…sa batem campii cu gratie, doamnelor si domnilor!

Posts tagged “poeme

secvenţă cu tun de ceaţă şi fumigene

ceaţa se întinde spre coastă cât vezi cu ochii
apoi coboară în vălătuci mari pe plajă
ea trage un cufăr printre peştii aruncaţi de maree
pe un colţ de canapea el aşteaptă cu mâinile pe genunchi
cu spatele drept ochelarii pe nas semnul să-şi facă nod la cravată
cineva îi spune intră pe facebook monica întreabă de tine
lasă-mă cu prostiile vreau să se termine mai repede să plec
ea nu mai trage de cufăr o ia înapoi pe bicicletă
i se prinde voalul între spiţele roţii din spate
pedealeaza cu greu în nisip printre peşti
se vede mică de undeva de sus
ei se întâlnesc, apoi, într-o încăpere cu morţi
sunt mulţi la o masă sau stau în picioare nu contează
discută câte ceva din sartre şi iuda e prieten cu toţi
vorbesc despre politeţe se uită la inception le-a plăcut dar
strâmbă din nas cumva nemulţumiţi apoi se întreabă unii pe alţii
ca într-o piesă de teatru nu cumva suntem morţi apoi
cineva se supără pe bune asta nu e viaţă
aceleaşi şi acelaşi lucruri mereu filme facebook tras de cufăr
pedalat după nuntă şi iuda prieten cu băieţii de treabă
de când te naşti până mori aştepţi cuminte să se ridice ceaţa
nu e corect să ne manifestăm toţi ca unul
mă revolt a zis bântuim prin urga asta lacul e atât de departe
camionul s-a înţepenit în nisip cum dracului credeţi că mai plecăm de aici
pe ceaţa asta printre peştii aruncaţi de maree
nu e corect să ne plictisim de moarte
când el se distrează atât de tare
cu noi

The Stone Story www.stonestory.ro/blog  

Anunțuri

broşură de la martori

pierdea la zaruri şi la alte jocuri
la care rostogolirea conta la fel de mult ca numărarea
şedea în acelaşi loc ceilalţi făceau coadă la joc şi câştig
avea buzunarele goale tricoul pătat pe piept şi pierdea cu plăcere
câte un orgasm pentru fiecare ratare
soarele se aduna printre acoperişurile oraşului
ploua luminos iar îngerul părea să-l pândească din colţul de sus
ca în broşurile lăsate de martorii lui iehova între uşă şi clanţă
nu-şi mai amintea nimic nici măcar ziua în care a semnat pentru una
cu pagini lucioase in care mulţi copii arătau către cer într-un câmp cu verdeaţă
pierdea şi uita se bucura când celălalt îi mai aduga încă o sumă la datorie
între timp un vagon cu ţigani sosea în Gara de Nord tocmai de la Paris
la Cora lumea dădea năvală la promoţii cumpăra scaune ieftine
şi multe alte cutii în care se vor depozita sticle goale de plastic
între timp nişte părinţi se întorseseră de la policlinică
se uitau la Realiatea cum se băteau unii cu roşii la Bunol
alţii învăţau de pe Discovery metode de supravieţuire în 2012
lumea se aduna să se mire de fericirea cu care pierdea
făceau coadă să joace şi să ţină minte să se bucure că au câştigat
la zaruri şi la alte jocuri în care socotelile şi întâmplarea
îţi dădeau voie să te bucuri că pierzi şi că uiţi


Săpînţa, mon amour

sapanta,cimitirul vesel,ioana barac grigore

într-o dimineaţă lăptoasă fără aer mult o fată spăla rufe de om la Vâltori
o vedeam printre Pop Nan şi Rednic cum întindea spuma apei
pe coaja lor albastră soarele se uita înapoi cât ai bate ultimul cui

sapanta,cimitirul vesel,ioana barac grigore

ei şedeau goi aliniaţi sub tălpile mele care miroseau a cauciuc ars
soldaţi căprari generali înţepeniţi la raport în faţa tapiţerului în serie
adus să repare lemn învelit în toval tafta şi brocart cu fir
printre dealuri acelea cu mult înainte de marea defrişare
el privea în altă parte făcea semne meşteşugite unor cucoane de la oraş
“sunt tâmplar şi tapiţer vestit înfăşor arcuri în piele de doamnă spălată
spătare de tronuri în şalurile lor triste fiţi fără grijă în atelierul meu
nimeni nu plnge nimeni nu se mişcă nu se moare de moarte
uneori se cioplesc cutii învelite în catifea de mătase de viermi
şi ceară parfumată pentru turiştii plecaţi şi veniţi în vacanţă”

sapanta,cimitirul vesel,ioana barac grigore

erau înţepeniţi şi zâmbeau într-un anume fel infinit trecătorilor
ceilalţi se fereau de caniculă şi melancolie la propria umbră
se ascundeau de umezeală şi frig cumpărau magneţi de frigider şi zgărdane
beau o bere trimiteau o vedere la colegi mâncau o plăcintă la Măriuca
cu gândul că fac un popas şi pornesc mai departe la drumul lor lung
îi lua valul – cum se zice – uitau că vor fi şi ei forţaţi ca noi toţi într-o bună zi
într-o noapte sau în zori când în altă parte e noapte dimineaţă sau o zi înnorata
îşi pierdeau vremea şi urma cu paşii se mişcau de colo colo fără opriri lungi
să nu-i prindă şi pe ei cu cârcei în pulpe sau îndoiţi de spinare
o mobilă umblătoare pe care tâmplarul o măsoară în lung şi în lat
pentru a o înghesui într-un colţ de casă de sat în care să încăpă definitiv perfect

sapanta,cimitirul vesel,ioana barac grigore

până când întreg cântecul s-a ridicat din odihna lor ca aburul după ploaie
în nopţile fierbinţi şi lăptoase ale verilor în care soseşti şi pleci în vacanţă

sapanta,cimitirul vesel,ioana barac grigore

foto: Sapinta 14 august 2010


hoţii la drumul mare

am cumpărat mere pentru drum

 puteam să le culeg dar

 mai bine hai să le cumpăr mi-am zis

 de la o răscruce cu mult praf

 şi coroană de hârtie creponată pe troiţă

 aş fi putut să le culeg eu

 singură

 din pomul asta mărunt 

 atât de simplu ar fi fost să întind

 mâna

 să apuc şi

 să trag

 să-l şterg pe tricou şi să alerg mai departe

 unde mă duce

 muşcând


grevă

ai mei iau pensia mai mică şi e vară

s-au gândit să iasă pe bulevard cu vecinii

să protesteze împotriva lui Boc şi Băsescu

este poezie în felul în care gândesc un fel de plimbare

de-a lungul străzii principale

până la mânăstire dar să fie soare

s-au săturat de ploi şi coduri orange

ocol la cimitir să aprindă atâtea lumânări câţi morţi

în drum ar trebui să treacă pe la farmacie şi pe la RDS

să plătească factura

ar fi poezie în paşii lor egali pe trotuar

în soarele crud şi o pală de vânt peste capetele cărunte

era mai bine pe vremuri

ia vino la fereastră să vezi e poştaşul

au fost comunişti

eram tineri eram în puteri

colaj Ion Birladeanu

*


Mirose

azi e asa de frumos cerul
soarele incalzeste
aerul din imprejurimi miroase
a rhododendron kotschyi
hai Paul
hai dragul meu sa facem azi
ceva special
eu as face o vaza de lut
as baga-o la cuptor
as glazura-o rosu
si as scrie pe ea Paul
tot cu rosu
sa nu se vada
Paul Paul Paul
vaza Paul
a merisor mirose
a rododendron cred
hai sa iesim la miros
mirose a smirnar
a smirdar sau bujor-de-munte
smirdar se zice
nu smirnar
sau bujor-de munte
ai uitat cratima
uite o pun b-u-j-o-r-d-e-m-u-n-t-e
hai dragul meu sa iesim
la aerul din imprejurimi
sa facem ceva special
ce iti mai place sa exagerezi
hai sa mintim de exemplu
ce zici
iti place sa lungesti totul
sa exagerezi sa hiperbolizezi
sa ma minti tu ca
sa ma minti asa in general
ca nu ma mai iubesti
ca afara tuna si fulgera
ca sunt minus patruzeci de grade
ca se anunta mari catastrofe
eu sa zic hai fa-mi o lista
cu posibili iubiti
impartita pragmatic
in zile saptamani luni
ani ar fi prea mult
eu sa rad putin
ca si cum m-ar interesa
ca si cum nu m-ar intersa
tu sa o ai deja pregatita
sa mi-o strecori in buzunar
fara sa te vad
calculand in gand probabilitati
cu ochii plansi contrariat
disperat scuturand dunga pantalonului
ramai la suprafata te rog
ramai la miros
la mari catastrofe
tu sa ma minti ce vrei tu
de ce sa mint
stiam ca asta vei zice
(…) nu ma descurc
asa in virtutea inertiei
ai zis smirnar de la smirna
te-ai gandit la smirna
asta a fost in mintea ta
sa ma minti ca nu ma mai iubesti
sa minti ca mirose a smirnar
iar te duci la fund
cobori
(…)
cum sa ma duc la fund
Geronimo
nu exista arma sa n-o poti folosi
rad nu ma vezi ca rad
hai uite ce zi
nu te speria
dar nu-mi pasa
apalasul meu
cer soare aer
cerul e minunat
iar am gresit
bine miroase a ce vrei tu corect
soarele incalzeste
sa facem coronite de flori rosii
ia minte-ma
dar minte-ma frumos sa nu-mi dau seama
poti Sorin sigur ca poti
dar nu mint
de ce sa mint
am citit povestea aia cu sorel si fulguta
ce trista poveste
nu mai tin minte nimic altceva
nu vezi ca nu ma descurc
tu lungesti totul nepermis
doar ca era a naibii de trista
auzi la tine
b-u-j-o-r-d-e-m-u-n-t-e
taci
ce mai e si asta
eu nu mint
e o conventie
un eufemism si ai greseli
se zice miroase nu mirose
lungesti totul prea mult
nepermis
mirose
a naibii de trista

18 mai, 2005, Bucuresti


revoluţii în cutia cu pudră

napalm 1

se vor despărţi cu zâmbetul pe buze
săru mâna păi plec să fii sănătos baby
se vor roti pe călcâie 180 de grade
se pesupune că temperatura ar creşte brusc
vor schimba febra pe o răceală
guturai umoral cu suc de lămâie
chiar fără suc în 7 zile trece
viroza durează prea mult deci răceală să fie
crecă unul din ei avea ochii roşii
îşi tampona nările cu şerveţel finuţ parfumat
a şi strănutat noroc de noroc este mereu nevoie
asta nu e replică e bullshit mai bine taci ok
dar ce spuneam?
spuneam că s-au rotit pe călcâie cum era stabilit
din spate în spate un pas doi trei patru cinci şase şapte
dau cu nasul în pompă cât dreak să mai merg
e bine la şapte simbolic întoarce-te mă vezi
au scos apoi armele nu ştiu dacă şi cum au ochit
au tras glonţe s-au dus undeva ei nu s-au rănit
nici de atins nu s-au atins măcar
n-a şuierat nimic pe la ureche un strop de sânge n-a sărit

erau deja la treburile lor cu zâmbetul pe buze
când avionul lui cory lidle
ar fi trebuit să cadă pe o benzinărie
undeva în pantelimon

napalm 2

nu ştiu ce naiba pun aştia în crema de faţă
te ungi dacă te ungi în seara respectivă
te ustură un timp ai vrea să uiţi
ieşi la fereastră te piepteni pe-ntuneric
priveşti oraşul şi el te priveşte
orbecăiţi după locuri ştiute
încă te ustură e de la vânt
să nu uiţi să-nchizi când te culci
te piepteni cum spuneam priveşti oraşul
dinţii lui trec prin părul tau încâlcit

şi pasărea
acea pasăre mare cu ciocul ei negru
cu nările-i largi şi păroase
deschide larg aripi în zboru-i
fâlfâie rar ţipă lung ascuţit
geamuri se sparg dulapuri cad
îţi prinde paru-n gheare şi te smulge

strângi pieptenul în pumnul transpirat priveşti o lume
luminile alcătuiesc forme ciudate râuri
puzderie de spoturi din ce în ce mai mici

pe-aici ai fost vreodată te întreabă

e ţipăt e-ntuneric vânt e frig
pielea te ustură se va topi curând
cu tot cu stratul adipos şi carne
un piepten a rămas între falange
în ghearele ei craniul tău
coafura încă rezistă

ai fost sau nu ai fost?

2006-10-12


despre cel chemat de suzana

poezia asta nu este despre mine
este despre cel chemat de o fată suzana
jos lângă rău într-o scoică încărcată cu maci
seminţe de cafea mere roşii şi mană
într-o noapte pentru aţipeală
cel chemat avea încredere în ape
fata avea încredere în el
somnul lui părea ba mustos ba lemnos
era bun de iubit de plutit cu ochii spre calea lactee
stranuntand de la praful înalt

să călătorim împreună l-ar fi rugat ea
prin semne într-o orbire mare
el ar fi înţeles aerul cum se zbate în juru-i
ce bună la pipăit era scoica rece închisă
ce bun era de mângâiat obrazul ei

dumnezeu ar fi urcat şi el laolaltă
s-ar fi odihnit cât ei băteau valurile
atât de fericiţi printre stropii ăia curaţi
se spune că era închis într-o carte cu foi netăiate
învelită în ţiplă şi încă ferecată într-o cupă de aur
ar fi sclipit de la stele pentru culegătorii de raci
dar ei dormeau de-a binelea pe mal cu mâna sub cap
nu vedeau socoteau în somn când se va crăpa de ziuă
câţi arginţi vor strânge mâine la târgul de peşte din port
flăcările pâlpâiau pe chipurile lor aromite
racii săreau în căldări

cel chemat i-a spălat tălpile cu grijă
pulpele ei miroseau a tăciuni şi alge
dintre coapsele ei curgeau mărgăritare piper
se revărsau cascade de petale de roze
să ne pregătim i-ar fi spus cel chemat în gând
să ne punem în ordine toate câte au fost şi vor fi
în linişte să nu-i trezim pe luntraşi
să nu-l întristăm pe cel zăvorât
am pus o aripă de înger la scoica ta de femeie
să pornim aşadar în aval fără teamă
dă-mi mâna cât va ţine botezul şi nunta
cât ne va ţine mersul pe ape

după aceea ne întoarcem
cu ochii spre calea lactee
să aţipim strănutând
de la praful înalt


The Bubbling of the Bubble of the Sun

Pastorale

I stuck a sword in my sun’s bubble,
so he could watch the cornfield.
His orb was not perfect.
Or my eye did not see perfectly…
Who the hull did it?
Look!
Corners in my perfect cornfield.
I am not afraid of extraterrestrials.
I am not afraid of worms, but mornings scare me.

The bubble bubbles in my orb.
The perfect corn in the imperfect field.

They ask me about meals…
Sword melted in White; like the white milk…
The cows hover around, silent, strong.
The field listens the earth:
steps in the grass—butter…
And they sing in its ear, halfwet, halflie, halfgentle
like her index caressing the mud,
the smell of regurgitated grass:
not enough…not enough…not enough…
More and more.

My golden corn.

Sun! My son! I was stupid.
I bought the sword for my knot.
The bubble bubbles…
Take care of them!

The corn is poisoned

26 martie 2004


eterna erecţie / of inima mea

trecuse revelionul toţi culegeau de pe maşini zăpadă

deschideau aripile zburau peste oraşul deschis

atunci ai întrebat el ce zice eu am răspuns

dacă optimismul este becali şi puritatea încă

mă mai gândesc cine poate fi dacă maria tereza mi-a stat

pe buze ca o scamă de melană dacă viaţa asta ar fi un pai

prin care să pot trage pe nas tot ce au nins toate iernile

dacă toate acestea ar însemna ceva

şi nu am terminat ce aveam de gândit de raţionat nu am

terminat orgasmul meu aştepta schimbarea vitezei

sau deschiderea portierei sau poate o tetieră comodă

se aburiseră geamurile afară era fierbinte înăuntru ursul

polar de pe bord scotea aburi pe nări

iar eu mă visam pe un munte de sare

în timpul dezgheţului tu se făcea că erai prins

într-o crevasă cu capul în jos te prinsese exact atunci

îţi era teamă de fiecare picătură care se prelingea

de fiecare grad celsius în plus de fiecare mişcare tectonică

*

el privea asta ca pe o zeificare ca pe o mumificare în eractie

a fiecărui oscior pe care degetele ei se odihneau

ar fi trebuit să fie pretutindeni iarna ar fi trebuit vară să fie

numai acasă el să o desfăşoare ca pe un covor de rugăciune

pe ea să îngenuncheze cu faţa plecată să numere ciucurii

încet să se ridice cu ea pe ea şi să zboare peste cei ce zburau deja

să lase o dâră de reacţie în urmă un oblic monolit cu un capăt

în cer care să reziste veşnic cu cher şi gândacii de bucătărie

după toate bombele atomice cu hidrogen biologice sau altele

maimuţele să-i pipăie muchiile să rânjească jucăuşe să-l atingă

să-şi lîngă degetele să se caţere şi să nu ajungă niciodată la ciucuri

*

de ce tot caută ce dorea să găsească pe cine cum să arate

copiii se zgâiesc pe ferestre le şterg cu dosul mânecii

înăuntru toate sunt rânduite ca într-un dezastru încremenit

nimic nu mai palpită pereţii capitonaţi aşteptă semnele îngheţului

până acum uite mă uit la ceas până acum nimic

de la pupitrul de bord nu a lăcrimat casetofonul nu s-a deschis

ochelarii de soare nu au căzut din torpedou dacă până acum

nimic nu s-a deschis şi toate s-au strâns toropitoare sub avalanşă

dacă totul este ca înainte şi nu este destul şi nimic nu mai poate fi

mă voi opri din zbor pentru ultima oară şi-ţi voi împacheta

maşina de scris pe care o doreşti într-o pungă de la one dollar store

o voi îngropa în dulap îl voi încuia şi-l voi aruncă în iore cu tot

cu maşină garaj cartier şi inima mea