one head,one leg,and one cremschnitt…with more powder of your IQsugartaste and the spatial adress of your last supernovabirth…
    sampania japoneza pe socoteala mea!…iata formula ei chimica (dimmi esti pe faza?)
    xyz/VxT+nothing : 3 = mina de la pixul bunicului cand facea socoteala cat costau rochiile bunicii + funda pisicii lui yokomoto de la etajul 9 of empirespirtbuilding din tulcea…
    champagneLUM
    cubaloanedesapun
    noaptebuna chiar acum!

    Decembrie 13, 2008 la 5:45 am

  15. lumsa

    adica, trebuie sa-mi pierd capul…. 🙂 adevarul este ca nu le pot avea pe toate… si blog si header si cap. ceva trebuie sa sacrific. nu stiu cine a inventat regula asta. dar nu ma dau in vant dupa ea.
    o sa fac un colet cu ingredientele necesare si ti-l trimit asap.
    sa curga sampania! este ziua scenaristei! 🙂

    Decembrie 14, 2008 la 9:00 am

  16. lumsa

    LA MULTI ANI, SCENA! 🙂 🙂 🙂

    ma gandesc la tine si ma uit in mine. sunt singura mea masura de referinta. este agonie curata chestia asta. absolut tot se filtreaza prin mine. mere si pere, tringhuiri si cercuri, zei si oameni. rezonez intr-un fel sau altul, prin perceptii, prin ratiune, prin suflet (au, ce cuvant!), prin misticism sau credinte oarbe cu toate lucrurile, conceptele si esentele acestei lumi. „esenta”. nu este asta un cuvant absolut delicios?
    asta incerc acum sa prind, gandindu-ma la tine. esenta ta. sa o izolez de toate cele pamantene, de rasul-plansul conditiei umane, de faptul ca ne consumam pe absolut fiecare respiratie, de orice altceva ce tine de toate straturile externe care inchid undeva foarte inauntru, in marele centru, aceasta esenta pe care mi-a casunat mie acum.
    si tu dormi… iar eu scormon dupa esenta. 🙂 bineinteles ca nu stiu de unde-mi vine. ma agat de primul gand si tin cursul, ca o nava capoasa si fara capitan la bord.
    o sa beau un pahar pentru esenta ta azi!!!! pun pariu ca nimeni nu va bea pentru asta.
    te iubesc. ma bucur ca existi.
    ata

    Decembrie 14, 2008 la 9:51 am

  17. mw555

    …intru si eu in scenatorium cu urarile de rigoare in ordine nealfabetica si decisivdezordonata datorita miscarii sistemului solar in directie opusa youtubelui care in cinstea ioanei a compus un mic poem iutiubuzist si care a fost incununat de un real succes si decorat cu ordinul ionic!…deci:

    TODAY IS YOUR DAY

    Happy birthday

    marylin

    beatles

    stevie wonder

    joanna

    gemme hope Joanna

    te iubesc ioana

    ioana – hypersonic

    planet rock dance mix

    Decembrie 15, 2008 la 1:09 am

  18. am comis-o! de ziua ta! ca sa fie mai cu motz…

    ai intrat si tu aici sa dai cu multumiri, din parti. sunt mandra de tine…. ggggg
    dar tot te iub. azi. 🙂

    dimi si marius, va astept sa-mi calacti pragul proaspat vopsit. sa va luati pantofi cu model pe talpa, ca sa-mi lasati amprentele!

    Decembrie 15, 2008 la 2:26 am

  19. mw555

    vrei sa ne lasam amprentele degenerale?…sau ce fel de amprente?…nu de alta dar un footprint poate determina si starea psihica a unui individ…dar si a psihiatrului care il trateaza…cred ca inainte de a incepe un tratament amandoi trebuie sa footprinteze…si cine e mai putin nebun…da tratamentul…nu de alta dar statistica arata ca cel mai mare numar de sinucideri sunt la psihiatrii…de aici se poate trage concluzia ca bolile psihice sunt molipsitoare…

    Decembrie 15, 2008 la 2:40 am

  20. mw555

    de ce este asa de fumuriul noul tau logo cu vajnicile corabii vikinge?

    Decembrie 15, 2008 la 2:41 am

  21. mw555

    Decembrie 15, 2008 la 3:06 am

  22. mw555

    dar sa nu uitam ca astazi este sarbatoare:

    Decembrie 15, 2008 la 3:13 am

  23. lumsa

    s, incredibil, nici azi n-ai intrat….. 😦

    marius, ti-am povestit pe maimute de ce fumuriu… 🙂 orice amprente sunt ok. dar ca sa nu te scufunzi, poate ca tu ar trebui sa vii cu galosii!!!! stii tu. ca sa nu te inghita blackholes….

    Decembrie 16, 2008 la 6:56 am

  24. tja! e grozav postul asta! deabia acum l-am citit, ca am fost busy si n-am avut timp destul. scena, sa mai scrii d’astea… da????

    ar fi fost incredibil daca ar fi venit…

    Decembrie 16, 2008 la 7:29 pm

  25. stiam, sa stii… ca nici asta nu stii!!! si inca e si mai de bine- mi-am luat calendar! si da, surpriza, stiu si ce e azi!!!
    ma rog. mai bine mai tarziu decat never. oricum, e chestia aia cu inexactitatea si decalalarile si ora schimbata si, asadar, dupa metodele mele stiintifice de calcul, a fost alaltaieri pana ieri la 3. deci nu-i cu verspätung…

    Decembrie 16, 2008 la 7:34 pm

  26. marius, sa stii caaaa….caaa…ca.. scena nu e president. desi, daca as putea, as vota-o pe ea in locul actualului… si nici mr, mai ales. desi… nu sunt tocmai sigura. dar, oricum, asta este irelevant…

    Decembrie 16, 2008 la 7:40 pm

  27. candideaza scena la presedintie??????? hopa. si eu aflu ultima??????? mai, copii, nu ma mai lasati in ceata…

    Decembrie 17, 2008 la 4:19 am

  28. marius, tu inca nu ti-ai luat felia de tort. daca te gandeai la dieta, uita!
    va multumesc tuturor pentru urari, iar tie, lum, iti scutur monstrii abia dupa ce ii pui si pe blogul tau:)
    ( http://www.lumsa101.wordpress.com )

    Decembrie 17, 2008 la 5:51 am

  29. stai asa. cum adica mi-i scuturi? pai scuturati trebui sa fie? sau ucisi la zid cu pusca mitraliera? oricum, ei sunt cum mine oriunde ma duc. nu scap nici sa vreau. deci, deja isi aranjeaza camarutele, vopsesc peretii, decoreaza… la mama lor acasa. sper sa nu ma dea afara in suturi la final… ggggg

    Decembrie 18, 2008 la 6:30 am

  30. matri_e

    ‘la mine problema este echivalarea “punerii impreuna” cu dependenta totala, ceea ce nu incape in tiparul existential. “armonia” in felul asta este imposibila. se cheama parazitism ceea ce rezulta. urasc parazitii.’

    vrei sa fii… ermetic, nu prea reusesti si te contrazici singur

    Decembrie 23, 2008 la 10:10 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s