…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Posts tagged “prozo-poem

Experiment pe Rasaduri de Primavara

Panselele patru si doi, cele cu niste coduri pe bonurile de casa, se plictisesc in pamantul din vasele alea mici de plastic in care au fost cumparate. Nu le costa nimic fotosinteza si nici efortul de a fi udate. Uit de ele, dar trebuie sa le ud, chiar daca o fac mecanic, ca si cum m-as spala pe dinti sau as aprinde becul in pod. Le voi scoate din vasele alea mici de plastic maroniu indefinit si le voi lasa sa se usuce. Asa vor simti si ele ca traiesc. In pamantul reavan se plictisesc, carevasazica, asa ca afara cu ele, sa se descurce singure.


Ebosa

Slabiciunea ei nu m-a pacalit niciodata. A fost mai puternica decat mine. Este. A stiut mereu sa ceara si sa planga. Sa ameninte, sa planga si sa ceara. Am nevoie si plang, a spus. Da-mi pentru ca cer! Ai promis, ai jurat. Da-mi! Altfel, plang. Innebunesc de durere. Nu ma vezi cum innebunesc de durere? Este iubire? Este tricoul vechi din dulap? Este camasa de noapte udata cu lacrimi si ingramadita sub perna. Este regretul ca nu poti fi mai bun decat promisiunea ta ca ii vei da ce a cerut. Numai sa nu planga. Numai sa nu innebuneasca. Numai sa nu te simti vinovat ca ai produs suferinta fiintei care depinde de tine neconditionat. Depind de tine. Nu ma vezi ca depind de tine? Ce ma fac fara tine? Spune-mi! Teama ca vei fi judecat, pus la zid, executat. Privirile celorlalti tintindu-te, criminalule, criminalule! Ai jurat ca vei avea grija de ea. Ca o vei face fericita. Ai distrus-o. Priveste-o! Ai distrus ce aveam mai bun, mai frumos. Indexul lor intre ochii tai speriati, catre fruntea ta plecata. Rusine. Vina. Datorie? Datoria inainte de toate. Avem datoria, se pare, sa ii facem fericiti pe cei pe care ii taram dupa noi, pe cei in al caror destin am intervenit. Poti interveni in destinul cuiva? Are cineva nevoie de tine, cu adevarat? O tesatura de juraminte, prejudecati si regrete imbacsita de lacrimi, saturata de gesturi dramatice, viscerale, patata cu ironii, ura, gelozie si amenintari, amintiri din tinerete, planuri de viitor, planuri de trecut neimplinite, declaratii definitive de iubire definitiva si iarasi lacrimi. Multe lacrimi. Nimic nu va mai fi ca inainte. Nu. De cine iti este dor? De tinerete? De gestul tandru pe care nu l-ai dorit niciodata? Pe care ai fost obligat sa-l accepti?

Ebosa aceasta este sangerie. Tocmai am terminat o natura moarta cu roze. Ceainic si roze. Mi-au ramas trei nuante de rosu pe aceasta paleta. Vreau totul a zis. Totul, ca inainte. Ai stricat totul. Nu ai avut niciodata totul. Inainte, nu ai avut totul. Nici acum nu vei avea totul. Nu exista totul. Totul a fost un simulacru, o farsa pe care ai luat-o in serios. Pe care am luat-o in serios cu totii. Asta vei avea si acum. Toata minciuna ti se va asterne la picioare, sangerie, o ebosa de fericire, o promisiune, o incercare, o schita si atat. La un moment dat, nu iti va mai fi teama. Vei uita ca totul este doar atat. Vei uita ca ai simtit acut, ca ai stiut cu siguranta ca nu este decat o minciuna. Si eu am stiut. Am stiut cu totii ca suntem marginiti.

In oras este o o expozitie de ebose. O expozitie pe culoarul unei scoli. Cine este primul la catalog? Sa iasa in fata si sa spuna lectia! Eu sunt primul la catalog, eu ies in fata, eu am dreptul sa fiu iubit, pentru ca sunt primul la catalog. O expozitie de ebose reusite. Natura moarta, peisaj, portret, portret, compozitie, portret. Nuante de rosu ramase pe o paleta pe care toate culorile reci s-au uscat. Cine face gesturi dramatice? Cine sufera? Cine sufla in front? Esti primul la catalog. Nu ai raspuns corect. Nu stii lectia. Nu conteaza. Vei fi iubit. Esti primul, esti prima, vei fi iubit, vei fi iubita. Ce ai de spus in apararea ta? De ce plange acesta femeie? De ce nu o iubesti pe aceasta femeie? Nu este mai simplu sa o iubesti? Este prima la catalog. Iubeste-o! Este simplu.

O iubesc. Sigur ca o iubesc. M-am gandit bine: este mai simplu sa o iubesc. Am promis sa o fac fericita. Ii cumpar un tablou de la expozitia de ebose. Un portret neterminat. Sangeriu. O iubesc pe acesta femeie, bineinteles. Iubesc tot ce o inconjoara. Ce respira iubesc, ce mananca iubesc. Amintirea mea iubesc, tineretea mea iubesc. Ce iubeste iubesc. Nu pot sa o nenorocesc. Am promis. Este mai simplu sa o iubesc. Este usor sa o iubesc. Ar fi grav sa nu o iubesc. Simplu sa o iubesc. E simplu. O iubesc.

Cine este primul la catalog sa iasa in fata si sa se pregateasca sa fie iubit. Voi, ceilalti, asezati-va in banci si priviti cum arata cineva care trebuie iubit. Prima la catalog, cheama-i si pe cei de pe culoar. Pot viziona expozitia de ebose in recreatie. Numai in recreatie. Aceasta este regula la clasa mea. Numai in recreatie.

Onorata instanta, promit ca o voi iubi, o voi re-iubi si o vou re-re-iubi pe acesta femeie din tot sufletul. Depun la picioarele ei portretul meu neterminat. Nu am nici un regret si nu voi avea. Nu mai am nici un regret. Promit ca voi face totul ca ea sa fie fericita alaturi de mine. Absolut totul. Absolut totul. Am datoria sa o iubesc si totul mi se va parea firesc. Deja incepe sa mi se para firesc. O iubesc. Da. O iubesc.

Parinte, o iubesc pe aceasta femeie? Sigur ca o iubesti, fiule. Ea a fost prima.

Pe tine are cine sa te iubeasca.
Pe ea nu are cine sa o iubeasca.

Asta este legea si juramantul. Echilibru si armonie. Este o taina. Nu mai este o taina.

Ebosa aceasta este sangerie. Tocmai am terminat un portret. O panza in trei nuante de rosu. Mi-au ramas culorile reci uscate pe aceasta paleta. Nu vreau totul am zis. Dealtfel, nu vreau nimic. Am stricat totul? Am crezut ca am avut totul. Am avut totul. Acum nu mai am nimic. Exista nimic. Totul a fost un simulacru, o farsa pe care ai luat-o in serios. Pe care am luat-o in serios cu totii. Asta vei avea si acum. Toata minciuna ti se va asterne la picioare, sangerie, uscata si rece, o ebosa de fericire, o promisiune, o incercare si atat. La un moment dat, nu iti va mai fi teama. Vei uita ca totul este doar atat. Vei uita ca ai simtit acut, ca ai stiut cu siguranta ca iubesti. Si eu am stiut. Am stiut cu totii ca suntem marginiti.

27 mai 2006, Bucuresti


Incununarea Desteptului Pamantului cu Pana de Vulpe la Palarie

*
cand va striga o data la tine
tu vei intra
doar atunci vei sti ca nu exista iesiri
numai intrari
nu te va chema
te va striga
iar tu iti vei alege un spatiu
pe care e desemnat un semn.

(DE UNDE ATATA LOGICA? CUI II TREBUIE? se deschid si se inchid. acolade, paranteze, necunoscute pana la proba contrariilor, alearga, alearga, invinge, ai ajuns primul, fii fericit, vei intra!)

Photobucket
foto Andrei Iliescu

**
I-a acordat un exercitiu intreg. Cu tot cu rezolvare si rezultatul corect subliniat. Printul o invata poezia matematicii. Cum cade o perpendiculara la intersectia unui „x”. Ea il invata sa respire din stomac, ca la yoga, dar cu furnicaturi si gol. Da. Cu furnicaturi si margaritar de transpiratie rece, ca si cum ai calca un sarpe pe coada. Asta e treaba lui si a ei: sa se invate unul pe celalalt ce cu totii uitaseram. poezia matematicii. Nu te gandi la magie. Nu. Nu e nici mistica. Ce dat in bobi, carti, ghicit in cafea si stele? ce carti groase…? Ce mai e si asta?! Priveste aici:
clar pe doi–poezia.
A rezolvat corect,
si-a primit cununa.

M-am incovrigat pe fruntea lui si,
pentru ca eram mai sus de barbie si nas,
chiar mai sus de ochi, si-a zis:
„vine de sus, precis are pene”.
Cate pene ai?

Obsedanta matematica

(N-AS VREA SA-I PIERD PE DRUM… da, i-am pierdut. asa fac mereu si nu-mi cos buzunarele, nu-mi lipesc o palma de frunte si una de ceafa, il las sa ma cotropeasca, sa ma invinga cu incolacirea lui, in incolacirea ei inmanusata. miroase a pana, dar e coada. ti se deschide un ochi in stomac? ce vede? spune!)

***
era un spatiu de joc
pe care el era semnul
care-si cerea perechea rotunda
apoi, a fost palarie fara pana
„ce cap frumos” i-a zis
lasa-ma sa stau pe fruntea ta!
si a stat
ai fire de blana, a adaugat
da-mi pana ta!
acum sunt intreg

(REPETA! VREAU SA INTELEG! DA, DA REPETA! ca si cum ar fi ceva important de stiut. ca si cum ar cantari, ca si cum ar avea masa, gravitatie. bine. nu repeta. e mai bine asa. confuzie. punct. atatea obiecte, atatea obiecte. mai mare mirarea.)

****
Spunea ca intrarea in soare e una. Sunt si altele, multe. De unde banuia ca stie, nu a spus.
In stele, in podele de lemn sau piatra.
Direct in colivie sau cusca.
In gradina–intri in gradina: sapat, udat, plivit, cules, ofilit, aruncat
sau in salata, in ciorba, langa propriul ou inotand, langa pana ei si palaria ta, in lichidul clar, hranitor, sau singur-trist jumatate, odata si inca o data iar tu nu ai habar, dar uneori iti amintesti ceva, cum ca-ti crescusera aripi in loc de coada, sau coarne sau nisip in cuib, ca tu ti-ai ales tarcoalele lui calme, iar el sasaie cu limbi bifurcate si te pandeste, ai grija cum calci, pe unde calci, ai grija ca eu nu am coada, eu sunt o coada.
Tu ai zis, la inceput
voi avea grija
acum stiu
apoi ai uitat si ai ales iar
ai tipat ca vrei aia si aia si aia
cat mai mult, cat mai mult,
pot sa duc ai zis

iar el a strigat mai tare ca tine:
bine
fie
e alegerea ta,

desteptul pamantului!


gourmet

(lui Traian)

pe vremea aia confundam canibalismul cu antropofagia

mâncam de foame

hulpavnic

ca un pui de sudanez ciocolata

– aruncată din elicopter de croix-rouge –

cu tot cu staniol şi puşca pe umăr

mi se umfla pântecul ca de naştere

regurgitam râgâiam adormeam năucă

ani de-a rândul cu un nod în gât

când îmi era sete

îmi înfigeam colţii fără să întreb

“te rog frumos lasă-mă să-mi înfig colţii

în beregata ta să îţi sorb sângele să mă satur”

nici măcar asta nu spuneam

politeţea îmi era necunoscută

habar nu aveam că este cea mai bună apărare

nu-mi puteam stăpâni muşchii feţei

grimasa de silă

scuipam de faţă cu toţi la masă

pe şervetul cu monogramă în farfuria de porţelan

cu dungă de aur uneori vomitam

bucăţi întregi de piele păroasă

se întâmpla să nu mestec

de atâta foame să înghit dintr-un foc

oraşe întregi colcăind de arşi

– suflarea lor încinsă îmi deschide ulcerul

între anotimpuri –

de când m-am săturat am devenit pedantă

aştept răsăritul de soare în straie de crengi

piatră seacă şi abur

mă confund cu tot ce se vede ca fără vreo teamă

pândesc printre crengi de sub pietre

– un cameleon o euglenă un virus –

îmi ascut ghearele cu grijă şi îl aştept

pe cel ce l-aş putea iubi

*

îmi amintesc într-o zi fotonică mă odihneam la marginea unei mări oarecare. mă încerca o poftă sărată – pentru prima oară pofteam – îmi limpezeam tălpile printre năvoade cu peşti putreziti şi meduze nomura. se poate să mă fi aflat pe ţărmul japoniei sau la marea moartă. nu mai ţin minte. de la o barcă mi s-a tras întâia indigestie adevărată. mi-a fost să mor de la atâtea jivine, mă întrebam, devorate cu tot cu dresor în cuştile lor nămoloase. prietenii mei adevăraţi s-au îngrijorat abia atunci. au verificat “nu a fost arca”. omenirea fusese salvată încă o dată dintr-o întâmplare. făceau cu rândul la patul meu reavăn, vorbeau încet îmi aranjau branula cu ceai – transfuziile mi-au fost intrezise – tata nu mă mai alinta pantacruelle nu mai glumea. era îngrijorat îmi aducea cornuri pline cu seminţe şi fructe, le răsturna peste cearşaf peste mine, salonul se îneca în miros de flori de gutui, ce rău mi-a fost seminţele prindeau rădăcini în carnea mea din braţele mele creşteau lujeri graşi. în gura mea pocneau muguri se deschideau corole, parfumul lor m-a cufundat într-un fel de coşmar botanic, părul se încâlcise se-nverzea ca matasea broaştei şi roua. roua se aduna curgea pe pereţi se ridicase până la fereastră. era să mor de înec în somn gata eram dacă nu ar fi venit vizita. când uşa s-a deschis valuri de rouă au năvălit din salon ca dintr-un acvariu. pe mine se asternuse nisip. fiul meu construia castele pe pântecul meu şi cânta. mi-era foame.


samsar

e un planset aici
o durere
o necesitate a ranii deschise
carnea asta intreaga paroasa
tai-o ciupeste-o sfasie-o rupe-o
si daca ma doare si ce daca doare
nu pe mine ma sfasii pe ea
haina mea de promenada printre
casele voastre cu voi jumatate-n ferestre

cuuumpar fiare vechi
stiiicle gole

va cumpar cu un oftat
va vand pe o poza din tinerete
samsar de sentimente
targovet in piata goala
bantuita de stafiile
orgoliilor inmormantate de vii

cuuuuuuuumpar
va cumpar

ce ai de aruncat cucoana
panseaz-ma brodeaza-ma
incondeiaza-ma
sufar mult sufar
ma arde ma frige mi-e dor
am probleme drame tragedii
ganduri frustrari pierderi
deversez arunc de la etaj
de la balcon nici nu ma uit unde
chiar nu conteaza unde cade
veniti sa vidanjati
azi poate maine va rog insist
nu mai tarziu decat poimaine dimineata
s-a umplut si miroase
nu mai razbesc cu spray cu parfum cu
feromoni cu hormoni cu tocuri
cu bigudiuri cu zale
sa fie curat ca in prima zi va ordon

cuuumpar lacrimi
plansete cumpar
sticle goale fiare vechi
hainele voastre de mire mireasa
micile voastre suferinte azi cumpar

completati formularul acesta
e simplu sunteti invatati cu vorbele
voi cat plangeti
cam cat plangeti voi pisicherilor
care ma priviti din fereastra
de dupa peredele cum trec
cam cat radeti
de cine si cat va ajuta
sa existati sa respirati
vreti sa fiti iubiti
adorati laudati importati

eu cumpar fiare vechi si
cosuri goale de piept
depresii impresii
singuratati inventate
lene plictiseala rautate
frica de moarte
cumpar lacrimi

de crocodil de ren de balena de muieri isterice
de impotenti de saraci de urati de plictisiti
cine cui ii pasa ca nu aveti nevasta barbat
avere porche un sir de amante
erectie ca veti muri curand
ca ati fost parastiti ca sunteti gelosi
cui ii pasa de voi pisicherilor
mie nu
de mine voua nu
la ce colt de drum sa ne intalnim
sa ne privim in ochi sa facem schimbul
dincolo de cuvintele voastre inlacramate
la ce terasa in casa cui sa ne pese
unii de altii sa ne credem sa nu ne mai prefacem
ca mai exista ceva dincolo de pieile noastre
impletite in biciul cu care le crestam
singuri singurei la trezia de dupa betie

vaaaaand sperante iubire
vnaaand amante amanti
potriviti pentru fiecare
vaaand vise de plecare
calatorii lungi in jurul pamantului
in jurul soarelui al polilor
vand bilete la papagali
lozuri castigatoare frumuseste
victorii reconcilieri nemurire
vand o cina in doi cu atingeri pe maini
priviri galese
sampanie si piscoturi

dar voi cumparatori aruncatori
vidanjori de sentimente ebay
de cate ori pe zi va intrebati
de ce exist cum fac
cui bine rau
cum incepeti intrebarea
ce semn puneti la final
cine vreti sa va raspunda
si la ce
e un planset aici
o disparare
dorinta
vorbeste cu mine te rog
baga-ma in seama
fa-ma sa exist
te rog eu mult vine seara si trebuie
sa exist orice ar fi
am program de existat
dupa berea cu amicii si filmul de la prima
dupa drumul la piata si numarat banii
dupa spalat copilul si examenul la mate
dupa ce imi regulez nevasta
barbatul amanta amantul
dupa ce am trait din plin viata o zi
am seara program de murit prin tine prin voi
gata e clar nu mai pot sa mor singur
in seara asta singur sa mor nu mai pot
sunt frumos bun si trist
o poala data peste cap o glumita
eu cine sunt cui sunt si de ce
un nimeni intre patru pereti
o secretie valuri cascade fluvii oceane
de suferinte valuri de lacrimi

vaaaaaand tristete veselilor
luati o tristete cu bonus
un cuvant un suspin
un zambet cochet o frivolitate

cum va treziti cum iubiti cum mintiti
si pe cine
cum raspundeti la telefon va doare
cand mergeti pe strada
cand platiti gazele
cum intrati la cora
cum scoateti banii
cum platiti si pe cine
cat sunteti din ce scrieti
cat vindeti ce cumparati
si pe cine

stiiiicle goale cumpar
fiare vechi
samsar de profesie
vand tot cumpar tot