…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Archive for Iulie, 2009

consuelo si medea – telenovelă interactivă cu doua finaluri posibile

colaj de Virgil Titarenco şi Ioana Barac Grigore

cu crengile agăţate în cer
femeie spînzurată de frumuseţea ei
copac iubind o pedeapsă perpetuă
striveşte cu ochi neiertători
bărbatul de piatră
în strînsoarea voluptoasă a rădăcinilor

am trecut pe la tine consuelo să mă lamentez scriu un serial de o vară vacanţa la casa de oaspeţi a morţii acolo facem plajă mâncăm mult şi bine ei pe noi ne gustă din vârful fourchettei am trecut pe la tine să mă uit în oglindă femeie spânzurată de frumusetea ta
consuelo, viaţa mea viaţa mea am trecut doar să mă lamentez

fiecare muşcătură în hohotele lor
secure mirositoare la încheietura braţelor
sărutul nu satură medea buzelor
fiecare frunză un ochi
în palmele bătrînului oedip
priveşte încolăcit în cuşcă timpul

dă-mi un cap limpede să corecteze prima secvenţă dincolo de uşă nu ne mai aştepta nimic consuelo, am ratat am inversat am greşit telenovela tu trebuia sa fii al ei eu a lui cum ne tunde moartea mă mir fără să-mi pese că o numesc mereu şi ea pe mine cine trădează pe cine bestia ne priveşte din cuşcă va scăpa

final 1:

uneori mă întorc la cîinii mei
sînt umezi pe bot de cafea
un expresso cu mult sînge şi spumă
nu va fi niciodată vorba despre durere, medea
cel mai bine se frîng oasele spatelui
cînd nu te încordezi miroşi discret a santal şi mă laşi

final 2:

e bine e foarte bine va fi bine dau tot ce-am strâns pentru un happy end memoria nu mai îmi joacă feste sertarele sunt pline de cuvinte vă am pe toţi clasaţi colecţii cu zimţii neatinşi un cap de zimbru îmi lipseşte doar costumiera mi-l aduce din rulotă sub el mă voi ascunde plicul cu alt expeditor pe verso aşa va fi şi-aşa a fost cu happy end se va sfârşi a mea poveste

2006-05-23, LA, Bucuresti

preluat de pe hermeneia.com

Anunțuri

multumim din inima

ieri pe la 8 pm ora romaniei m-am uitat la ei si mi-am zis:
doamne ce fertila am devenit cu varsta
cum cresc eu toate semintele pe care astia le arunca in mine
ele se aseaza comod se ingrasa se scobesc in dinti isi fac siesta
apoi se plictisesc atat de tare de atata bine incat
se apuca de taiat tot felul de chestii
cu o forfecuta
la intamplare

azi pe la pranz am in plan sa ma apuc sa nu-i nasc natural
am pus forcepsul la fiert in cazan
intre timp caut niste articole pe google
despre cum sa nu le strivesti capul si/sau calcaiul
voi avea grija sa nu-i infectez
sa nu daruiesc omenirii monstri infecti

palpati-ma si voi
simtiti?
deja mi se umfla sanii sfarcurile mi se intaresc
ma pregatesc sa ma dau suptului lor pe toate partile

*

mereu ma voi intreba
cum de am devenit din tiran mic dragut simpatic de apa dulce
un fel de ceausescu prelins pe zid in genunchi
ca o punga de plastic goala in vanare de vant

intre mila iubire scarba indiferenta si ura va cer indurare
cu ochii dati peste cap limba scoasa atarnand la un colt de gura
bolborosesc printre bale
violati-ma cu grija
incetisor

cine mai spune azi hai sa facem sex?

31 ianuarie, 2006, Bucuresti


subsol

La Spitalul Dr. Stâncă, pentru a ajunge la secţia oncologie trebuie sa intri pe uşa principală, să o iei la dreapta pe un culoar, să cobori la subsol, să străbaţi culoarul de la subsol si, apoi, să urci la etajul doi din cealaltă clădire.

caut oncologia cobor la subsol
conductele de pe tavan supurează
ca nişte maţe rănite într-un război oarecare
pansate cum-necum batista naclăită de sânge şi sucuri
adâncită în rană
o ulucă putredă aruncată peste lacul din faţa spălătoriei
aici se spală cearşafuri umede feţe de pernă pline de bale
ţevi fierbinţi sâsâie picături se preling cad în lac
neonul chior bazâie albastru şi încercănat
nişte şerpi plictisiţi scuipă abur peste buclele mele
pasul meu cu cracul blugilor trecând prin nămol
unde este oncologia mă scuzaţi domnule
către acel bătrân în pijama decolorată
singuri la subsol mă priveşte din capăt de hol
îmi e teamă de el
sticluţa de urină îi tremură în mâna stângă
pe scări în sus domnişoară cu buzele roşii
printre persoanele acelea în alb
nu le văd doar conducte şi ţevi supurânde
neonul chior bâzâind albăstrui
printre îngeri întreb eu cu buzele vii
asistente domnişoară se numesc asistente
te asistă când urci

prima fotografie din lume,nasii

mătuşii mele Ileana, pitica uriasa
29 ianuarie, 2007


prinsoare

ţi se năzărise să-ţi faci o praştie pentru zburătoare
erai închis între gratii moi condamnat la libertate
colivia ta stâmtă din fâşii de carne
dincolo se aliniau in zig-zag
obiecte înaripate ca într-un tablou suprarealist
tu le ocheai cu indexul mimai tragerea la ţintă
poc poc unul cate unul se prăbuşeau în ţărână
multe dintre ele mimau sângerarea
agonizau rănite pretindeau trăirea
altele oftau prelung îşi dadeau duhul
cu faţa în sus se zbăteau în tăcere
ca prinse în ace pe un câmp de plută
mi-ai smuls în glumă iadeşul din piept
din pieptul meu dureros ne jucam
de-a alegerea puneam rămăşag
câte vei doborî până la miezul nopţii
cu noua ta praştie pentru zburătoare
apoi îţi lăţeai obrazul între sânii mei
obosit
te scufundai între ei
nimic nu opunea rezistenţă
nicio răspundere
niciun răspuns
bătea ora unu
alesesem
eram prada ta
câştigai

2 aprilie, 2007, Bucuresti

Photobucket

foto: Simona Serban