Ioana Barac Grigore tradusă de Pere Bessó
He acá un poema de la poeta Ioana Barac Grigore, que he conocido a través del beneficio de los blogs de poesía rumanos. Parece remisa a dar detalles de su biobibliografía. Ella misma indica de modo escueto que nació un duro invierno, que se graduó en la Universidad Nacional d’Arte Teatral y Cinematográfica „I.L.Caragiale” (UNATC– CAV) de Bucarest y que es guionista. Ni en la red ni en su página personal o en Facebook apunta la amiga mayor referencia. Dejo al final las direcciones de su emilio y de su página web. El poema que traigo apunta a la afición de Ioana Barac Grigore por la poesía de Sylvia Plath. De hecho el poema “Sylvia” –suerte de homenaje- acaba con la inclusión de un verso de la propia Plath que se suicidaría en 1963. La crítica más conspìcua de la autora de los Poemas de Lázaro” y “Ariel” señala, no en balde, el valor paradigmático del poema All the Dead Dears que comienza así:
In the Archæological Museum in Cambridge is a stone
coffin of the fourth century A.D. containing the skeletons
of a woman, a mouse and a shrew. The ankle-bone of the
woman has been slightly gnawed.
Sylvia
în acest muzeu toate sarcofagele au intrat în combustie spontană
nimeni nu ştie de ce se banuieşte ca focul a intrat prin efracţie
doar scheletul silviei îngenunchiat în colţ între cei doi pereţi
în acestă sală exponatele au ars cu tot cu sângele lor cu ceara
scheletul femeii îndrăgostite neputincios lovitele galbene oase
şi pieile cerbilor fantomele lor boncănind linişte silvia se usucă
silvia moare încă fără carnea ei fără copiii ei fără el încă moare
curând va veni alaiul mirele va aprinde un grătar la intrarea-n muzeu
fiecare masă va avea lumanare ei puşca ei fiecare padure un cerb
ciuta va alerga speriată ei işi vor încărca armele după toast uscare
pereţii muzeului vor fi ciuruiţi de gloanţe vor şuiera printre flăcări
vor fi roşii în obraji vânătorii cei mai buni bărbaţi au dezlegat ogarii
the ankle-bone of the woman has been slightly gnawed
Sylvia
En aquest museu tots els sarcòfags han entrat en combustió espontània
ningú no sap per què es pressuposa que el foc entrà per efracció
només l’esquelet de sylvia agenollat en un cantó entre aquelles dos parets
en aquesta sala les exposicions han cremat amb tot amb la seua sang amb la cera
l’esquelet de la dona enamorada impotent trencats els ossos grocs
i les pells dels cérvols els seus fantasmes brugint en calma sylvia s’asseca
sylvia es mor encara sense la seua carn sense els seus infants sense ell encara mor
de seguida vindrà el seguici els nuvis encendrà una graella a l’entrada del museu
cada taula tindrà les seues espelmes la seua arma de foc cada bosc un cérvol
la cérvola correrà esglaiada ells se carregaran les armes després del brindis
les parets del museu serán crivellades de bales xiularan enmig de les flames
enrogiran en les galtes els caçadors els millors homes han deslliurat els llebrers
the ankle-bone of the woman has been slightly gnawed*
Sylvia
En este museo todos los sarcófagos han entrado en combustión espontánea
nadie sabe por qué se presupone que el fuego ha entrado por efracción
sólo el esqueleto de sylvia arrodillado en una esquina entre dos paredes
en esta sala las exposiciones han ardido del todo con su sangre con la cera
el esqueleto de la mujer enamorada impotente los huesos amarillos rotos
y las pieles de los ciervos sus fantasmas bramando tranquilamente sylvia se seca
sylvia se muere todavía sin su carne sin sus niños sin él todavía se muere
enseguida vendrá el cortejo los novios encenderá una parrilla a la entrada del museo
cada mesa tendrá su vela su arma de fuego cada bosque un ciervo
la cierva correrá asustada ellos cargarán sus armas tras apurar el brindis
las paredes del museo serán acribilladas por las balas silbarán entre las llamas
enrojecerán en sus mejillas los cazadores los mejores hombres soltaron los lebreles
the ankle-bone of the woman has been slightly gnawed*
*el astrágalo de la mujer ha sido roído suavemente, verso tomado de All the Dead Dears de la gran poeta Sylvia Plath. Ello explica, en parte, la referencia del título.
Cu multumiri lui Pere Bessó si lui Andrei Langa
ieși afară javră ordinară
get out, you miserable dog
în primul vers vreau să va atrag atenția
îmi e frică și vouă va este să nu devin ordinară
frică de bici de spinări late de fumigene castronul cu
resturi de tocăniță ar putea fi undeva pe o treaptă de beton
în afara casei ieșirea din spate
aici nu am cel mai bun prieten
nimeni nu vrea o potaie buboasă în curtea lui mârâind pe la uși
la selecția naturală voi pica proba niciun ong trist
nu va mai demonstra pentru mine în niciun birou cu dozator de apă
ce mă fac unde să mă vâr să nu mă prindă hingherii
mă retrag spre colței schelălăi trece salvarea smurd
e rost de vindecare
nu aud cum calc pașii mei nu au sunet
astăzi mi-am pus labe cu gheare tăiate
e rost de vindecare se aude înfundat de sus dintr-o goarnă
heruvimul tușește peste mine și celelate javre
pune mână la gură tu ăla din balcon
împrăștii virusul unic peste lucrul în sine
aici nu am cel mai bun prieten îmi e atât de milă
de activistul trist de lângă dozator
și frică de lacrimile lui originale
foto: Ioana Barac Grigore
cantecul gamelei
nimic nou pe masa la cina
aceleasi tacamuri si toba de tinichea
chicoteli in living la cafea
apare platoul chef d’oeuvre flambat
veniti la razboi incepe festinul
astazi creier pane de mort inviat
sangerete vin fudulii caviar
la lupta camarazi!
spre victorie iar!
5 august 2006
prin absurd, caii oanei pellea
interviu cenzurat
mâncam cu poftă şi greutate, vorbeam
iar oana şi-a amintit
de la nivelul cuţitului mai sus
mi-a spus domnul ciulei ceva ce nu voi uita niciodată
mi-ar plăcea mai mult călătoriile dacă n-ar trebuie să mă iau cu mine
niciodată nu există şi noi am auzit
altfel, tăcerea decolării uşoare
*
caii suferă mai mult pentru că sunt mai mari
strigase pe zebră către coşul cu flori
carnea lor cântăreşte mai multă durere
osele lor sunt mai grele
oprirea lor mai arcuită a şoptit
şi iar cu voce tare
vreau două buchete mari înfăşurate în staniol roşu
ca pentru o actriţă care joacă bine ionescu
mă atârnam de coama ei îmi înfăşuram mâna în coama ei
ea, prin absurd, nu alinia nicun scaun
pentru fiecare gest câte unul
*
ea stătea cu spatele la noi
noi cu faţa către spatele ei înfăşuraţi în pluş purpuriu
avea spatele luminat şi calcaiele luminau
cu spatele la noi şi cu faţa către ceilalţi
ei aplaudau ei îi săreau mânjii de pe un umăr pe altul
sub cozile de cometă potcoavele luceau
*
vântul era puternic în acea dupămasă
mai puternic decât orice fiinţă umană sau inumană
Caii salbatici de la Letea
Orizont de Asteptare 0 (zero)
am posedat pana mai ieri un fel de casa pe un teren arid la periferia unui univers marunt
boldeii schelalaiau la gard fugeau ca dintr-un conac bantuit
ceva mai ucigas ca stricnina mai dureros ca jigodia parca le spunea
luati-va odraslele de ceafa si valea
am posedat pana mai ieri un fel de final 0-0 al unei batalii la care nu a participat nimeni
o lene absolut naturala m-a tintuit la pervazul unei ferestre cu lampa
crosetam o panglica moebus contempland refuzul deschiderii usii de capul ei
pasirea picioarelor de capul lor
visam la teleportare imi imaginam avatarul si coada lui puternica infasurata pe mana
mai bine ca nu m-am dus la razboi
pana mai ieri dusmanii imi cunosteau doar ceafa si mirosul ei obisnuit
si ei visau la un fel de zbor nepoluant cu consum minim
credeau despre ei ca sunt in scaun cu rotile sau mai bine ca nu au nici maini nici picioare
doar cap pe o masinarie nesimtita o specie de frankenstein artuditu
de maine voi porni propriul meu razboi marunt universal printre transeele voastre
pline de saltele puturoase si gamele murdare
voi tipa la voi va voi palmui in zbor direct de pe dragon
va voi tine de urechi pana imi veti invata culoarea ochilor ca pe lacul lui eminescu pentru bac
de maine sa va ia dracu pe toti daca va mai amestecati in raiul meu denumit „FURAT DE LA IOANA CEA CUMPLITA”
poimaine voi muri va spun sigur ranita la cateva organe vitale
asa ca nu va impacientati: terenul va va reveni voua de drept mostenire sau cesiune post mortem prada de razboi daca donatie nu va convine cum da din coada
de azi imi fac lista cu ce ma imbrac in mormant sa nu ma aruncati la groapa cu var
dupa aia mai vedem
cred ca dantela rosie fara captuseala si pantofi cu toc de doispe
Bunul Diez si Craiasa Topita
tu nu suflet
nu spirit
e bine ca stim doar noi doi
si bunul deasupra
zboara in picaj peste frezele noastre
tip coronite albastre
va cadea undeva?
a cazut
in cilindrul bermudelor
sau in triunghiul venerei
noi vom fi acolo cautandu-ne de paduchi
sperand in semn de bunastare si potenta
o sa-l scot din apa cu o ancora ruginita
o sa se tina de ea
(ancora e din argint masiv
nimeni nu stie)
e acoperita de alge si cacati de pesti rosii
e agatata in fusta rigida a Craiesei Topite
bemol
eterna erecţie / of inima mea
trecuse revelionul toţi culegeau de pe maşini zăpadă
deschideau aripile zburau peste oraşul deschis
atunci ai întrebat el ce zice eu am răspuns
dacă optimismul este becali şi puritatea încă
mă mai gândesc cine poate fi dacă maria tereza mi-a stat
pe buze ca o scamă de melană dacă viaţa asta ar fi un pai
prin care să pot trage pe nas tot ce au nins toate iernile
dacă toate acestea ar însemna ceva
şi nu am terminat ce aveam de gândit de raţionat nu am
terminat orgasmul meu aştepta schimbarea vitezei
sau deschiderea portierei sau poate o tetieră comodă
se aburiseră geamurile afară era fierbinte înăuntru ursul
polar de pe bord scotea aburi pe nări
iar eu mă visam pe un munte de sare
în timpul dezgheţului tu se făcea că erai prins
într-o crevasă cu capul în jos te prinsese exact atunci
îţi era teamă de fiecare picătură care se prelingea
de fiecare grad celsius în plus de fiecare mişcare tectonică
*
el privea asta ca pe o zeificare ca pe o mumificare în eractie
a fiecărui oscior pe care degetele ei se odihneau
ar fi trebuit să fie pretutindeni iarna ar fi trebuit vară să fie
numai acasă el să o desfăşoare ca pe un covor de rugăciune
pe ea să îngenuncheze cu faţa plecată să numere ciucurii
încet să se ridice cu ea pe ea şi să zboare peste cei ce zburau deja
să lase o dâră de reacţie în urmă un oblic monolit cu un capăt
în cer care să reziste veşnic cu cher şi gândacii de bucătărie
după toate bombele atomice cu hidrogen biologice sau altele
maimuţele să-i pipăie muchiile să rânjească jucăuşe să-l atingă
să-şi lîngă degetele să se caţere şi să nu ajungă niciodată la ciucuri
*
de ce tot caută ce dorea să găsească pe cine cum să arate
copiii se zgâiesc pe ferestre le şterg cu dosul mânecii
înăuntru toate sunt rânduite ca într-un dezastru încremenit
nimic nu mai palpită pereţii capitonaţi aşteptă semnele îngheţului
până acum uite mă uit la ceas până acum nimic
de la pupitrul de bord nu a lăcrimat casetofonul nu s-a deschis
ochelarii de soare nu au căzut din torpedou dacă până acum
nimic nu s-a deschis şi toate s-au strâns toropitoare sub avalanşă
dacă totul este ca înainte şi nu este destul şi nimic nu mai poate fi
mă voi opri din zbor pentru ultima oară şi-ţi voi împacheta
maşina de scris pe care o doreşti într-o pungă de la one dollar store
o voi îngropa în dulap îl voi încuia şi-l voi aruncă în iore cu tot
cu maşină garaj cartier şi inima mea
…
poem translucid
minuta
urmareste conturul acestei marci de pasla potrivite in scoarta timpului
pipaie muchia aspra apoi textura moale ca si cum ai pasi de pe treapta
de ciment pe muntele lui venus
incetisor cu un samar din piele tabacita intre cocoase de pe creasta pe
fanul cosit de un an
atinge si fii pregatit
pentru un catharsis usor ca un fir de alizeu strecurat prin gaura cheii
a ce miroase?
in ce inec mi te inchipui
ti se agata fusta in spinii
trandafirilor aruncati de pe vapor
dupa a treia nunta a celebrului
director de marketing de la arkosoft
cosuri de trandafiri rosii azvarliti
peste bord
sticle de sampanie prezevative
tartine muscate cu fructe de mare
printre fructe de mare si plase cu raci
bancuri de pirana trecand pe deasupra
pietrei in jurul careia bratele tale s-au innodat
albastrii
ancore mari si mai mici cazand infundat
infipte in jurul tau precum cutitele
in jurul circarului invartit pe roata
el travesti fara o ureche
cunoscut la manej drept pro_portionatul
si chipul tau
chipul tau translucid
albastru-verde-rosu
dupa cum se perinda
vesmintele sirenelor peste
rasarituri apusuri si somn
in ce otrava mi te scufund
convulsii si epiglota uscata crapata
de dorul aceluiasi bec urias dintre oglinzi
priveste-ti chipul banuieste-l
cercetand stancile de la buza turnului
sa nu te rastorni sa nu curgi de acolo
ai mare grija oceanul e departe
de sus lampile verzi cu duhuri captive
tridentul infipt intre valuri
si valuri de abur scapand in rastimpuri
din bulboane
locomotiva apelor
in care neptun isi face siesta sforaind
tragand parturi
vaporul meu se scufunda
la nadir
fii atent capitane
nu te-nnoda in pletele celei de-a treia mirese
a directorului de marketing de la arkosoft
printre pirana si petale de roze
in marea de rosu
fara un bec de rezerva in far
fara un drapel glorios
fara un colac de salvare
fara antidot
22 aprilie, 2006, Bucuresti
Moloko – Sing it Back
nu tot ce zboara e tarom
planeta asta nu exista dar ce ni se pare exista este minunat
http://vimeo.com/moogaloop.swf?clip_id=1778399&server=vimeo.com&show_
title=1&show_byline=1&show_portrait=0&color=&fullscreen=1
Luminitei, de Inviere
Ce-ar mai ramane din noi,
ce-ar mai ramane din
Tine,
(O fasie sangeranda,
O geana de nisip din rasturnatele clepsidre ale rasturnatelor anotimpuri albe)
altceva decat in imaginile
oglinzilor orbecaind de teama
si slugarind zadarnice placeri.
Ce-ar mai ramane, deci, din
Noi,
din
Tine,
din
Mine,
altceva decat nisip, daca nu
ne-am alipi uneori
intr-o siameza gratie
oasele trudite de miliarde
de respiratii gafaite
intr-o trainica si alba cruce,
intr-un cimitir fara morminte.
11.04.87
popice
strike cu bonus (scor maxim 300)
la un semn
calea e maturata
din sant apare paianjenul cap de mort
paseste lipicios spre marginea pistei
isi pune centura peste cruce
si adauga inca una pe lista
alaturi de tactica cavalereasca
vezi mai jos!
(Continutul articolului: ”Ce trebuie sa fac daca un paianjen imi musca copilul?”)
I se propun 4 pasi de aruncare
fiind dreptaci
a fost spalat pe maini si rugat sa bage
nu inainte de a i se scutura o scama
degetele in gauri
bila
trebuia sa fie lucioasa – slefuita neincetat
scama descrie pe cerul vanilat
un cerc turtit ca un contur de nor rosu perfect
in jurul desenului imaginar
-cum am promis-
ingerii sunt scosi la pascut numai iarba
el ii impinge cu ciumagul in burta
(tu mai incolo, tu la stanga, tu ia-o pe mijloc pana ti se apleaca)
acum sunt in pauza de floricele
atata timp pe ceas
pana la sincronizare si coordonare
o cantaresc sa nu fie prea grea prea usoara
urmaresc pasii
au voie sa aplaude in gand
si sa imagineze ca pastorul e mare maestru in aruncare
Pasul 1: Misca scurt (nervos chiar) bila si piciorul in jos si inainte.
toti astepta fandarea
ingerii astepta
unde este fandarea
unde dracului s-a ascuns fandarea
paranteza: Dubla! Dubla! Nu discutam!
A iesit prost…
s-a uitat in camera
nimic nu pare real
nu a respectat fictiunea
ce dracului…?! Nu e prima oara cand va spun…
cartonul asta pe care scrie ablaUDATI este pentru finalul SEQ1…
Chiar asa…?!
Asta e fictiunea. ce 0 propuneti…?!
Pilot? Si ce daca e pilot? Nu ne intreseaza un pilot nereusit…
Pilotul este episodul 0!
INGER (off): Daca si asta e pilot… cu reflectorul in cadru…
mai mare rasul… Ritual de ritual, vai mama lui!
– INGER, tu sa taci! K?
(paranteza este din alt scenariu)
Pasul 2: Tine mana cat poti de aproape de corp, fa un pas cu piciorul stang si lasa bila sa se balanseze in spate.
daca nu despre ea este vorba
daca nu este vorba despre vanitate
si nici despre lipsa rostului in viata
despre ce este de fapt vorba
Pasul 3: Fa un pas inainte cu piciorul drept atunci cand bila ajunge la maximul de balans in spate. Mana stanga trebuie sa fie intinsa pentru un balans corect.
Pastorul se aseaza la dreapta
Paianjenul isi face si o cruce in fata
Scuipa in san
Ingerii amutesc de emotie
Inca nu face nimeni explozie
Intra in prima
Al doilea
Al treilea
Pasul 4: Muta greutatea corpului de pe piciorul drept, pe piciorul stang in timp ce iti indoi genunchiul stang si lasa bila sa se deplaseze natural in fata. Nu e nevoie de un efort prea mare…
jumatatea: …efortul se vede de pe pamant si de sub el
lasa-ti piciorul sa alunece
intins in spate
in timp ce mana dreapta
arunca usor bila
peste linia de start
si ii da drumul in directia lor
10 ai de daramat
tintit/ochit/lovit?/ratat
de dat cu capul de pereti
de umplut de sange si mate
de strivit de distrus de reconstruit
la un centru mestesugaresc de cartier
pana aici nu vei ajunge
te plictisesti repede
mai ales cand nu intelegi nimic
nu ma mira nu ma supara
ma
distreaza
vorbeste cu aurelian
el face reparatiile capitale
dar macar ai lovit zece din zece
si ingerii au izbucnit in plans de emotie
unul singur s-a tavalit pe jos de ras si va fi
retrogradat aruncat de pe pajiste fericitul de el
va incepe sa poarte in sfarsit perucile si mustatile false
din lana de diamant jupuita de pe zidurile altarului insangerat
le va purta pe toate odata tare rau imi pare ca te bag in seama dar fie
pentru ca urmatoarea miscare este o continuare fireasca a arcului
ce a fost inceput odata cu balansarea in spate a bilei cu gauri
incepatorii trebuie sa se concentreze asupra aruncarii
bilei in directia popicelor si sa isi insuseasca o
miscare cat mai usoara si mai relaxata
painajenul imi musca ingerul
cacofonie nepermisa
pastorul atipeste
in rulota
inca
o
dubla
reflectorul
a explodat in
momentul in care
Atentionare: In general jucatorii amatori au probleme cu obtinerea scorului de 100, iar profesionistii obtin in jur de 230 de puncte.
scenariu
generic
azi voi ucide toate personajele
război încheiat fără victorie
lagărele se vor împăienjeni ecouri de crivăţ
celule pustii niciun ostatec niciun rănit
nicio cucerire doar un tratat de pace umed
lipit de vânt pe tulpina zemoasă a unei flori carnivore
e caligrafiat subţire înalt cu cerneala spălată
tratatul de pace al gibraltarului meu
eu care scriu
brancardierii se vor topi sub norul de azi
printre cadavrele înfăşate în linţolii curate
în pufoaicele grele degetele în mănuşi de plastic
căutând prin nămeţi picătura îngheţată de sânge
salvaţi seq 1 măcar finalul mai multă culoare
imaginea e arsă închideţi blenda stingeţi reflectorul
corbi albinoşi în cercuri din ce în ce mai strânse
deasupra plantelor cărnoase crescute
pe ţeasta maidanului acel cimitir
cioturi şi cranii
răsar în zăpadă aici odihneşte
aici odihnim
mormânt
personaj
mormânt
figurant
mormânt
erou necunoscut (mai mult…)
Minunata Digestie a Balenei Albastre
Anatomie si Fiziologie 1
Ea se indepărta imensă si verdealbastrăneagră
Parcă era oceanul iar el parcă era ea
Pe ţărm, cu palma deschisă şi moale
Nu mai sus de umărul trist
Degetele ţipau pe mine cui mă laşi
Ea tăia valurile ca un vapor elegant
Croazieră de lux pentru pescăruşi fatalişti
Prin golful mucegăit ocolea
Avea de ocolit prin Panama
Poate se indrepta către năvod sau harpon
Nimeni nu ştie
Mai degrabă către Levant
Pe la mijloc, i s-a făcut foame
Ba nu
I s-a făcut poftă
Păsările au zburat zbierând
In nori de fulgi si pene ude
Caracatiţa in cerneluri s-a vopsit
Atolul s-a despicat în perle transparente
Parcă şi apele s-au retras poftiţi descurcaţi-vă, doamnă (mai mult…)
carpe diem
ma inchid cu ragnarok intr-o camera simpla
cu usi ferecate pe-afara
intr-un buncar ma inchid cu tine, zi turbata
nu ma mai tem de maine
ieri nu mai este
ragnarok, te iubesc
…
La Popa la poarta / E o Catea moarta / Cine-o rade si-o glumi / S-o manance coapta
Turla se incredintase norilor vinetii si apasatori (normal) ai amiezei de noiembrie, clopotul se balanganea destul de normal in clopotnita iar sforarul tragea sforile fara vreun chef, fara vreo oboseala, fara vreo sau vreun ceva, plus ca era ca dracu’ de plictisit (ca dupa desfacerea lumii, normal), iar enoriasii, 69 la numar, iesisera din schimbul zero cu aratatorul, mijlociul si marele lipite intre ele si de frunte, sau de sfarc sau de sfarc, printre care unii inca fredonau destul de normal ultimul hit al popei Marinarul intrebandu-se de ce dracului nu se face genitivul in popului, mai ales ca era duminica, asta nefiind important si, oricum, totul era fara importanta pentru ca era prea mult si lipsit total de importanta, normal, precum sforarul care uitandu-se peste balustrada clopotnitei putrezite la unul care statea cu aratatorul, mijlociul si marele lipite intre ele si de varful nasului rotunjor si roscat si se minuna ptiuuu drace ce nas rotunjor si roscat are asta, al cui o mai fi, ca nu-l cunosc, cazu si muri – sforarul, zic – fara sa apuce amaratul, saracul fara chef, sa vada ca insul avea si ochii orientati crucis catre varful aceluiasi nas rotunjor si roscat si, ca un facut, in fix acel moment al mortii sforarului cel plictisit ca dracu’ inainte de propria-i moarte, tuna, fulgera, se cutremura pamantul si, in Pacific, Japonia fuse scufundata de un tsunami de 69 de metri inaltime, 333 de kilometri latime si 1 metru adancime (de viteza nu mai vorbim, ca nu e important in context), in timp ce ei se aflau la Cascauti, fostul Cascati, sat respectabil de la poalele ultimului vulcan noroios care a improscat epiderma, odata normala, a regiunii cunoscute si sub numele de Cascate de la fosta cascada, acum secata, un ex-paraias cu trei limbi mici de apica si cateva pietricele pe fundul oarecum adanc, daca nu s-ar considera plat (ca poze nu se trageau inainte de secare, deci trebuia sa te increzi numai si numai in povestile mosilor si ale babelor care stiau, banuiau sau inventau istoria acestui tinut bine.)
apocalipsa postcoitum
abia aştept să particip la spectacol aş înnoda funda la cortină
strapontinele ar exploda spectatorii s-ar prabuşi în fossă
noi ne-am ţine în braţe exact ca acum în mijlocul scenei
de frică ne-am strânge tare la maxim mi s-ar strivi sânii
de pieptul tău slăbănog a quoi bon ne-ar şopti sufleurul
muribund printre ciolane osânză ficaţi brăţări pălării
noi ne-am ruga să ne ierte iartă-ne domnule că da
iartă-ne domnule că nu
iartă-ne domnule că am mai vrea
tu ai profita să mă pipăi pe fese m-ai ciupi
mi-ai şuiera fierbinte arsură între umăr şi gât
uite apocalipsa mea uite ce bunoacă e ea
din culise s-ar apropia de noi fredonând o manea
taraful şi copilul minune doar dintr-un pipăit
şi a şi ieşit eşti bună de făcut copii minunato
oh mama mea oh viaţa mea
oh tată mea culpa
scenarii scrise cu ruj 
Comentarii recente