ars poetica de poche
m-am hotărât să nu mai scriu poezie decât despre gesturi măreţe
voi evita volutele de mică amploare ploile reci de toamnă şi despărţirile
voi omite sentimentalismele durerea singurătatea lipsa poftei de mâncare
sufletul suferinţa melancholia şi alte prostii care nu interesează pe nimeni
voi scoate din vocabular eu împreună cu mine meu mea şi mie
despre eroi promit că voi scrie tomuri întregi
cu cât vor fi mai puţini cu atât mai lungi epopei
voi scrie la apocalipsă sau măcar la un tsunami mai mare
poate la un cutremur de peste 9 grade richter
într-o metropolă aglomerată cu victime sigure şi zgârie-nori
un reportaj poetic de pulitzer împănat cu poze alb-negru
pentru ca sângele să se scurgă liniştit
ca măduva prin oasele negre ale metroului
voi scrie despre lebedele negre despre pasărea de cenuşă
despre prăbuşirea piramidelor în groapa marianelor
voi descrie ce va rămâne după ce plăcile tectonice
îşi vor freca şoldurile într-o măreaţă copleşitoare iubire
îmi voi caută prietenii câinii lor jocurile lor preferate
le voi număra cicatricile organele visurile speranţele
nu despre ei voi scrie au fost şi sunt mărunţi
fac greşeli mari şi gesturi de mică amploare
voi scrie despre experienţa lor exotică
despre marea mirare a acelui moment
în care au înţeles că au trăit în miracol
atât amar de vreme fără să ştie
voi scrie despre marea trecere marea apa
marea lăcomie şi mica întâmplare a naşterii unei lumi
intrată în cartea recordurilor
ca cea mai bună dintre lumile posibile
pentru mine şi sufletul meu chinuit
în care eu trăiesc alături de ei
gesturi mărunte
VIDEO
iunie 25, 2011 | Categories: akedia , apocalipsa dupa ioana , cavalerii masutei de ceai , eternal sunshine of the spotless mind , eufemisme & clisee , lentile de impact , les anges d'antan , tigle pe acoperis | Tags: ars poetica , ioana barac grigore , literatura , poezie , poezie apocalipsa , poezie tsunami | Lasă un comentariu
15 iunie
„Dacă eu aş şti că o altă femeie te-ar iubi ca mine, cu toată durerea pe care mi-ar da-o rivalitatea, te încredinţez c-aş binecuvînta-o. Dar ele nu iubesc, ele nu ştiu iubi, adevărata dragoste este atît de rară, atît de dureroasă, atît de suavă, atît de crudă, inctit este preferabil să n-o cunoşti; şi cu toate acestea mă socotesc atît de fericită că te iubesc cu această dragoste care ucide şi care mîntuie, care pedepseşte şi care iartă, c-aş dori să nu se mai sfirseasca niciodată” Veronica Micle, 10 februarie 1882
socotesc că nu am ştiut a iubi am uitat sau n-am ştiut niciodată
dar el este când eu nu eram
îmi amintesc cum mereu ca şi azi
când eu nu mai sunt şi n-am fost
îmbracă pentru mine un giulgiu alb cu brâu lat
bătut în rubine cât pumnul cât oul
dar cine altul poate intra când iese
pentru fiecare dintre noi, hoaţele,
mai luminos şi mai sângeriu decât al ei
– atât de înalt în haina lui aripată –
cel scund al Veronicăi
iunie 15, 2011 | Categories: akedia , cavalerii masutei de ceai , les anges d'antan | Tags: 15 iunie , comemorari , eminescu , mihai eminescu , poezii , veronica micle | 2 comentarii
interviu cenzurat
mâncam cu poftă şi greutate, vorbeam
iar oana şi-a amintit
de la nivelul cuţitului mai sus
mi-a spus domnul ciulei ceva ce nu voi uita niciodată
mi-ar plăcea mai mult călătoriile dacă n-ar trebuie să mă iau cu mine
niciodată nu există şi noi am auzit
altfel, tăcerea decolării uşoare
*
caii suferă mai mult pentru că sunt mai mari
strigase pe zebră către coşul cu flori
carnea lor cântăreşte mai multă durere
osele lor sunt mai grele
oprirea lor mai arcuită a şoptit
şi iar cu voce tare
vreau două buchete mari înfăşurate în staniol roşu
ca pentru o actriţă care joacă bine ionescu
mă atârnam de coama ei îmi înfăşuram mâna în coama ei
ea, prin absurd, nu alinia nicun scaun
pentru fiecare gest câte unul
*
ea stătea cu spatele la noi
noi cu faţa către spatele ei înfăşuraţi în pluş purpuriu
avea spatele luminat şi calcaiele luminau
cu spatele la noi şi cu faţa către ceilalţi
ei aplaudau ei îi săreau mânjii de pe un umăr pe altul
sub cozile de cometă potcoavele luceau
*
vântul era puternic în acea dupămasă
mai puternic decât orice fiinţă umană sau inumană
Caii salbatici de la Letea
iunie 7, 2011 | Categories: anatomie si fiziologie , apocalipsa dupa ioana , canibalisme , cavalerii masutei de ceai , eternal sunshine of the spotless mind , humanitas , lentile de impact , tigle pe acoperis | Tags: cai letea , cai salbatici , cai salbatici letea , interviu cenzurat , interviu oana pellea , ioana barac grigore , oana pellea cai letea , oana pellea poezie , poem , poezie cai | Lasă un comentariu
Comentarii recente