Incununarea Desteptului Pamantului cu Pana de Vulpe la Palarie

*
cand va striga o data la tine
tu vei intra
doar atunci vei sti ca nu exista iesiri
numai intrari
nu te va chema
te va striga
iar tu iti vei alege un spatiu
pe care e desemnat un semn.

(DE UNDE ATATA LOGICA? CUI II TREBUIE? se deschid si se inchid. acolade, paranteze, necunoscute pana la proba contrariilor, alearga, alearga, invinge, ai ajuns primul, fii fericit, vei intra!)

foto Andrei Iliescu

**
I-a acordat un exercitiu intreg. Cu tot cu rezolvare si rezultatul corect subliniat. Printul o invata poezia matematicii. Cum cade o perpendiculara la intersectia unui „x”. Ea il invata sa respire din stomac, ca la yoga, dar cu furnicaturi si gol. Da. Cu furnicaturi si margaritar de transpiratie rece, ca si cum ai calca un sarpe pe coada. Asta e treaba lui si a ei: sa se invate unul pe celalalt ce cu totii uitaseram. poezia matematicii. Nu te gandi la magie. Nu. Nu e nici mistica. Ce dat in bobi, carti, ghicit in cafea si stele? ce carti groase…? Ce mai e si asta?! Priveste aici:
clar pe doi–poezia.
A rezolvat corect,
si-a primit cununa.

M-am incovrigat pe fruntea lui si,
pentru ca eram mai sus de barbie si nas,
chiar mai sus de ochi, si-a zis:
„vine de sus, precis are pene”.
Cate pene ai?

Obsedanta matematica

(N-AS VREA SA-I PIERD PE DRUM… da, i-am pierdut. asa fac mereu si nu-mi cos buzunarele, nu-mi lipesc o palma de frunte si una de ceafa, il las sa ma cotropeasca, sa ma invinga cu incolacirea lui, in incolacirea ei inmanusata. miroase a pana, dar e coada. ti se deschide un ochi in stomac? ce vede? spune!)

***
era un spatiu de joc
pe care el era semnul
care-si cerea perechea rotunda
apoi, a fost palarie fara pana
„ce cap frumos” i-a zis
lasa-ma sa stau pe fruntea ta!
si a stat
ai fire de blana, a adaugat
da-mi pana ta!
acum sunt intreg

(REPETA! VREAU SA INTELEG! DA, DA REPETA! ca si cum ar fi ceva important de stiut. ca si cum ar cantari, ca si cum ar avea masa, gravitatie. bine. nu repeta. e mai bine asa. confuzie. punct. atatea obiecte, atatea obiecte. mai mare mirarea.)

****
Spunea ca intrarea in soare e una. Sunt si altele, multe. De unde banuia ca stie, nu a spus.
In stele, in podele de lemn sau piatra.
Direct in colivie sau cusca.
In gradina–intri in gradina: sapat, udat, plivit, cules, ofilit, aruncat
sau in salata, in ciorba, langa propriul ou inotand, langa pana ei si palaria ta, in lichidul clar, hranitor, sau singur-trist jumatate, odata si inca o data iar tu nu ai habar, dar uneori iti amintesti ceva, cum ca-ti crescusera aripi in loc de coada, sau coarne sau nisip in cuib, ca tu ti-ai ales tarcoalele lui calme, iar el sasaie cu limbi bifurcate si te pandeste, ai grija cum calci, pe unde calci, ai grija ca eu nu am coada, eu sunt o coada.
Tu ai zis, la inceput
voi avea grija
acum stiu
apoi ai uitat si ai ales iar
ai tipat ca vrei aia si aia si aia
cat mai mult, cat mai mult,
pot sa duc ai zis

iar el a strigat mai tare ca tine:
bine
fie
e alegerea ta,

desteptul pamantului!

martie 21, 2009 | Categories: eufemisme & clisee | Tags: literatura, poezie, proza, prozo-poem | 9 comentarii