…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Posts tagged “poem

prin absurd, caii oanei pellea

interviu cenzurat

mâncam cu poftă şi greutate, vorbeam

iar oana şi-a amintit

de la nivelul cuţitului mai sus

mi-a spus domnul ciulei ceva ce nu voi uita niciodată

mi-ar plăcea mai mult călătoriile dacă n-ar trebuie să mă iau cu mine

niciodată nu există şi noi am auzit

altfel, tăcerea decolării uşoare

*

caii suferă mai mult pentru că sunt mai mari

strigase pe zebră către coşul cu flori

carnea lor cântăreşte mai multă durere

osele lor sunt mai grele

oprirea lor mai arcuită a şoptit

şi iar cu voce tare

vreau două buchete mari înfăşurate în staniol roşu

ca pentru o actriţă care joacă bine ionescu

mă atârnam de coama ei îmi înfăşuram mâna în coama ei

ea, prin absurd, nu alinia nicun scaun

pentru fiecare gest câte unul

*

ea stătea cu spatele la noi

noi cu faţa către spatele ei înfăşuraţi în pluş purpuriu

avea spatele luminat şi calcaiele luminau

cu spatele la noi şi cu faţa către ceilalţi

ei aplaudau ei îi săreau mânjii de pe un umăr pe altul

sub cozile de cometă potcoavele luceau

*

vântul era puternic în acea dupămasă

mai puternic decât orice fiinţă umană sau inumană

Photobucket
Caii salbatici de la Letea


Windows

Photobucket


unitati de masura

unităţi de măsură

usoara de vara cu sifon

iubesc în lărgimi de întrebraţe
arăt la fiecare întrebare cât
cam atât cam atât sau atât
casc ochii arătând şi astfel
mă crezi ca şi cum
realitatea devine o deschidere un unghi
adu-mi compasul te rog e în sertar la birou
cât te iubesc mă întrebi
duc mâna la beregată şi fac un gest
razant pe cant te iubesc cam aşa
desfac braţele precum da! vinci şi-ar face vânt
de pe biserica din piaţă într-o maşinărie desenată
cu mină din cărbune de motru
când eram în expediţie şi oraşul era mic şi mohorât
te iubesc cât toate infinitele
sau până la marginea roşie a apusului sau
cum să arăt ca să pricepi cam cât
să zicem că te iubesc în cifre grade
azi de exemplu iubesc de 5
ieri am iubit de 21 sau poate de 8 şi 1/2
deseori de 40 cu febră şi frisoane
iubesc în vorbe ? (…) şi nu
mă lupt cu nimeni şi nimic reţine bagă la cap

în deplină armonie trăiesc cu toate unităţile
de măsurat iubirea
cam atât sau atât
cred că ajunge

3 mai 2006, Bucuresti


multumim din inima

ieri pe la 8 pm ora romaniei m-am uitat la ei si mi-am zis:
doamne ce fertila am devenit cu varsta
cum cresc eu toate semintele pe care astia le arunca in mine
ele se aseaza comod se ingrasa se scobesc in dinti isi fac siesta
apoi se plictisesc atat de tare de atata bine incat
se apuca de taiat tot felul de chestii
cu o forfecuta
la intamplare

azi pe la pranz am in plan sa ma apuc sa nu-i nasc natural
am pus forcepsul la fiert in cazan
intre timp caut niste articole pe google
despre cum sa nu le strivesti capul si/sau calcaiul
voi avea grija sa nu-i infectez
sa nu daruiesc omenirii monstri infecti

palpati-ma si voi
simtiti?
deja mi se umfla sanii sfarcurile mi se intaresc
ma pregatesc sa ma dau suptului lor pe toate partile

*

mereu ma voi intreba
cum de am devenit din tiran mic dragut simpatic de apa dulce
un fel de ceausescu prelins pe zid in genunchi
ca o punga de plastic goala in vanare de vant

intre mila iubire scarba indiferenta si ura va cer indurare
cu ochii dati peste cap limba scoasa atarnand la un colt de gura
bolborosesc printre bale
violati-ma cu grija
incetisor

cine mai spune azi hai sa facem sex?

31 ianuarie, 2006, Bucuresti


o fata nascatoare dorina un baiat agricultor ion un ogor pazit de bodyguarzii lui Dumnezeu

te gandesti cum astept cum imi tin mainile / cum le tin legate la spate / cum ma las rastignita asa cu mainile impreunate la spate / ca la primara cand se dadea buna dimineata tovarasa invatatoare / cum eram mama inainte eu ma gandesc / a tuturor barbatilor mama si ei imi erau copii / cum genunchii lor nimereu pe tendoanele mele / sub talpile mele / cum se sprijineau de zidul meu zambitor de fantana mea / si eu ii acopeream cu buza de sus si le lingeam ranile / eram mama nascuta din delfin si el nascut din altul mai mare / eram o casa si in ea venea uneori in vizita o sirena inzapezita sa-mi adica aminte iarna bate la usa / vremea tradarii

vine vremea râsului

iti amintesti? / noi doua pe vremea râsului / cu limbile taiate / cu o taietura sub nas / toti copiii nostri isi vor aminti de buzele noastre de sus iti spuneam / de limba noastra aspra / vor ramane cicatrici si zile te gandeai tu

si vor manca luna cu gura plina de lapte
si aerul va sangera
si va fi ziua intai
copiii vor insemna acest trup
si trupul va fi al nostru
al nostru va fi pamantul si il vom inmulti

o fata nascatoare dorina un baiat agricultor ion / un ogor pazit de bodyguarzii lui Dumnezeu / va suge la tatele lor cat sa creasca o zeita / a doua zi o zeita va naste un miez / din miez cine va desena prima luna la gatul primului heruvim copil / el din goarna va rasuna ani secole milenii / pana la ultima clipa

colaj: ioana/dorin

2005-12-06


spălat uscat şi deloc pufos

a intrat moartea în mine
m-a pândit şi m-a ocupat
în timpul asta tanti se uită la lacrimi de iubire
în timpul ăsta tata îşi recapată culoarea în obraji
în tot timpul asta mie îmi e teamă ca ei să nu moară
iar eu să nu ştiu să-i spăl să-i îmbrac să le comand sicriu
a intrat moartea în mine doamnelor şi domnilor
mi-e groază de bolile lungi mi-e teamă de bolile scurte
mi-e teamă de mine atât de speriată de atâtea scenarii
şi de lumea de dincolo
ce credeţi că se află dincolo oameni buni
credeţi că se află ceva dincolo ?
vă rog eu frumos să-mi spuneţi ce se află
dincolo

20 martie, 2007

Photobucket
foto Andrei Teodorescu


trebuie să ştiţi asta despre mine

am început să mă rog
seara
în şoaptă
uneori cu voce tare
şi aştept


Aníron i e círatha na Valannor

„7 fevruarie 1882
Momoţi,
(…)De-ai fi aici te-aş pupa! Dar aşa să pup în vânt? Căci tu eşti începutul şi sfârşitul vieţii mele, cu tine se-ncepe şi se-nchee gândul meu, al
lui
Emin”

celor ce părăsesc cu teamă realitatea

le dau un link căutaţi mantra “popoţica”

rostiţi-o în singurătate peste un lac de conac

când ceaţa se ridică

sau peste o mare fără de sfârşit

în jurul vostru se va deschide o grădină

dincolo de ea o pădure în ea elfii vor face dragoste

atingându-şi urechile încet

semnul că este vremea să pătrundeţi şi voi

tot încet

prin scorbură veţi auzi cum piatra se loveşte în tâmpla lui

nimerit acolo din greşeala de a fi fost văzut

atât de aproape de valannor

când munţii îşi loveau piscurile şi în cer

se pornise războiul viermilor albi

copacii vor vorbi în limbi ca şi cum s-ar ruga

se vor împărtăşi din tâmpla aceluia

vor fremăta ca degetele înmănuşate

pe genunchii femeii ea va muri într-un final

pe corabie

la dorinţă

fără nicio remuşcare

Aníron i e broniatha, ad ae periatham athar i methid en-amar hen

va stiga el din far şi pădurea grădina marea întreagă

nesfârşită

se vor despica fără de toiag

ceaţa va coborî iar pe pământ

pădurea va lumina copacii vor amuţi pe vecie

nici la adiere nu vor mai foşni

“popoţico” veţi auzi iar

ecoul vostru nimic altceva

peste toate tâmpla lui roşie va fremăta uşor

pânzele vor înţepeni spânzurate de catarg

vin la tine miţule băet iubit şi drăgălaş

va răspunde ea


…şi ce mult te-am iubit

e dimineaţă în lanul cu maci

*

lipsesc din acest peisaj
iluminat cu neon
în contrast
lipsesc din aceasta haină
agăţată în penumbra din acest trup
găoacea e spartă si eu fugită
din incintă
în timpul unui război
de proporţii mărunte
nimic spectaculos nimic sângeros
nimic
m-am târât am ieşit
ce mult te-am iubit
călcâiul lasă dâră neîntreruptă pe mijloc
un fel de peneş curcanul sunt
pe un fel de cărare care împarte în două
un camp jumătate maci în jumătate de lan
jumatate gunoaiele unui oraş consumator în draci
îmi fac curaj să mă întorc acasă
îi ordon rănii din pulpă să mă lase să plec
acasă

*

Photobucket

încă lipsesc din această haină

*

lipsesc din braţele tale
şi ce mult te-am iubit
îmi stăruie în plex
îmi scarmănă măruntaiele
îmi închide traseele neuronale
sub pălăria aceasta agăţată azi
de umărul drept al absenţei mele
din această haină
ca un înger-liliac căzut de pe cracă
după o zbatere
după un vis
după un coşmar
o cioară se leagănă cu capul în jos
pe sperietoarea unui câmp părăsit
târăsc un picior prin mijlocul lui
cât să-l mai ar
acest meridian s-a întâlnit cu el-însuşi
în casa mea s-a întalnit
eu încă sunt plecată
şi ce mult te-am iubit

*

Photobucket

călcâiul meu ară o cruce

*

absenţa mea în câteva clişee
le trasez una doua trei
aşez cuvintele în lipsa lor unul după altul
dragul meu drag
pe un abac de zgomote
o lipsă
o alta
o tăcere
ce mult te-am iubit
nu socotesc le pun la întâmplare
o paralelă am arat peste meridianul prim
o cruce
pe această jumătate de câmp înflorit
după un război minor

*

peste oraşul consumator în draci s-a lăsat seara

Photobucket

10 februarie, 2007, Bucuresti


amnar

jam session cu dorin cozan

mă adulmeci
amuşinezi umorile sfinte
mă pipăi cu vârful limbii sărat dulce amar şlefuit
mă vânturi din plămânii tăi doi şi eu spun:
te imaginez uşor şi sburător ca o piele de liliac
o pungă de plastic lipită de crivăţ pe zid
unde te-am pus şi unde te găsesc, bărbate?

femeie, sunt eu cain
mă confunzi cu un miel cu o carte
nimeni nu scrie
mare ok pe spinarea mea albă şi tare
eu nu spun
unde eşti
ci unde mi-s dumnezeii şi turma
şi limba ta

te gustă
eşti însetat ca un deşert de grădină
ca scalpul de la brâu uite-l
un şarpe înnodat în două noduri strânse
iar între ele obrazul tău în palma mea
sa-ţi fie foame să rabzi să aştepte sucul-ţi
oscioarele să le topească unt miere nisip
să ne frecăm glezna de gleznă
pulpa de pulpă
coapsa de coapsă
pântec de pântec
amnar al salamandrei
lama în foc

tu eşti un trandafir roz căzut din grindina mare cât oul de porumbel
ca diamantul fâşii împarţi stomacul-pulpa-coapsa
funie faci şi le arunci în mare
şi tragi
caşalotul la mal
acum iţi sorbi ceaiul de mentă cuminte
amăruie a mea gura murmură
ninive

tună suflările noastre ca la vărsarea cascadei
bărci asmuţite spre stânci lunecoase
ceruri surpate în pântec şi duhuri
porţi cu tunele
aleg acest umăr
cu el mă aprind şi straja se-ntoarce

semne făceau…
coastele noastre prin ceruri
prin sus
praf alb
aici era inima
plămânii doi aici
mai încolo urma harponului
au fost nişte animale superbe
slobozind sori pete
din pielea lor s-au făcut copertele
li s-a spus
veriga lipsă

13 ianuarie, 2006, Bucuresti-Vaslui

Requiem for a Dream soundtrack