…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Archive for Februarie, 2009

trebuie să ştiţi asta despre mine

am început să mă rog
seara
în şoaptă
uneori cu voce tare
şi aştept

Anunțuri

Aníron i e círatha na Valannor

„7 fevruarie 1882
Momoţi,
(…)De-ai fi aici te-aş pupa! Dar aşa să pup în vânt? Căci tu eşti începutul şi sfârşitul vieţii mele, cu tine se-ncepe şi se-nchee gândul meu, al
lui
Emin”

celor ce părăsesc cu teamă realitatea

le dau un link căutaţi mantra “popoţica”

rostiţi-o în singurătate peste un lac de conac

când ceaţa se ridică

sau peste o mare fără de sfârşit

în jurul vostru se va deschide o grădină

dincolo de ea o pădure în ea elfii vor face dragoste

atingându-şi urechile încet

semnul că este vremea să pătrundeţi şi voi

tot încet

prin scorbură veţi auzi cum piatra se loveşte în tâmpla lui

nimerit acolo din greşeala de a fi fost văzut

atât de aproape de valannor

când munţii îşi loveau piscurile şi în cer

se pornise războiul viermilor albi

copacii vor vorbi în limbi ca şi cum s-ar ruga

se vor împărtăşi din tâmpla aceluia

vor fremăta ca degetele înmănuşate

pe genunchii femeii ea va muri într-un final

pe corabie

la dorinţă

fără nicio remuşcare

Aníron i e broniatha, ad ae periatham athar i methid en-amar hen

va stiga el din far şi pădurea grădina marea întreagă

nesfârşită

se vor despica fără de toiag

ceaţa va coborî iar pe pământ

pădurea va lumina copacii vor amuţi pe vecie

nici la adiere nu vor mai foşni

“popoţico” veţi auzi iar

ecoul vostru nimic altceva

peste toate tâmpla lui roşie va fremăta uşor

pânzele vor înţepeni spânzurate de catarg

vin la tine miţule băet iubit şi drăgălaş

va răspunde ea


…şi ce mult te-am iubit

e dimineaţă în lanul cu maci

*

lipsesc din acest peisaj
iluminat cu neon
în contrast
lipsesc din aceasta haină
agăţată în penumbra din acest trup
găoacea e spartă si eu fugită
din incintă
în timpul unui război
de proporţii mărunte
nimic spectaculos nimic sângeros
nimic
m-am târât am ieşit
ce mult te-am iubit
călcâiul lasă dâră neîntreruptă pe mijloc
un fel de peneş curcanul sunt
pe un fel de cărare care împarte în două
un camp jumătate maci în jumătate de lan
jumatate gunoaiele unui oraş consumator în draci
îmi fac curaj să mă întorc acasă
îi ordon rănii din pulpă să mă lase să plec
acasă

*

Photobucket

încă lipsesc din această haină

*

lipsesc din braţele tale
şi ce mult te-am iubit
îmi stăruie în plex
îmi scarmănă măruntaiele
îmi închide traseele neuronale
sub pălăria aceasta agăţată azi
de umărul drept al absenţei mele
din această haină
ca un înger-liliac căzut de pe cracă
după o zbatere
după un vis
după un coşmar
o cioară se leagănă cu capul în jos
pe sperietoarea unui câmp părăsit
târăsc un picior prin mijlocul lui
cât să-l mai ar
acest meridian s-a întâlnit cu el-însuşi
în casa mea s-a întalnit
eu încă sunt plecată
şi ce mult te-am iubit

*

Photobucket

călcâiul meu ară o cruce

*

absenţa mea în câteva clişee
le trasez una doua trei
aşez cuvintele în lipsa lor unul după altul
dragul meu drag
pe un abac de zgomote
o lipsă
o alta
o tăcere
ce mult te-am iubit
nu socotesc le pun la întâmplare
o paralelă am arat peste meridianul prim
o cruce
pe această jumătate de câmp înflorit
după un război minor

*

peste oraşul consumator în draci s-a lăsat seara

Photobucket

10 februarie, 2007, Bucuresti


ruleta americana

trebuie sa-l vedeti pe acest idiot. va oblig!!!


amnar

jam session cu dorin cozan

mă adulmeci
amuşinezi umorile sfinte
mă pipăi cu vârful limbii sărat dulce amar şlefuit
mă vânturi din plămânii tăi doi şi eu spun:
te imaginez uşor şi sburător ca o piele de liliac
o pungă de plastic lipită de crivăţ pe zid
unde te-am pus şi unde te găsesc, bărbate?

femeie, sunt eu cain
mă confunzi cu un miel cu o carte
nimeni nu scrie
mare ok pe spinarea mea albă şi tare
eu nu spun
unde eşti
ci unde mi-s dumnezeii şi turma
şi limba ta

te gustă
eşti însetat ca un deşert de grădină
ca scalpul de la brâu uite-l
un şarpe înnodat în două noduri strânse
iar între ele obrazul tău în palma mea
sa-ţi fie foame să rabzi să aştepte sucul-ţi
oscioarele să le topească unt miere nisip
să ne frecăm glezna de gleznă
pulpa de pulpă
coapsa de coapsă
pântec de pântec
amnar al salamandrei
lama în foc

tu eşti un trandafir roz căzut din grindina mare cât oul de porumbel
ca diamantul fâşii împarţi stomacul-pulpa-coapsa
funie faci şi le arunci în mare
şi tragi
caşalotul la mal
acum iţi sorbi ceaiul de mentă cuminte
amăruie a mea gura murmură
ninive

tună suflările noastre ca la vărsarea cascadei
bărci asmuţite spre stânci lunecoase
ceruri surpate în pântec şi duhuri
porţi cu tunele
aleg acest umăr
cu el mă aprind şi straja se-ntoarce

semne făceau…
coastele noastre prin ceruri
prin sus
praf alb
aici era inima
plămânii doi aici
mai încolo urma harponului
au fost nişte animale superbe
slobozind sori pete
din pielea lor s-au făcut copertele
li s-a spus
veriga lipsă

13 ianuarie, 2006, Bucuresti-Vaslui

Requiem for a Dream soundtrack


poem translucid

minuta

urmareste conturul acestei marci de pasla potrivite in scoarta timpului
pipaie muchia aspra apoi textura moale ca si cum ai pasi de pe treapta
de ciment pe muntele lui venus
incetisor cu un samar din piele tabacita intre cocoase de pe creasta pe
fanul cosit de un an
atinge si fii pregatit
pentru un catharsis usor ca un fir de alizeu strecurat prin gaura cheii
a ce miroase?

in ce inec mi te inchipui
ti se agata fusta in spinii
trandafirilor aruncati de pe vapor
dupa a treia nunta a celebrului
director de marketing de la arkosoft
cosuri de trandafiri rosii azvarliti
peste bord
sticle de sampanie prezevative
tartine muscate cu fructe de mare
printre fructe de mare si plase cu raci
bancuri de pirana trecand pe deasupra
pietrei in jurul careia bratele tale s-au innodat
albastrii
ancore mari si mai mici cazand infundat
infipte in jurul tau precum cutitele
in jurul circarului invartit pe roata
el travesti fara o ureche
cunoscut la manej drept pro_portionatul
si chipul tau
chipul tau translucid
albastru-verde-rosu
dupa cum se perinda
vesmintele sirenelor peste
rasarituri apusuri si somn

in ce otrava mi te scufund
convulsii si epiglota uscata crapata
de dorul aceluiasi bec urias dintre oglinzi
priveste-ti chipul banuieste-l
cercetand stancile de la buza turnului
sa nu te rastorni sa nu curgi de acolo
ai mare grija oceanul e departe
de sus lampile verzi cu duhuri captive
tridentul infipt intre valuri
si valuri de abur scapand in rastimpuri
din bulboane
locomotiva apelor
in care neptun isi face siesta sforaind
tragand parturi
vaporul meu se scufunda
la nadir
fii atent capitane
nu te-nnoda in pletele celei de-a treia mirese
a directorului de marketing de la arkosoft
printre pirana si petale de roze
in marea de rosu
fara un bec de rezerva in far
fara un drapel glorios
fara un colac de salvare
fara antidot

22 aprilie, 2006, Bucuresti

Moloko – Sing it Back