…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Parfumuri de toamna/Tristice

                               
 
Text de ecsintescu virtual si IBG 
 
  M-am trezit in jur de 11. O ciudata cufureala a tinut locul ceasului desteptator. Am mers la toaleta, am fumat o tigara si m-am gandit la discutia de aseara avuta cu batranul de la 7, in fata liftului de la parter. Era chiar simpatic, asa furios si usor dramatic in lamentarile lui docte despre mizeria din lume, poemele lui Ovidiu, deziluziile personale si starea natiunii. Vecinul meu de dedesubt este o enciclopedie. Ma gandesc la cat de suparat poate fi pe toti si toate, indiferent de subiectul discutiei, si pun asta pe seama afectiunii de care sufera. Are anus contra naturii. Brusc, ma cuprinde un sentiment de usurare. Bat cu doua degete in vasul WC-ului si spun “Doamne fereste!”. Dau sa iau hartie si constat ca mai am foarte putina. Raman ganditor. Intr-un final, ma ridic. Vreau sa trag apa dar un resort interior ma opreste sa o fac. Hartia higienica de culoare roz cu nuferi. Unde Dumnezeu am mai vazut modelul asta? Imi amintesc unde. In apartamentul batranului meu vecin, cand l-am ajutat sa-si duca baxurile cu hartie higienica. Pe holul de la intrare mai erau alte baxuri de acelasi fel, toate cu suluri roz cu nuferi albastri. Parca eram la Cora. M-am ridicat pe varfuri si am inghesuit pachetele noi intre celelalte si tavan. Nu intelegeam la acea ora acest hobby al nefericitului meu prieten.
Auzisem, insa, despre cineva caruia i se amputasera picioarele si purta proteze, cum a cumparat, ani de zile dupa amputare, diclofenac ca sa-si unga fierataniile care ii tineau loc de membre inferioare. Sau despre transsexualul care, fiind prins de baietii din Voluntari si castrat, si-a cumparat penis artificial pentru a se masturba.Beau o gura de cafea si ma gandesc la prima noastra intalnire. Se intampla intr-o sambata. Venisem impreuna cu iubita mea I de la o sedinta. Eram foarte obositi amandoi iar gandul ca trebuia sa refacem strategia electorala pentru candidatul X, ma scotea pur si simplu din minti. Am intrat in scara blocului. Eu m-am oprit putin sa verific cutia postala, iar I a intrat in lift si a urcat, sa pregateasca cina. Trebuia sa verific daca au venit facturile la gunoi, apa si alte prostii.
Langa mine, un batran cu tenul negricios, cu inceput de chelie, cu maini osoase si unghii late si murdare. Nu l-as fi analizam atat de atent daca mirosul greu, pestilential, nu m-ar fi lovit in plina figura. Parca ar fi dus in mana o olita cu fecale aburinde. Nici urma de asa ceva. In mana avea o carte. Chiar daca l-am privit ca pe o fosa septica ambulanta, ca pe un veceu ecologic nevidanjat i-am raspuns la salut si m-am grabit si eu la lift. El a intrat cu mine si mi-a vanturat sub nas brosura respectiva, pentru ca era mai mult o brosura decat o carte. Tot ce am apucat sa vad scris pe ea a fost titlul “Parfumuri de toamna/Tristice”. Dupa mandria din priviri am inteles ca el era autorul dar nu literatura ma interesa pe mine atunci. Inca nu imi dadeam seama daca rasuflarea lui putea sau vreun cadavru intrat in descompunere zacea pe tavanul liftului. Am crezut ca ma sufoc si vechea mea claustrofobie a inceput sa ma bantuie. Sapte etaje langa batran au insemnat pentru mine urcarea in Infern, iar daca liftul ar fi avut fereastra m-as fi aruncat bucuros pe ea, si asta pentru ca nu am putut deschide intre etaje. El imi bara drumul. Cred ca am strambat din nas sau dracu’ stie ce am facut, pentru ca l-am auzit zicand, in timp ce deschidea usa liftului la 7:
– Totul pute, tinere! Totul. Scara asta, blocul asta, toata lumea e un urias rahat care pute.
Am iesit din lift cu gandul sa urc un etaj pe scari, poate scap de atacul de panica. Tocmai ma indreptam spre scara cand mi-a venit sa-i dau, totusi, o replica, doar asa, de “la revedere”:
– Nu totul pute, maestre. Exista si mirosuri exceptionale, mirosul florilor, al marii, al toamnei… Dovada volumul din mana dumneavoastra.
– Aici ai dreptate. Poezia este singurul parfum de pe pamant. Eu am scris-o, sa stii…
L-am felicitat cu respectul pe care il astepta de la mine si am dat sa urc scara. M-a prins de mana tocmai cand Angela a iesit din al doilea lift si m-a tras de-o parte. A asteptat ca fata sa treaca spre palierul din stanga fara sa se uite spre ea dar nici de zis nu a zis nimic. M-am simtit stingher. Ea a salutat si pus mana la nas. Eu i-am raspuns, el nu.
– Pe asta o vezi? E o putoare ordinara. Urla ca o apucata pana dimineata. Se impreuneaza in fiecare noapte ca o catea in calduri. Ai simtit cum pute?
– Maestre, nu vreau sa va suparati pe mine dar sunteti nedrept. Angela miroase mereu frumos. Si nu ma refer la parfumul ei, ma refer la altceva. Ceva inefabil si atat de carnal. Nu simtiti la ea mirosul orgasmului?
– Ce ai spus?? Ce ai spus???
I-am vazut fata cu un rictus de hiena si ochii cu o lucire dementa. Un zgomot ca de intestine si mirosul ingrozitor a navalit si mai puternic.
– Mirosul orgasmului?!
Recunosc ca m-a speriat reactia batranului.
– Stati putin, era doar o metafora. Dumneavoastra, fiind poet… m-am gandit ca intelegeti. Stiti bine ca orgasmul nu are miros.
– Vorbesti murdar tinere. Cuvintele tale put. Tu puti.
In timp ce spune asta si isi foloseste opera drept evantai ca si cum ar indeparta mirosul. Curentii de aer imping catre mine duhoarea care imi intra in fiecare por. Dau sa vomit. Tot nu ma lasa sa plec.
– De-aia pute totul in tara asta, continua noul meu prieten. Nu mai exista respect pentru cuvant. Auzi, orgasm! “Mirosul orgasmului”…imi vine sa vomit. Hai gata. Imi faci rau. Nu mai vorbesc cu tine. Si eu care vroiam sa-ti citesc poeziile mele… Imputitule.
Am ramas masca si l-am privit cum se indeparteaza spre lift cu miscari lente cu mana pe punga care ii iesise printre pulpanele flanelei. A intrat si liftul a pornit. Eu am urcat incet scarile spre etajul 8. Acolo, surpriza. Batranul ma astepta cu usa liftului deschisa.
– La ce etaj mergi?
– Aici, i-am raspuns. Stau la 8.
– Stai cu chirie?
– Da. Sunt din Constanta si de 1 an m-am mutat in Bucuresti.
– Aia creata cine e?
Stiam ca se refera la iubita mea. Recunosc ca m-a deranjat abordarea. Nimnei nu are voie sa i se adreseze cu “aia” lui I. Duhoarea m-a oprit sa ma revolt..
– E iubita mea. Si lucram impreuna. Avem o firma de consultanta politica, i-am raspuns aproape sufocat de damful pestilential.
– Femeile sunt niste curve imputite. Habar nu ai ce rahat ascund sub fusta, putorile dracului. Madamele astea ferchezuite si impopotonate vor sa ne fure sufletul si sa il umple de rahat.
“Doamne, in ce am intrat cu nebunul asta” m-am gandit. Am tacut si am dat sa plec dar m-a apucat gulerul hainei si a inceput sa imi suiere amenintator.
– Taci! Stiu ce vorbesc. Tu esti curat. Trebuie sa te salvezi. Toate sunt niste gropi de gunoi. Niste balegi. Si voi, tineretul asta de rahat, puneti botul la colportarile lor. Viata de rahat. Totul pute. Nu simti?!Norocul meu ca a iesit doamna administrator dintr-un apartament si m-a luat la rost ca nu ii dadusem “apa”. Am tot uitat sa notez consumul si imi aminteam de asta doar cand o vedeam. De obicei, ma ascund de ea, acum am iesit cu pieptul deschis, m-am oferit tirului de reprosuri cu o mare usurare. Orice, numai duhoarea batranului nu. Cand am ajuns la usa, cu ochii inlacrimi din cauza mirosului, I a deschis. Mi-am luat iubita in brate sau mai degraba ea pe mine, atat de terminat eram. Mancarea mirosea extraordinar. Tocanita de legume si piure de cartofi. Am luat o cina romantica si am facut dragoste. Orgasmul este unul din mirosurile dumnezeiesti. Asta este clar.De atunci l-am tot intalnit pe batranul meu vecin de la 7. Erau zile cand ne salutam si zile cand ma faceam ca nu il observ, in ciuda mirosului pe care il emana. Era prezent aproape in fiecare zi pe palierul de la parter. Mereu cu acea carte in mana. O tinea ca pe o Biblie. Eu, brusc, eram foarte grabit cand plecam din bloc si aveam nevoie urgenta la toaleta cand ma intorceam acasa. Abia avea timp sa-mi strecoare cate ceva despre imputitii de politicieni, despre mizerabilii de tigani si despre ordinara moarte, cea mai imputita dintre putorile Universului. Intr-o zi, pe cand ma intorceam de la serviciu, i-am vazut privirea trista si l-am rugat sa-mi citeasca o poezie.
– Una?? Vrei sa-ti citesc O poezie???
– M-as simti onorat sa ma lasati sa adulmec unul dintre parfumurile tristicelor dumneavoastra, maestre, am incercat eu sa o dreg.
– Ai innebunit, mi-a zis. Aici e intreaga mea viata. Aici sunt sentimentele mele. Iubirile mele. Gandirea mea. Ce stii tu, bulifrici? Ce inseamna o poezie pentru o viata, pentru cat m-am chinuit eu pe hoitul asta de pamant. Tu si viata ta de rahat. Te vinzi pentru un rahat. Tu cu, auzi!, iubita ta…si recunosti asta in public. O dezmatata si o comunista, asta e! De-aia au intrat, ba, rusii in tara, de-aia au intrat, pentru ca suntem o natie de rahat. Putim. Niste lasi, niste loaze, niste cadavre ambulante.
– Maestre, nu va enervati… Iau cartea, o citesc si v-o inapoiez maine.
– Esti nebun de legat. Asta e clar. Adica, eu dau 8 000 000 milioane ca s-o public si sa ti-o dau tie sa citesti acasa cu… madama?! Da’ ce?! E cartea ma’tii? Cartea asta se va vinde dupa moartea mea. O sa o vrei sa o citesti si n-o sa mai ai ce. Asa sa stii.Cam asa decurgeau scurtele si desele mele intalniri cu batranul meu vecin. Niciodata nu m-am obisnuit cu mirosul lui, insa. Incepusem sa recunosc ce mancase, dupa cum putea. Imi era simpatic si chiar ma obisnuisem cu aparitiile lui in peisaj. Discutam asta si cu iubita mea care punea nefericirea lui pe seama bolii.
De Craciun, l-am vizitat ca sa-i urez La Multi Ani! Si i-am dus in dar o sacosa cu portocale. Atunci am revazut zecile de baxuri de hartie igienica roz cu nuferi albastri. Acum, flancau ambele laturi ale holului, de sus pana jos. Cred ca ar fi putut sa tipe cat de tare ar fi vrut, ca tot nu-l auzea cineva, asa de bine izolat fonic era holul.
– Viata asta e de rahat, mi-a spus la plecare. Toata lumea mananca rahat. Totul e o imensa hazna. Si mi-a dat un plic mare cu conditia sa nu-l deschid decat “atunci cand vreau ca lumea sa miroasa a parfum”. Stiam ca este volumul lui de versuri. Nu l-am deschis. Lumea mea mirosea, inca, a parfum.In dimineata asta am vazut in fata blocului o unitate Smurd de descarcerare. Apoi a venit si o ambulanta si un echipaj de politie. Am coborat sa vad ce se intampla. Agitatie la etajul 7. Baietii se chinuiau sa sparga usa batranului meu vecin.Usa a sarit pur si simplu parca daramata de un suflu de gaze. Un miros de rahat a umplut intregul bloc de parca spiritul batranului poet plutea peste noi, rahatii, asa cum ne numea pe toti. Vecinii curiosi se retrageau cu mana la nas.L-am vazut. Era infasurat tot in hartia higienica, o mumie roz cu nuferi albastri. In stanga lui, zeci de folii de ciocolax si alte laxative. Punga colectoare explodase. Peste tot era o mizerie ingrozitoare. In dreapta, cartea de poezii, murdara si ea. Cei de la criminalistica si-au pus mastile de gaze. Eu eram obisnuit cu mirosul de nefericire al acestui om, cu incrancenarea lui.

M-am retras si am urcat la mine, la 8, am scos plicul primit de la el. am scos cartea din plic si am deschis-o. Camera s-a umplut cu parfumuri. Mirosea a iubire tarzie pentru o femeie frumoasa si a ogor reavan, a voci de copii care sar in valuri de rau si tipa de fericire, a var proaspat pe coaja copacilor si a parcuri toamna cu banci umede, a minciuna si a nesiguranta, a tradare, a uitare si a singuratate. A boala mirosea si a moarte. Dar cel mai puternic, cartea batranului meu vecin mirosea a parfum de orgasm!

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

17 responses

  1. …il citisem deja. 🙂 absolut bestial scris. i-am spus si lui… si pentru tine. felicitari! sunteti buni rau.
    iar „trisitice” imi place teribil…

    Ianuarie 15, 2009 la 7:22 am

  2. Poate se inventeaza anusul contra cufurelii

    Ianuarie 17, 2009 la 6:35 am

  3. mw555

    ce istorioara coshmarologica pestilential scabricola morbidiform angoasista…lumsa sper sa dormi linistita…sa nu te zvarcolesti in somn agitata de cuvintele apocaliptice…pastreaza-ti sensibilitatea ta feminina intr-un termos criomorf…nu de alta dar daca mai citesti multe povestioare de genul asta risti sa o pierzi…daca inca nu ai pierdut-o pana acum…de ce daca mai rasare un pic de optimism pe lume trebuie strivit cu calcaiul?…anyway finalul textului este cuvantul orgasm…freud ciuleste toate urechile si simturile lui subterane pentru a face o citire stiintifica si o interpretare citibila peste secole….daca mai era in viata era mai bogat decat bill gates!…oare?…sau poate ca a fost decis in concluzie ca nu innoieste nimic si opera lui este doar un palat de cristal cladit pe fundatii de excremente….
    poate povestioara este o noua versiune biografica romantata si modernizata a vietii marelui psihanalist…poate!

    Ianuarie 18, 2009 la 7:31 am

  4. sa aducem un omagiu esteticii uratului?
    nu mai conteaza. azi a murit poetul Grigore Vieru. asta conteaza.

    Ianuarie 18, 2009 la 8:53 pm

  5. este vorba de metafora, nu de continutul… literei. nu asta ma va face sa-mi pierd sensibilitatea… daca o mai am…. ci alte cele, care depasesc stadiu de simbolistica si intra ca un… tanc peste gradina cu trandafiri la care am ingrijit o viata, ca sa fiu si un pic lirico-dramatica. dar imi place grija ta pentru mine. sincer. este absolut superb sa-ti poarte cineva de grija. 🙂
    textul este intr-adevar foarte crud si premeditat. se vede traeba ca autorilor putin le-a pasat de pudoarea noastra si de faptul ca mizeria se acopera, nu descopera, in fata privitorilor. eu am citit „drama umana” printre randuri… iar „orgasmul” nu a pus suficient optimism peste ea. dar asta este doar interpretarea mea.

    cat despre estetica uratului si… reflectia ei in noi, deja este tema de doctorat.

    Ianuarie 19, 2009 la 7:01 am

  6. mw555

    estetica uratului nu poate fii o scuza…cel putin pentru mine…dar avand in vedere ca totul e relativ nu ma opun…cine stie ce extraterestrii vor ateriza pe planeta noastra in curand…si ne vom uita oribilizati unul la altul fiecare avand alta acceptie a esteticii…sper sa nu fim obligati sa ne pupam cu ei…sau alte cele…doamne iarta-ma…daca va trebui sa la strangem mana calduros…si ei au numai picioare ce ne facem?…si daca la picioare au 25 de degete?…stau ma si ma gandesc…oare ce fel de sosete ar croseta ioana noastra pentru astia?…cam prea multe intrebari…si toate obositoare!

    Ianuarie 22, 2009 la 12:55 pm

  7. abia astept o intalnire cu extraterestrii. sper sa fiu mai groaznica decat ei, in asa fel incat sa se sperie ei de mine si nu invers. cu siguranta scena va fi in comisia de primire. cu sau fara sosete…

    Ianuarie 23, 2009 la 4:39 am

  8. mw555

    dar daca nu se sperie….si fac un coup de foudre…oare vei fii imbratisata cu cca 50-100 degete care cresc direct din umeri, ca poate nu au si brate…de pupaturi nu ma pronunt…ca poate nu au gura…mai lumsa…tu nu vrei sa-ti imaginezi nici macar o clipa un extraterestru….sau eventual o relatie armonioasa cu astfel de creaturi si ele venite de la dumnezeu…in fine….sper sa dormi linistita lipsita de ganduri stiintifico-fantastice…. si nu uita povestea de mai sus in care straluceste o propozitie elocventa:
    „”Poezia este singurul parfum de pe pamant.””

    Ianuarie 26, 2009 la 7:56 am

  9. ei, daca se amorezeaza, mai discutam. intocmim un prenup prin care it-ul n-o sa vrea sa-mi ia planeta cand divortam si ma voi obisnui cu mangaieri miriapodice. nu poate fi chiar atat de rau.
    ma duc sa ma parfumez… 🙂

    Ianuarie 28, 2009 la 2:38 am

  10. mw555

    foloseste neaparat parfumul „”extraterestrial kiss”” a lui dior…si nu ne mai gandi la divort din bonjour ca poate sunt baieti de treaba….mai bine gandeste-te la o luna de miere care tine un an….dupa aceea te descurci tu…

    Ianuarie 28, 2009 la 10:09 am

  11. mw555

    …sau vorba ioanei…parfumeaza-te cu poezie!

    Ianuarie 28, 2009 la 10:10 am

  12. Pingback: Parfumul vinului… « Naked Aghiuță’s Blog

  13. aghiuta, pune-ti poza la avatar, ca tare sunt curioasa cum arata dracu’ gol:) dar ramai cu spatele, pls!

    bine ai venit. acum te si vad dar te simtisem, oricum, dupa miros…

    marius, parfumul artei, da! si stii ceva? frumusetea este inefabila ca poezia…

    lum, presimt ca tu l-ai adus pe… cel gol! sa-l imbracam, deci! ma bucur ca ai reusit sa iesi din scorbura. nimic mai frumos decat o veverita obraznica stand la taclale cu dracu:)

    a propos de oscaruri, daca ma iubiti, faceti-mi un favor, pls! votati-o pe oana niculescu mizil la sectiunea „Cel mai bun blogger intr-un rol politic”, la blogscarurile 2009 de pe

    http://codexpolitic.us/2009/01/23/blogscarurile-pe-2009/

    multumesc, mersi, danche etc

    Ianuarie 29, 2009 la 5:22 pm

  14. intotdeauna am avut noroc la barbati… (astept si ghinionul). asa ca enjoy „him”!

    pai cu poezie ma duceam sa ma parfumez, marius. mais oui…

    Ianuarie 29, 2009 la 9:48 pm

  15. mw555

    Ianuarie 31, 2009 la 6:59 am

  16. se potriveste la post:)

    Mai 22, 2009 la 9:23 pm

  17. Pingback: Parfumul vinului… « Copieaghiutasblog's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s