Rostirea lui Modigliani Catre Autoportretul Ei din Profil
Jeanne, pe tine te-am ales sa-mi fii model
aseaza-te pe scaunul acesta in camera cu un singur perete
si gandeste-te la o intrebare…
atat de lung este gatul tau si ochii atat de mari
iar gura, cum de s-a micsorat atat?
cine ti-a spus ramai cu mainile impreunate in poala
si nu deschide fereastra la mansarda cand ploua?
pe fundal nu voi picta zidul
(acum, Gorgona isi bate in cuie doi din zece serpi adormiti
deasupra oglinzii autoportretului tau din profil)
perucile nu se mai cauta de fire albe
nici pielea obrazului nu se mai intinde pe gherghef
cine ti-a lungit gatul, Jeanne…?
…ca pe un Ecuator prea scurt
pentru o planeta umflata de poruncile zeilor
…ca pe un toiag moale inmugurit
innodat la grumazul batranului despicator
cineva, cine?, ti-a pliat irisii…
de se inchid unul peste altul,
coperti de piele si ape
ale cartii fara istorie, file…
ce zici de pata asta orange…?
…peste zbaterea ei a genunchiului tau drept
soclul impreunarii de maini doua din zece
iar ti-ai schimbat pozitia, Jeanne
cu respiratia de sapte inca un rand de uleiuri mai intind
peste fundalul de perete cu doi din zece serpi
treziti in duhul otetului din candela afumata
priveste-l unul pe celalalt
inchisa una pe cealalata
peste fara-file-re-ne-scrise in poruncile zeilor
din burta ei bolborosind miez de vulcani si magma
alearga pe Ecuatorul gatului tau, Jeanne!
da cerc pe talia manechinului inviat!
lasa urme de salba pe propria-ti ceafa!
pensula asta inmuiata in sange te cere iar…
ramai pe scaun!
aminteste-ti!
nu schimb peretele in zid sau in gradina
nu iti hranesc serpii cu pui vii
re-aminteste-ti!
cine ti-a muscat gura atat cat sa incapa rostirea intrebarii?
cine a crescut coperti de apa
in mozaicul autoportretului tau din profil?
cine ti-a cusut in pielea obrazului
raspunsul pe care trebuia sa mi-l pictez intre buzele
cu care te sarut de fiecare data
Jeanne, te-am ales drept model
pentru gatul tau scurt
si mereu intrebarea “NU!”
ieși afară javră ordinară
get out, you miserable dog
în primul vers vreau să va atrag atenția
îmi e frică și vouă va este să nu devin ordinară
frică de bici de spinări late de fumigene castronul cu
resturi de tocăniță ar putea fi undeva pe o treaptă de beton
în afara casei ieșirea din spate
aici nu am cel mai bun prieten
nimeni nu vrea o potaie buboasă în curtea lui mârâind pe la uși
la selecția naturală voi pica proba niciun ong trist
nu va mai demonstra pentru mine în niciun birou cu dozator de apă
ce mă fac unde să mă vâr să nu mă prindă hingherii
mă retrag spre colței schelălăi trece salvarea smurd
e rost de vindecare
nu aud cum calc pașii mei nu au sunet
astăzi mi-am pus labe cu gheare tăiate
e rost de vindecare se aude înfundat de sus dintr-o goarnă
heruvimul tușește peste mine și celelate javre
pune mână la gură tu ăla din balcon
împrăștii virusul unic peste lucrul în sine
aici nu am cel mai bun prieten îmi e atât de milă
de activistul trist de lângă dozator
și frică de lacrimile lui originale
foto: Ioana Barac Grigore
secvenţă cu tun de ceaţă şi fumigene
ceaţa se întinde spre coastă cât vezi cu ochii
apoi coboară în vălătuci mari pe plajă
ea trage un cufăr printre peştii aruncaţi de maree
pe un colţ de canapea el aşteaptă cu mâinile pe genunchi
cu spatele drept ochelarii pe nas semnul să-şi facă nod la cravată
cineva îi spune intră pe facebook monica întreabă de tine
lasă-mă cu prostiile vreau să se termine mai repede să plec
ea nu mai trage de cufăr o ia înapoi pe bicicletă
i se prinde voalul între spiţele roţii din spate
pedealeaza cu greu în nisip printre peşti
se vede mică de undeva de sus
ei se întâlnesc, apoi, într-o încăpere cu morţi
sunt mulţi la o masă sau stau în picioare nu contează
discută câte ceva din sartre şi iuda e prieten cu toţi
vorbesc despre politeţe se uită la inception le-a plăcut dar
strâmbă din nas cumva nemulţumiţi apoi se întreabă unii pe alţii
ca într-o piesă de teatru nu cumva suntem morţi apoi
cineva se supără pe bune asta nu e viaţă
aceleaşi şi acelaşi lucruri mereu filme facebook tras de cufăr
pedalat după nuntă şi iuda prieten cu băieţii de treabă
de când te naşti până mori aştepţi cuminte să se ridice ceaţa
nu e corect să ne manifestăm toţi ca unul
mă revolt a zis bântuim prin urga asta lacul e atât de departe
camionul s-a înţepenit în nisip cum dracului credeţi că mai plecăm de aici
pe ceaţa asta printre peştii aruncaţi de maree
nu e corect să ne plictisim de moarte
când el se distrează atât de tare
cu noi
The Stone Story www.stonestory.ro/blog
Săpînţa, mon amour
într-o dimineaţă lăptoasă fără aer mult o fată spăla rufe de om la Vâltori
o vedeam printre Pop Nan şi Rednic cum întindea spuma apei
pe coaja lor albastră soarele se uita înapoi cât ai bate ultimul cui
ei şedeau goi aliniaţi sub tălpile mele care miroseau a cauciuc ars
soldaţi căprari generali înţepeniţi la raport în faţa tapiţerului în serie
adus să repare lemn învelit în toval tafta şi brocart cu fir
printre dealuri acelea cu mult înainte de marea defrişare
el privea în altă parte făcea semne meşteşugite unor cucoane de la oraş
“sunt tâmplar şi tapiţer vestit înfăşor arcuri în piele de doamnă spălată
spătare de tronuri în şalurile lor triste fiţi fără grijă în atelierul meu
nimeni nu plnge nimeni nu se mişcă nu se moare de moarte
uneori se cioplesc cutii învelite în catifea de mătase de viermi
şi ceară parfumată pentru turiştii plecaţi şi veniţi în vacanţă”
erau înţepeniţi şi zâmbeau într-un anume fel infinit trecătorilor
ceilalţi se fereau de caniculă şi melancolie la propria umbră
se ascundeau de umezeală şi frig cumpărau magneţi de frigider şi zgărdane
beau o bere trimiteau o vedere la colegi mâncau o plăcintă la Măriuca
cu gândul că fac un popas şi pornesc mai departe la drumul lor lung
îi lua valul – cum se zice – uitau că vor fi şi ei forţaţi ca noi toţi într-o bună zi
într-o noapte sau în zori când în altă parte e noapte dimineaţă sau o zi înnorata
îşi pierdeau vremea şi urma cu paşii se mişcau de colo colo fără opriri lungi
să nu-i prindă şi pe ei cu cârcei în pulpe sau îndoiţi de spinare
o mobilă umblătoare pe care tâmplarul o măsoară în lung şi în lat
pentru a o înghesui într-un colţ de casă de sat în care să încăpă definitiv perfect
până când întreg cântecul s-a ridicat din odihna lor ca aburul după ploaie
în nopţile fierbinţi şi lăptoase ale verilor în care soseşti şi pleci în vacanţă
foto: Sapinta 14 august 2010
nu are importanta ce anume isi doreste…
„oboseala, plictiseala, -1,5 % gene o musculita de otet, dezgust, sila, ne nastem lenesi, singuratate, acceptare fatalista, incapacitate de a face ceva pentru noi insine, imobilitate, interior, alb sau negru, apoi mult gri, nimic nu mai e posibil, tristete, iar singuratate, lant, lent, suferinta, vid, absenta, teama, garduri, ziduri, cetati intregi inconjurate de oceane involburate, ceturi, contururi, picioare reci, ceturi, marea lehamite.”
un baiat vede in fiecare zi pe geam palatul culturii
ii mai zic uneori iesi plimba-te prin parc
du-te cu amicii la o bere cat mai e soare
cat inca se vede soarele
imi doresc cu disperare ceva
isi doreste cu disperare ceva
isi doreste
ceva anume
cu disperare
intr-o zi a inceput sa-si doreasca ceva
inchipuiti-va
acum, in chiar acest precis moment isi doreste ceva cu disperare
nu conteaza ce
e ceva anume dar pentru noi nu conteaza ce isi doreste
mie mi-a spus ce anume
(nu e secret)
dar nu este important pentru voi
cum nici pentru mine nu e
ce anume el isi doreste cu atata disperare
din ziua in care mi-a demonstrat pe o foaie de bloc a trei
cu cata disperare isi doreste ceva anume
(nu e important ce anume pentru voi sau pentru mine)
am inceput sa intreb alti baieti tu ce iti doresti dar tu
tu iti doresti ceva cu disperare?
aproape toti isi doreau cu disperare sa nu fie parasiti
de fetele sau femeile pe care le iubesc
sau doar le doresc
sau doar le-au tras-o si gata si-au scuturat pletele
si pe-aici ti-e drumul
unii isi doreau bani
foarte putini isi doreau bani cu disperare
unii un rost
nu stiau sa explice cuvantul
in rest nimeni nu-si dorea ceva anume cu disperare
nimeni nu-si dorea cu disperare sa schimbe lumea
sa o faca mai buna
de exemplu
sau alte chestii cliseu
mi-au demonstrat pe foi diferite de bloc
ca nu ar avea rost sa-mi explice n-as intelege e clar
cat de mare este lehamitea disperarii lor de a nu-ti dori nimic
anume
cu disperare
nu are importanta pentru voi
cum nici pentru mine nu are vreuna
dar va spun
baiatul ala care se vede colo sus la geam
cel care se zgaieste la palatul culturii
in fiecare zi
indiferent daca e soare
sau ploua sau ninge
isi doreste cu disperare
(nu e secret, asa ca pot sa va spun)
marea lehamite
16 decembrie, 2005, Bucuresti
air on the G string
când am auzit bocancii tăi in prag
lovindu-se unul de altul
parcă vedeam cum zăpada cădea
pe preşul de la uşă
in avalanşe
turbioane de zăpadă
nămeţi hălci întregi bucăţi de gheţari
de pe bocancii tăi grei
apoi cheia învârtită în broască
o dată de doua ori
de trei
m-am aruncat in vioară
asta am făcut
trebuia să mă ascund
venisem să fac nu să desfac
să aduc nu să iau
ce ţi se furase demult
ai păşit pragul
ţi-ai atârnat pufoaica in cuierul pom
nasul tău dogorea din obraji ieşeau flăcări
albul ochilor tăi aburit
ai ciupit coarda sol
m-am zăpăcit eram să nasc în pântecul de paltin
gemeam ca antonio pe patul morţii
la cremona când răsăreau ghiocei pe malul râului po
arcuşul a trecut peste creierul meu
unul după altul lobii s-au deschis
ca două buchete de crini albi imperiali
strânse la pieptul aceleeaşi mirese
mirosea ca în altar
a tămâie şi ceară
dincolo de zid se jucau copiii
se băteau cu bulgări ţipau ascuţit
făceau îngeri în zăpadă
obrajii lor imbujoraţi ochii sticloşi
crud tandru ai ciupit coarda
eu în vioara ta
năşteam un ou el năştea altceva
apoi m-am transformat în pasăre
şi am zburat acasă înapoi
fără să mă auzi fără să mă vezi
te-am părăsit din vioară
când coaja s-a crapat
şi din ou a ieşit
al nostru fiu
johann
2006-12-09
Incununarea Desteptului Pamantului cu Pana de Vulpe la Palarie
*
cand va striga o data la tine
tu vei intra
doar atunci vei sti ca nu exista iesiri
numai intrari
nu te va chema
te va striga
iar tu iti vei alege un spatiu
pe care e desemnat un semn.
(DE UNDE ATATA LOGICA? CUI II TREBUIE? se deschid si se inchid. acolade, paranteze, necunoscute pana la proba contrariilor, alearga, alearga, invinge, ai ajuns primul, fii fericit, vei intra!)
foto Andrei Iliescu
**
I-a acordat un exercitiu intreg. Cu tot cu rezolvare si rezultatul corect subliniat. Printul o invata poezia matematicii. Cum cade o perpendiculara la intersectia unui „x”. Ea il invata sa respire din stomac, ca la yoga, dar cu furnicaturi si gol. Da. Cu furnicaturi si margaritar de transpiratie rece, ca si cum ai calca un sarpe pe coada. Asta e treaba lui si a ei: sa se invate unul pe celalalt ce cu totii uitaseram. poezia matematicii. Nu te gandi la magie. Nu. Nu e nici mistica. Ce dat in bobi, carti, ghicit in cafea si stele? ce carti groase…? Ce mai e si asta?! Priveste aici:
clar pe doi–poezia.
A rezolvat corect,
si-a primit cununa.
M-am incovrigat pe fruntea lui si,
pentru ca eram mai sus de barbie si nas,
chiar mai sus de ochi, si-a zis:
„vine de sus, precis are pene”.
Cate pene ai?
Obsedanta matematica
(N-AS VREA SA-I PIERD PE DRUM… da, i-am pierdut. asa fac mereu si nu-mi cos buzunarele, nu-mi lipesc o palma de frunte si una de ceafa, il las sa ma cotropeasca, sa ma invinga cu incolacirea lui, in incolacirea ei inmanusata. miroase a pana, dar e coada. ti se deschide un ochi in stomac? ce vede? spune!)
***
era un spatiu de joc
pe care el era semnul
care-si cerea perechea rotunda
apoi, a fost palarie fara pana
„ce cap frumos” i-a zis
lasa-ma sa stau pe fruntea ta!
si a stat
ai fire de blana, a adaugat
da-mi pana ta!
acum sunt intreg
(REPETA! VREAU SA INTELEG! DA, DA REPETA! ca si cum ar fi ceva important de stiut. ca si cum ar cantari, ca si cum ar avea masa, gravitatie. bine. nu repeta. e mai bine asa. confuzie. punct. atatea obiecte, atatea obiecte. mai mare mirarea.)
****
Spunea ca intrarea in soare e una. Sunt si altele, multe. De unde banuia ca stie, nu a spus.
In stele, in podele de lemn sau piatra.
Direct in colivie sau cusca.
In gradina–intri in gradina: sapat, udat, plivit, cules, ofilit, aruncat
sau in salata, in ciorba, langa propriul ou inotand, langa pana ei si palaria ta, in lichidul clar, hranitor, sau singur-trist jumatate, odata si inca o data iar tu nu ai habar, dar uneori iti amintesti ceva, cum ca-ti crescusera aripi in loc de coada, sau coarne sau nisip in cuib, ca tu ti-ai ales tarcoalele lui calme, iar el sasaie cu limbi bifurcate si te pandeste, ai grija cum calci, pe unde calci, ai grija ca eu nu am coada, eu sunt o coada.
Tu ai zis, la inceput
voi avea grija
acum stiu
apoi ai uitat si ai ales iar
ai tipat ca vrei aia si aia si aia
cat mai mult, cat mai mult,
pot sa duc ai zis
iar el a strigat mai tare ca tine:
bine
fie
e alegerea ta,
desteptul pamantului!
The first death of the cat
The cat found a radioactive spot in the dog’s white fur.
She slept over there waiting for the ballet.
The black waiter was waiting. Naked, in the dark wall
wearing an imaginary white tutu.
Bring me a saucer of milk, boy
and a comb for teeth!
End?
She died in a silent bark
Thinking there was a celestial song
From Orion constellation
pic from moshe&mordechai
The funerals—whenever you want—at the “swan tune cemetery”, on the burnt side of the sun
epoda
in zarzarul asta inalt m-am catarat cu IPod-ul pe urechi
fredonez fals si tare
zarzarele sunt acre ma uit peste si vad tigla ascult the wall
imi vine in cap ceva
acum s-a schimbat ascult love beach EL&P de nefredonat
e un best selection
ars la munca de baiatul de la IT poreclit titimauzi? de radu
acum asa-i spun toti
el e persoana care-ti rezolva o problema pe care nu stiai c-o ai
intr-un mod de neinteles
cum ma mai dau jos din zarzar la vale e greu sa-ti iei avant
avantul e in sus
mi-au taiat astia coada sa va ia dracu de bipezi rasi si pedanti
ma plictisiti rau
…
noilamgyp
a inteles gresit legenda
m-a facut din femeie de carne statuie
a sapat in mine cat la vreo 60 de chile
un maldar de seu pe marginea gropii
acum nu imi mai pot apropia coapsele
cu ele impietrite sed imi
tin cu mainile sanii si parca rad
so
mi-a pecetluit gura prin care inca
explicam tuturor
„m-am implinit putin de la stress
de la lasare
de la de”
…
telegrama
e suficient sa crăpi uşa încet
şi toate zoaiele vor năpădi
salonul înalt îmbrăcat în mătase
cu mobilă stil şi tablouri celebre
pendula ding dong ding la marele fix
atât de aspru puternic ridat învolburat
digestia simfonică a ţipătului ei ascuţit
ca rupt din burta unui violoncel elite
molidul vechi şi paltin uşor creţ
deversările strânse cu mopul
de pe carena parchetului lucios
un lustru de lac şi ceară încinsă
pe deget pe buze pe creier
şi la încheietura mâinii o încercare arsă
să nu fie prea cald prea rece prea subţire
acest lapte pentru copilul din tine
citeam printre covoare amprente fine urme
de tălpi celebre tocul înalt copita grea
călcâi uşor bocanc şi palmele deschise
o palmă peste palmă cu degete lungi
rămas era un strat de piele pe parchet
cu liniile toate destine încriptate
între coloana albă şi masuţa de ceai
te-am rugat să nu deschizi ai deschis
poştaşul şi-a imbrăcat costumul pe dos
focul tresare în căminul de piatră
se schimbă vremea te vor durea oasele
din lada aceea ascunsă în beci
a fost suficientă o fantă o crăpătură doar
prin care potopul de mâl
să inunde şoaptele noastre să stingă
tăciunii să umple sertare să spargă oglinda
să invadeze flacăra acestei lumânări
aprinse astă-seară la cină în mijlocul mesei
un zgomot
un clinchet
o furculiţă lovită de un pahar neatins
plin pân’n buză cu vin şi cu plec
telegrama alături metronomul pe tavă
cuţitul curat alpaca lustruită
picioarele noastre băltind în mocirlă
urcă pe scaun e mai sus de genunchi
şi încă mai sus pan’ la gât peste cap
ai deschis e poştaşul cu haina pe dos
se umple totul de fiere şi zoaie inoată
respiră ridică-te cât poţi spre tavan ieşi pe horn
se schimbă vremea domnule vă spun
şi dumneavoastră doamna de-acolo sarut mâna
aveţi grijă la oase semnaţi e telegramă
salonul titanic şi doar patru cuvinte
ai grijă cu ioana stop
…
mulţimea vidă
de la logoped rostire
scot sunete în imperiul zgomotelor
spun lucrurilor pe nume
rostirea se loveşte de ele
şi se întoarce la mine
pe altă traiectorie
acelaşi sunet golit de voce
si pietrele au vocile lor
cască uriaşe guri
rânjesc la mine cu limbi bifurcate
şerpi împietriţi sâsâie ameninţatori
sau poate vor să mă prevină că mă aflu la margine
sau la mijloc
două goluri care se întâlnesc
două substanţe ale vidului
celalalt—mulţimea vidă
zgomote golite de voce
trebuie sa le descifrez
încă şi încă odată
până cand?
dar îmi place…
m-am pierdut la mulţimea vidă
nu am înţeles paradoxul
la plus infinit,
şirul întreg s-a încolăcit în mintea mea
ca o muzică pe care o auzeam prima dată
nu cu urechile
direct cu limba din gură
ca un gust sfâşietor
asta e filosofie, mi-am zis
(mai mult am simţit)
cum adică plus infinit?
cum adică minus…?
am înţeles vidul in numire
limbile bifurcate sâsâie
zgomotele au intoarceri în panglică
uneori te apucă de ceafă
până să îţi dai seama, s-au si amestecat în sângele tau
ca si cum ai sta culcat pe pământ
şi ai privi cerul cu tristeţe
totul ar fi întors: pietrele ar fi deasupra
si stelele sub tine
strigi la ele—cad
te mişti—te înţeapă
ai vrea să fii fachir, să ai şarpele încolăcit pe mână
să dormi pe pat de cuie
să inghiţi foc, sa păşeşti pe cărbuni încinşi
să nu auzi vocile tari
sau sunetele prea moi sau prea ascuţite
mi-am ales zgomotul
el este o intâmplare
un 0 la întretăierea a două axe
acolo e locul meu
vidul
între +infinit şi -infinit
5 aprilie 2004, Los Angeles
…
pornind de la tandretea ideilor
2006-03-23
motto: tandretea lui lasa dare de unghii pe spatarul scaunului de pe care tocmai te-ai ridicat
daca s*-ar porni totul de la idei
si ideile s-ar intelege bine intre ele si ar locui
in buna vecinatate
daca idee
n-ar reprezenta un termen generic pentru diferite
forme ale cunoaşterii
logice sau nu
daca ideile
ar fi altceva decat noţiuni concepte
teze principii păreri gânduri convingeri judecati
daca ele ideile ar fi ca noi oamenii
sau ca noi animalele
sau ca noi vietuitoarelor
sau ca noi insiruiri de cifre si litere
daca ideile ar fi – macar – atat de simplu de exprimat
nu te-as parasi astazi acum 23 martie 2006 ora 12.41
te-as tine cu mine m-as tine dupa tine
as alerga cu limba scoasa precum cainele azor speriat de vorbe **
m-as lasa apoi imbratisata si rasplatita cu pauza la cismea si plescait in jgheab
m-as adapa ca o vita imensa din chestia aia salcie
la inceput cred ca m-ar interesa procesul de ajungere la efectul respectiv
nu as introduce in context elemente meta para arhaisme onomatopee nici neologisme
ar fi totul exact ca la cismea cand ma dadeam pe craca
imi luam avant de pe tuturca si ma aruncam in gol urland ca tarzan ***
atunci eram in perioada aceea plina de sens numita copilarie
cand nu cadeam ma cuibaream la bunica mea in poala
eram o mica printesa in jiltul de carne stamba si iubire
dar ideile
nu sunt altceva decat noţiuni concepte
teze principii păreri gânduri convingeri judecati
nu sunt tandre ca noi oamenii
si nu-mi folosesc la nimic azi 23 martie 2006 ora 12.58
(intre timp am sunat si la casiera sa vad daca a venit leafa pe ianuarie)
totul a pornit de la tandretea ideii de a va descrie mirosul bunicii mele
si de la tandretea ideii de a accepta poemul acesta:
http://agonia.ro/index.php/poetry/172837/index.html ca prieten al meu
–––––––––––––––––––––––––––-
** banc prelucrat: Vasile, in caruta cu bici nou-nout in mana. Calul il duce. Azor alearga dupa caruta (daca ar fi avut copite s-ar fi auzit tropaitul lui fudul). Nu se stie unde se grabeste Vasile. Poate nu se grabeste, poate vrea sa vada cat il iubeste calul, cat de dureroasa lovitura… Isi croieste martoaga pe spinare: “Hai mai repede, fi-ti-ar ma’ta a dracu’!” (nu parea c-o iubea, dar nu se stie precis…). Si da-i pe spinare si da-i si da-i si da-i si da-i si da-i si da-i si da-i si da-i si da-i si da-i si da-i si da-i si da-i si da-i si da-i, pana cand calul s-a oprit brusc, naclait de sange, si-a intors capul catre Vasile si a rostit calm: “De ce dai, Vasile, in mine, cu biciul ala nou?”. Atat a zis. A intrebat, doar. Vasile s-a speriat tare. A sarit din caruta si a luat-o la goana pe unde venise. Si a alergat si Azor dupa el, si alearga si alearga si Azor dupa el si alearga si alearga si Azor dupa el, pana obosit se tranti in cur pe un pietroi cu inima gata sa-i saie din piept. Azor, cu limba scoasa, abia sufland, se aseza si el pe o maginuta a pietroiului si ii sopti lui Vasile, cautandu-i privirea: “Bai Vasile, bai, ce ma sperie calul ala, bai…! Uite cum imi bate inima…”
* S: s.m. invar. A douăzeci şi doua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană constrictivă dentală surdă (2)). [Pr.: se].
http://dexonline.ro/search.php?cuv=s&source=
*** Tarzan Goes to India (1962)
Directed by
John Guillermin
Writing credits
Robert Hardy Andrews
Edgar Rice Burroughs (characters)(more)
Plot Summary: Princess Kamara asks Tarzan to come to India. A huge dam is going to be opened in order to form a lake which will service an electric power plant… (more)
http://www.imdb.com/title/tt0056560/
sinapse
poezii din pauza de masa
Motto:
“Imi da de gandit va da de gandit
De scris de alcatuit inteligentia
Nimic angajat nimic construit
Le da de gandit compendia”
(T. P. Matzcarscky)
*
el mergea prin padure
ducea un cosulet
culegea mure
acasa avea grau
soareci in grau
sau culegea alune
ciuperci
sau piepteni
(paduri mici)
a gasit un sapun
s-a aplecat asupra lui
s-ar fi spalat
daca ar fi gasit
i
z
v
o
r
u
l
acum pute
a cianura
a soricioaica
a ciupercioaica
numele lui este
tom
rasputin
mita baston
nu?!
sau Mitza Boston
jerry
mesterul manole
poppins
bcr
otv
acum pute
nasol
*
Am in mine o camera nelocuita
O inchiriez lui dumnezeu
Anunt: dumnezeule camera
la mansarda fara dependinte
primele trei luni o inchiriez cu plata
dupa
mai vedem
*
Desurubezi un cuvant de ceata
Lung lat italic bold anormal
El este alcatuit din litere
Iltalic bold normal mari mici
De mana de tipar
Il desfasori il imprastii il pulverizezi
Il intinzi il tai il rupi il remontezi
Il calibrezi il
Treci prin trafor il torni
In matrice
Ii faci un mulaj
Masca mortuara a unui cuvant
De ceata
*
matele mele sunt de sticla pisata
prin ele tu vezi stalactite asa cum vedea
si Sakarst
matele mele si coapsele mele
si pulpele tale si bicepsii lui
le zdupui de zid ele curg in chiuveta
trec prin scurgere prin tevaraie
catre marele canal
aurolacii se adapa din ele
devin
una cu EL
caci matele mele
matele mele
transparente
sunt mate modEL
*
tu eu noi voi ei Etc
cine unde cum cat
Da
maine azi poimaine Asa
alo hei aha trala dovada dovada La
Un pitic atat de mic
(magic)
unde facea piticul baie
(gigantul ibricului)
sinapsa
alearga
piticul este un om mic
piticul este gigantul
acelui (?) ibric
*
cocosul face cu-cu-ri-guuuuuu
brancusi nu s-ar mai intoarce in mormant
daca ar poposi pe un mileu curat
tu, iubitule
e miezul noptii
cotcodacesc
creasta ta
c r e a s t a
ta
creas-ta-ta
si pulpa mea
de america
*
sunt in criza de nervi
merg la curve
ele nu vor bani
eu le var o mie
in buzunarul halatului
sunt trist
merg la curve
autobuzul trece
pe langa mine
m-a udat din cap pana in picioare
ploua
am cap
am picioare
a quoi bon
curvele nu vor
mia mea
curva
o mia stufat
ficatul drob
(de la alcool)
o mia
*
sarabanda
era un rebusist bun
a murit
claudia & de marco
un album de marca
naut cafea coffe cafee
efeca ffeca chanson
chant sing song
sinapsa alearga-(ma)
sing sing
*
ssssssa
ossssss
iccccc
ut
op
*
***
alb negru si blue
dungi
puncte
floarea de nu ma uita are pistil
:
punctul are dunga erotica
blue
*
„a dicto secundum quid ad dictum simpliciter non valet consequentia agere sequitur esse causa adductiva deffinedum creatio est factio alicuius de nihilo”
*
scriu fara sa ma opresc
acum scriu fara sa stiu ce scriu
nu conteaza de ce scriu dar scriu
fara sa ma opresc
imi vin idei una dupa alta
mi se potrivesc in degete eu scriu
sa ma opreasca cineva din scris
sunt inspirata
imi iese o tema o metafora
o coerenta o potriveala
uite cum scriu
hai opriti-ma daca puteti
nu-i asa ca nu ma poate
nimeni opri din scris
nici eu vreau sa ma opresc si nu pot
asa ca scriu si scriu am obosit
doamne opreste-ma din scris
(paranteza mi-am amintit ca am
o camera de inchiriat pentru tine
paranteza)
dar nu ma opri definitiv eu scriu
cum respir
sa nu-mi iei suflul doamne
sa nu-mi iei scrisul stiu ce te-am rugat
am mintit nu mai fac dar sa nu-mi iei
doamne scrisul lasa-ma sa scriu
sa nu ma opresc din scris
o sa scriu pana mor
viata mea viata mea
scriu si mor
scriu
*
agâp
…
Mrrr… Olympia
Matilda*,
Grabeste-te ca implinesc 30 de ani*… si Martienii ataca!*
Baieti destepti*, Oameni de tinichea* au facut coada la ruleta gigant
Si nu ma mai masura din cap pana-n sandale! Da…?! Te rog! Pana aici!
Ruleta era in Casino*, sa stii… Nu pe ogoarele de maslini impartiand
parcele pentru fiecare mafiot care nu a pupat mana lu’ nasu’
Te uiti in fontanela mea? nimic nu vezi–oglinda curata
Statul in cap e pozitia mea preferata
denny devito
Efectul Pygmalion
este frumoasa numai cand el vrea sa fie (mai mult…)
un leu pentru ateneu
ger statie bloc cutie de chibrituri viata de rahat nu tu viitor nu tu recunoastere nu tu carti publicate nu tu iubire nu tu sex fara bani de tigari fara blugi de firma fara chef de munca mama nu ma mai cearta nici tata vai capul meu…
ianuarie 2005 miami
zidurile astea nu ma lasa sa ies
nu mai sunt tanara si nu-mi permit sa ma plang
ma vor intreba nepotii cum de mi-am permis sa sufar de salon
la o varsta nefragda cand ar fi trebuit deja sa fac ceva cu
viata mea am o dambla sa imi tin sticlele sub cheie si sa le invechesc asa incuiate
acum sufar din cauza unor intrebari pe care nu mi le-am pus in pruncie
cum ar fi de exemplu in timpul
libido sciendi pour Mme B
akedia 2
sufletul dumneavoastră lux indecent
doamnă ce-aţi făcut
mi-aţi înghiţit chipul din semiprofil
sunt nimeni oricare oricine
mi-aţi rumegat pielea gesturile
rotula falangele cu tot cu galoşi
colbul adunat în rizurile tălpilor
sunteţi o vacă proastă doamnă (mai mult…)
Comentarii recente